3,626 matches
-
Ei trăiesc la modul Canaanului, ospătând numai cu carne friptă și bând vin, însă după o rânduială care cere inițiere. Vinul e adus de Ancuța în cofăiel plin, cu ulcică mereu nouă. Înainte ca povestitorul să-și înceapă istoria, toți vâră ulcelele în cofăiel și lăutarii cântă. Din când în când Ancuța aduce de la foc pui fripți în țiglă. O altfel de existență această lume naivă nu poate gândi și știrile despre mâncările sărace din civilizație îi umple pe toți de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
murdar, lucrurile sunt peste orice măsură vechi, un covrig uscat e "fosil", o cutie de sardele alterate, o piesă arheologică, purtând "toate semnele caracteristice și distinctive ale unei adânci antichități". Jegul ciobanilor ia proporții mitice. Un băietan de crâșmă e vârât "în niște ciobote unse cu dohot și croite dintr-o vacă întreagă", mămăliga e mestecată cu piciorul unui scăuieș, într-o odaie e atâta goliciune că "ai fi putut prea bine învîrti o mâță de coadă și n-ar fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din răzbunare act de deces, îi refuză dările sub cuvânt că e mort, dar îl urmăresc pentru neplata lor. Țăranul înjură tribunalul și, deși mort, e osândit la închisoare, după care întîmplare rămâne puțin scrântit, cu obiceiul inofensiv de a vîrî capul pe ușa tribunalului și a striga: "Huideo! ho! chioaro!" cu privirile la imaginea Justiției legate la ochi. Europolis, simpatic roman maritim, adoptă un zolism în modul mai emoționat și mai artist al fraților de Goncourt, fiindcă urmărește cauzele sociale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în tonurile umbrite ale lui Rembrandt și Grigorescu, scriitorul zugrăvește în tablouri trase de o pensulă sigură evenimentele fundamentale ale vieții: naștere, logodnă, nuntă, moarte, sinagoga ale cărei mucuri le strânge de afară creștinul Mihalache, școala pe fereastra căreia vaca vâră capul. I. LUDO Mesia poate să aștepte de I. Ludo pune în termeni foarte spirituali strania problemă a evreilor care nu se simt bine în țară și n-au totuși nici o atracție pentru Palestina, unde dealtfel convorbirea între un evreu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
conținut decât prezentarea cu gest voluptuos a lucrurilor și elogierea lor: Te oprești la vânzătoarea de legume îți surâd ca șopârlele fasolele verzi constelația mazărei naufragiază vorbele boabele stau în păstaie ca școlarii cuminți în bănci ca lotci dovleceii își vâră botul înaintează amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul. Chiar bulionul produce "incantații": Iată, e curtea udă cu o aromă-n lemne, Octombrie, în clocot cazane de tomate Și umbra în depozit de cherestea te-ndemne Să recunoști în cântec aceste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ascunde, evident, o capcană. Statornic mai curând din lene decât din cine știe ce considerente morale, mizantropul din Fălticeni se întoarce din nou la Rosina, pe care o găsește la fel de bine, dar mult mai impetuoasă ca altădată (cum îl văzu, imediat "îi vârâse capul între sâni"), mai maternă, mai devotată, motiv de justificată îngrijorare pentru bărbatul încă nedispus a se jertfi pe altarul matrimonial. La minister face cunoștință cu șeful de cabinet, Vereș, colportorul tuturor bârfelor, și reîntâlnește pe Diana, care îi apare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la femeia vie din preajmă. Nu întâmplător, prietenii poetului se întrunesc într-un divan care decide să-l pedepsească pe împricinat în felul următor: "cei dintâi ochi frumoși de femeie ce s-ar uita mai dulce la dânsul să-i vâre în suflet otrava dragostei [...], ca să știe și el ce-i femeia și nici să o disprețuiască". Hotărârea divanului se dovedește premonitorie, astfel că, treptat, din apele Dunării și din frumusețea peisajului moldav "i se limpezi chipul necunoscutei cu privirea galeșă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Articolul-program e înlocuit, în spirit avangardist, cu o „tabletă pentru început”, nesemnată, și cu un manifest în versuri al lui Horia Ghiea, intitulat Oraș natal: „Nu cred în religie! Nu cred în Dumnezeul părinților voștri / Care se vinde cu banul vârât în căldărușa cu agheazmă a preotului gras cu ceafa plină de buboaie. / Nu cred în democrație, această prostituată, nu cred în oameni, dar am o deosebită stimă pentru porci [...] / O, frații mei! Zece sau douăzeci în România, în Europa sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
niște meschine poezii individualiste, lipsite de patosul luptei revoluționare, iată de ce Încercați să loviți cu ele masivele construcții ale poemelor lui Mihai Beniuc și Dan Deșliu. (Ă). Vă dau un sfat: nu mai căutați fisuri. Nu vă mai străduiți să vârâți lăbuța acolo unde credeți că ați dat o spărtură, și că o s-o lărgiți. Efectul e tocmai contrariu celui scontat de voi. Blocul nostru are o minunată Însușire: atunci când simte că-l atinge ghiara necurată a dușmanului se strânge și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Însușesc doar expresii, metafore dintrânșii. În fine, D.Costea constată că poeții tineri ieșeni stăpânesc prea puțin tehnica poetică, de unde explicația unor stângăcii ale lor. (Ă). Am zăbovit asupra acestui articol deoarece În el Îndeletnicirea de a masacra producțiile literare vârându-le În patul procustianal unor pretinse legi imuabile este mai evidentă. Aceeași manieră o Întrebuințează Însă - cu mai mult rafinament - și alți critici. Așa se explică, Între altele, de ce Ana Roșculeț a fost decretată personaj tipic de către o parte de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
grăsime ca să poată fi folosit în loc de unt. Cu toate acestea, mulți vînători de balene au o metodă de a amesteca spermanțetul cu o altă substanță, pentru a-l consuma astfel. în lungile carturi de noapte, mateloții obișnuiesc adesea să-și vîre pezmeții marinărești în uriașele butoaie cu ulei și să-i lase acolo un timp, să se moaie. De multe ori am cinat în felul acesta și pot spune că-i o cină strașnică. în cazul unui cașalot mai mic, creierii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acest vinciu fu legat cîrligul, greu de vreo sută de funți, care era înfipt în grăsime. Instalați pe schele, deasupra bordului, Stubb și Starbuck, amîndoi înarmați cu niște sape lungi, începură să taie o gaură în trupul balenei, pentru a vîrî cîrligul deasupra celei mai apropiate dintre aripile laterale. După aceea, au trasat în jurul găurii o linie largă, semicirculară și au înfipt cîrligul, iar grosul marinarilor, strînși într-un grup compact la cabestan, au început să-l manevreze, legănîndu-se și cîntînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pași pe puntea de comandă, se opri ca să arunce o privire peste bord, apoi, aplecîndu-se încet spre portsarturi, apucă sapa lungă a lui Stubb - lăsată acolo după decapitarea balenei - și, înfigînd-o în partea inferioară a bulucului pe jumătate suspendat, își vîrî coada sapei sub braț, ca pe-o cîrjă și rămase așa, cu ochii ațintiți asupra capului. Era un cap negricios și încununat parcă de o glugă; așa cum atîrna acolo, în mijlocul acelei liniști adînci, semăna cu capul Sfinxului din deșert. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
citi? exclamă Ahab. Dă-mi-o mie, omule! A, da, e o zmîngăleală cam ștearsă... Ce-i asta? în vreme ce căpitanul se străduia s-o descifreze, Starbuck apucă o prăjină lungă, de sapă și-i crestă vîrful cu un briceag, ca să vîre acolo scrisoarea și s-o predea astfel oamenilor din ambarcațiune, fără ca aceasta să se apropie și mai mult de vas. între timp, Ahab citea, parcă bombănind: Ă Domnul Har... da, domnul Harry - pun rămășag că-i de la nevasta omului, e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rog! Ă Ba nu, păstreaz-o dumneata! exclamă Gabriel către Ahab. în curînd vei apuca pe același drum! Ă Rămînă-ți-ar în gît blestemele! răcni Ahab. Căpitane Mayhew, fii gata să prinzi scrisoarea! Și luînd fatidica misivă din mîinile lui Starbuck, o vîrî în despicătura din vîrful prăjinei, pe care o întinse apoi spre ambarcațiune. Dar în clipa aceea, vîslașii încetară să rameze iar ambarcațiunea lunecă spre pupa vasului nostru, astfel încît, ca prin farmec, scrisoarea ajunse deodată în dreptul mîinii nerăbdătoare a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că situația asta a mea e, de fapt, situația tuturor muritorilor, numai că, în majoritatea cazurilor, aceștia sînt legați prin legături siameze cu o mulțime de alți semeni, dacă bancherul dumitale dă faliment, te prăbușești odată cu el; dacă farmacistul îți vîră din greșeală otravă în hapuri, mori. E adevărat că, printr-o maximă prudență, omul e în stare să evite aceste dezastre și numeroase alte nenorociri ce-i pîndesc viața. Dar oricît de atent aș fi manevrat „saula de maimuță“ a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ce naiba-i ghimberul? Cărbune de mare? Lemn de foc? Chibrit? Iască? Praf de pușcă?... Ce naiba-i ghimberul, te-ntreb, de-l oferi sărmanului nostru Queequeg? Și, apropiindu-se de Starbuck, proaspăt sosit de la prova, adăugă brusc: Ă Aici și-a vîrît nasul nu știu ce Societate de temperanță! Vrei să fii așa de amabil și să te uiți în cana asta? Miroase-o te rog, domnule! Apoi, privind mutra secundului, mai spuse: Ă Domnule Starbuck, intendentul are neobrăzarea să-i ofere acest calomel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
repet! Nu i se vede coada fiindcă și-o ascunde, da și-o face ghem și și-o ține în buzunar, așa cred. Lua-l-ar naiba! Acum, cînd mă gîndesc, îmi aduc aminte că cere mereu cîlți, ca să-și vîre în vîrfurile cizmelor. Ă Doarme încălțat, nu-i așa? N-are nici un hamac, dar l-am văzut culcîndu-se noaptea pe cîte un colac de parîmă. Ă Da, desigur, tocmai din pricina afurisitei ăleia de cozi. Și-o vîră în gaura colacului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cîlți, ca să-și vîre în vîrfurile cizmelor. Ă Doarme încălțat, nu-i așa? N-are nici un hamac, dar l-am văzut culcîndu-se noaptea pe cîte un colac de parîmă. Ă Da, desigur, tocmai din pricina afurisitei ăleia de cozi. Și-o vîră în gaura colacului, pricepi? Ă De ce-o fi avînd bătrînul atîta de-a face cu el? Ă Presupun că pune la cale o afacere sau un tîrg. Ă Ce fel de tîrg? Ă Păi, vezi tu, bătrînul ține morțiș
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe punțile superioare, unde se tot fîțîie. Dă-l naibii de diavol! Ce, Flask, îți închipui că mi-e frică de ei? Cine se teme de el, în afară de șeful bătrîn, care n-are curajul să-l prindă și să-l vîre în lanțuri duble, cum ar merita, ci-l iasă să-i răpească oamenii?! Ba, a mai și iscălit un contract cu diavolul, prin care-i dă dreptul de a-i frige pe cei răpiți. Halal șef! Ă Crezi că Fedallah
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Acum, însă, o să-l supraveghez îndeaproape, iar dac-o să văd ceva necurat, o să-i bag mîna-n gît și-o să-i spun: „Ă Uite ce e, jupîne Belzebut, lasă-te de goange!“. Iar dac-o să facă gălăgie, zău c-o să-mi vîr mîna în buzunarul lui, o să-i apuc coada, o s-o duc la cabestan și o să i-o sucesc și o să i-o învîrtesc pîn-o să i-o smulg din noadă, o să vezi tu, Flask! Ei și cînd o să se pomenească
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ignorant în materie de balene, ar putea căuta ore-ntregi acest organ pe cele două capete aflate la îndemîna noastră, fără să dea de el. Urechea nu are nici un fel de pavilion exterior, iar în cavitatea ei abia dacă poți vîrî o pană, într-atît de minusculă este. Ea e plasată ceva mai în spatele ochiului. în legătură cu acest organ, se cuvine semnalată următoarea deosebire importantă între un cașalot și o „balenă normală“: pe cînd primul are urechea deschisă în exterior, cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
năzărit ceva, gîndindu-mă la așa-numita bășică natatorie a peștilor obișnuiți, bășică pe care ei și-o pot strînge sau dilata, după voință: avînd în vedere că, după știința mea, cașalotul n-are o asemenea bășică, dar poate să-și vîre capul sub apă și să înoate apoi cu capul în afara ei, la o mare înălțime într-un mod altminteri inexplicabil; avînd în vedere, de asemenea, elasticitatea extraordinară a învelișului său, precum și interiorul neasemuit al capului - mi s-a năzărit că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care seamănă leit cu o găleată de puț; celălalt capăt, întins peste punte, e ținut acolo de doi-trei marinari atenți. Aceștia înalță găleata pînă-n dreptul mîinilor indianului, căruia între timp un alt matelot i-a întins o prăjină foarte lungă. Vîrînd această prăjină în găleată, Tashtego o coboară cu grijă în poloboc, pînă ce găleata dispare cu totul înăuntru; apoi, la un semn al lui, oamenii o trag afară, iar ea șiroiește întocmai ca donița cu lapte proaspăt a unei lăptărese
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un matelot pregătit dinainte, o prinde și o deșartă grabnic într-o putină adîncă. După aceea, fiind ridicată din nou, găleata e cufundată în poloboc și așa mereu, pînă ce adînca cisternă se golește. Spre sfîrșit, Tashtego trebuie să-și vîre prăjina din ce în ce mai vîrtos și mai afund în poloboc - pînă la o adîncime de circa douăzeci de picioare. Oamenii de pe Pequod trudeau de ceva vreme în felul acesta; mai multe putini fuseseră umplute cu spermanțetul aromat cînd, deodată, se petrecu un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]