KorAP: Find »[drukola/base=vacă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...141 142 143 ...513 >

12,807 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839

curajul să respingă subordonarea țării, intereselor lagărului socialist și să nu renunțe la suveranitatea sa națională, dacă s-a opus "diviziunii socialiste" prin care România era condamnată la subdezvoltare (planul Valev în baza căruia România trebuia să cultive nutrețul pentru vacile cehilor) ori cât se poate de hotărât, nu a acceptat propunerea insistentă de inspirație militară sovietică, de a încheia un tratat referitor la regimul trupelor Tratatului de la Varșovia pe teritoriul României (când autoritățile române ar fi fost înlocuite cu o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

și plină. Mă privi cu ochii mici veseli: Treaba e ca și făcută!... Atunci, când vii pe la noi? — Chiar mâne... Numai vezi de-mi pregătește ceva mâncare bună... Cum? Aoleu! Pun pe nevastă, domnule, și taie o găină... Am și vacă, domnule! Pe onoarea mea! Eu am fost caporal la artilerie! Îți pregătesc o mâncare grozavă... Vra să zică treaba e ca și făcută... Ce mâncare îți place dumitale? Și mă privi iar zâmbind, cu bărbia în piept. Apoi tresări, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
uriași încărcați de jâr. Eram întovărășit uneori de Voinea. Tăceam și eu, tăcea și el, și ne strecuram printre tufișuri, pe poteca umedă, înecată în bogăția de verdeață. Când dădeam la margine, creștea lumina și se auzeau spre câșlărie tălăngile vacilor boierești. Sunau lin cu sunete felurite, unele joase și altele tot mai subțiri, o scară de sunete dulci, care picurau domol și alergau ca un cântec depărtat, șoptit încet, șoptit ușor de clopote melodioase și nevăzute. Într-un timp, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
mă gândeam cu mirare la vorbele-i întrerupte, la povestea ei cu Ileana lui Ion Macovei și simțiri nelămurite, amestecate cu bănuieli vechi, îmi nelinișteau sufletul. Voinea venea pe potecă. Venea întunecat. Îl zării tocmai când începeau a cânta tălăngile vacilor boierești, în poieni și tocmai când din urmă, pe drumul pe care venisem eu, se arătă și boierul Enacache pe calu-i iute, cu cânele-i mare roș care sărea în dreapta și-n stânga și străbătea toate tufișurile adulmecând. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
începură a ronțăi iarba unei vălcele mlăștinoase. Pe căluțul lui sur, Niță Lepădatu făcu ocolul vitelor. Băieții îl priveau pe furiș, când trecea pe lângă noi. Din când în când glasurile lor tinere se ridicau în răcoarea dimineții strigând la o vacă care se răslețea: — Nea, Preoteasa! na! fă-napoi! - Glasul iute se stângea, și liniștea cucerea întinderile. În răstimpuri neregulate picura o talangă, vitele răspândite înaintau încet păscând otava. Pe deasupra vălcelei trecea din când în când o prigorie, care țârâia în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
otava. Pe deasupra vălcelei trecea din când în când o prigorie, care țârâia în înălțime; părea o pasere rătăcită, venită cine știe de unde în aceste singurătăți. Lepădatu descălecă și-și priponi calul. Începu a grăi cu băieții; îi întreba de numele vacilor și de năravurile lor, și ei îl purtau printre vite și-i lămureau toate. Apoi îi întrebă și pe ei cum îi chiamă, și unde li-s părinții. - Unii aveau tată și mamă la bordeie; alții erau veniți din sate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
te culcă. Eu mi-oi lua calul să dau un ocol - și mă-ntorc îndată... Femeia dispăru în umbră. Faliboga își aduse iapa. Măi Niță, vorbi el iar, ia-ți și tu căluțul tău și hai cu mine!... Coborâră la vaci - și Lepădatu își scoase calul. Porniră amândoi prin ploaia care curgea necontenit rece și neîndurătoare. Umblară mult alături. Flăcăul abia cunoștea locurile. Dar vătaful își ducea calul repede, parc-ar fi umblat ziua. —M-am cam trecut eu în ia-sară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
cercetez dacă s-a împlinit ce am poruncit dimineață... Porni mormăind într-o parte, și Grecușor o împunse la fugă ca o iazmă, sărind cu pași mari prin troian. Cu dulăul la picioare, Niță Lepădatu așteptase pe stăpâni lângă șopronul vacilor. Îi văzuse îndreptându-se spre el, se descoperi de departe; dar privirea care scânteia în blănița albă lunecase numai asupra lui, trecuse în altă parte; boierii se întorseseră și Niță rămăsese la locul lui, cu căciula în mână. Faliboga venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
bun. Tu stai în picioare dinaintea noastră. Dacă pornim mâni dimineață, sara ajungem între creștini. Da, așa este, încuviință cu liniște Culi. Cu suferința ei, bine este s-o ostenim? — Nu se ostenește, Culi. Va ajuta Dumnezeu. Ce facem cu vacile? Le lăsăm în sama argatului. — Ce argat poate fi un copil de zece ani? — Iaca este; nu-i de zece, ci de unsprezece; l-am luat de la tatu-său și de la maică-sa drept argat, și-l plătim. Îi dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Vidra a dat un țipăt ascuțit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna. Adică: Lehamite! așa face acest Culi totdeauna. Bolnava râde puțintel strâmb; soacră-sa o pândește cu coada ochiului. Culi se duce la căsuța calului și a vacilor. Alăturea, în bucătărie, doarme sluga. Ce slugă, de unsprezece ani? Iaca, Ion Bezarbarză n-are decât unsprezece ani vârstă și slujește cum se cuvine, după puterile lui. Mulge vaca, înhamă calul, taie lemne, aduce apă; toate le face cu grabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
cu coada ochiului. Culi se duce la căsuța calului și a vacilor. Alăturea, în bucătărie, doarme sluga. Ce slugă, de unsprezece ani? Iaca, Ion Bezarbarză n-are decât unsprezece ani vârstă și slujește cum se cuvine, după puterile lui. Mulge vaca, înhamă calul, taie lemne, aduce apă; toate le face cu grabă și-i place să duduie subt el pământul. Nana Floarea se tânguie că ar fi mâncând prea mult. Lasă-l să mânce, râde Culi, ca să prindă putere. La vară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Numai după asemenea nume se cunoaște că are să fie om strașnic. Culi nu știa că asemenea nume e de pe vremea lui Decebal-Crai. Pe întuneric, și-a scos o țigară din tabachere și a aprins un lemnuș. A văzut cum stau vacile și juncile pe așternutul lor, rumegând. Calul era în picioare; a întors capul și a făcut: Hn-hn! A tras ușa după el și a strâns-o în clanță; s-a aplecat la geamul de alături: —Bezarbarză! Numaidecât s-a auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
țipă aprig nana Floarea. Lui Bezarbarză nu-i păsa de asemenea țipăt. Bătrâna era totdeauna bună cu el. —Ai fiert lapte? —Fiert. —Băut-ai două ulcele? —Ba. Am băut numai una. Atuncea bea și pe cealaltă. Pune fân destul la vaci și, după ce pornim noi la vale, dă o fugă până la Braniște, ca să înștiințezi pe careva că noi ne-am dus. — Pe cine să înștiințez? Pe badea Toma? —Pe care-l vei găsi. — Atuncea am să înștiințez și pe Trăian. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
căciula, și-o îndesă peste părul răzvrătit, căută un toiag într-un cotlon și o luă repegior pe cărare, spre Braniște. Astfel, între el și stăpân rămânea pace; nu lăsa răgaz nourilor de vreme rea să se spargă. Am adăpat vaca! precum și junincile! strigă el din capătul poienii. Am pus arma și biciul! Culi umbla prin jurul săniei, pipăind. Ce spune nebunul ăla? Nana Floarea voia să-i dea lămuriri. El nu le mai așteptă. —Ei, v-ați așezat? ori mai aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
domnilor mei dragi, războiul acela care mi l-a luat pe Culi acum zece ani, cât am răgușit de blesteme și mi-am ros genunchii de metanii la biserică; iar câte slujbe am dat la popă, puteam să cumpăr o vacă. M-am temut că nu s-a mai întoarce, dar Maica Precistă mi l-a adus. Așa m-am spăimântat ș-acuma, cum m-am spăimântat atuncea. — Apoi, nană Floare, interveni domnul Ionaș Popa, asemenea suferinți sunt grele, însă trec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
generațiilor. Ștefan Gâdea rânjea, pândindu-mă cu coada ochiului. Îndată după corul pe care îl închinau rudărașii soarelui de sânziene, au urmat poiana și grindul unde își întocmiseră satul meșterii de albii. Era o așezare de nomazi; cai, porci și vaci umblau slobod în jurul căruțelor. Coviltirele erau ridicate de pe draghini și așezate pe stâlpi. Pe lesele de subt aceste coviltire se aflau dormitoarele familiilor, ferite de dihăniile și jivinele luncilor și de viiturile apelor la vreme de noapte. Focuri ardeau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

târziu, când se hotărî în sfârșit să facă popas, lăsasem hăt-departe îndărătul nostru ultimele ulițe locuite, aflându-ne în mijlocul unui maidan uriaș. — Aici era Forumul roman, inima cetății antice, înconjurat de cartiere pline de viață; azi i se spune Câmpul Vacilor! Iar în fața noastră, vezi muntele Palatin, și colo, spre răsărit, muntele Esquilin, în spatele Colosseumului? Stau goale de veacuri! Roma nu mai e decât un târg mare instalat pe locul unui oraș maiestuos. Știi ce populație are astăzi? Opt mii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
ghid un adept al lui Luther. Pentru vizita următoare, am avut norocul să-l am companion pe Guicciardini, care tocmai se întorsese dintr-o lungă ședere la Modena. I-am împărtășit profunda mea dezamăgire, mai ales după vizita la Câmpul Vacilor. Nu s-a arătat deloc afectat. — Oraș etern, Roma, dar cu absențe, constată el cu înțeleaptă resemnare. După care continuă: — Oraș sfânt, dar cu necuviințe; oraș trândav, dar care, zi de zi, dăruiește lumii câte o capodoperă. Era o plăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

el, până când ea rupse vraja și plecă. Vizitele Velundei erau prea scurte pentru a-i alina dorința sau nostalgia. Valerius își înfundă fața în pătura ce păstra încă parfumul ei. Se trezi brusc și ascultă cu atenție. Auzi doar rumegatul vacilor în fundul grajdului și plânsul cucuvelelor afară. În locul acela era ceva care-l neliniștea. Nu îndrăzni să se miște, având tot mai clar senzația unei primejdii. Mai era cineva cu el în grajd, știa cu siguranță. Și totuși, câinele nu mârâise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

tot și acolo unde nu erau, cineva sau altcineva încurcase sârma pe țăruși sau o culcase la pământ, ca să permită accesul spre oraș. Astfel, oficiul poștal se ridica drept în mijlocul agitației din Shahkot. Școlari, cerșetori, olari și pictori de pancarte. Vaci și porci și bivoli. Profesori de ikebana de la politehnică. Profesori de matematică. Funcționari ai institutului pentru asmatici și bucătari. Doctorițe și directorul azilului de boli mintale. Contabili. Producători de lenjerie. Reparatori de umbrele. Un brutar și un vânzător de ouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
un suporter extrem de generos al populației de ciori în creștere a Shahkot-ului? Oare va cheli prematur din cauza asta? Oare părul său, inspirat de petecele goale, va crește la loc mai gros și mai rezistent ca niciodată? Puse aceste întrebări unei vaci care tocmai trecea. Aceasta îl privi la rândul ei, cu niște ochi triști, care, i se păru, erau gata să izbucnească în lacrimi mari și umede. Înainte să fie nevoit să accepte tăcerea ei drept răspuns, zise în grabă: — Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
casa lor din Shahkot, scoțând limba din gură în fața oglinzii și băgând-o apoi la loc - o limbă de șarpe, nu a lui. Se gândi la oameni cu nasuri ca ciocurile păsărilor, oameni cu gâturi de lebădă, cu ochi de vacă, cu teroarea din inima păsărilor sau cu iubirea delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
colțurile străzilor. În fiecare cartier, în fiecare spațiu public, se țineau ședințe și mitinguri de protest. Întâlniri la nivel național și local, în inters religios și civil. Fu creată o nouă Societate pentru Protejarea Maimuțelor, cu sprijinul Societății pentru Protejarea Vacilor. O mulțime de membri ai Societății Ateiste se strecurau neobservați printre mulțimi. În fiecare birou, în fiecare familie, părerile asupra acestei probleme erau împărțite. Afacerile aproape că stagnau, căci vânzătorii și clienții refuzau să mai vândă și să mai cumpere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

Chiar înainte ca masculul să fi avut orgasmul, cei doi s-au desprins cu o viteză tensionată. Apoi ea a îngenuncheat în fața lui. Un lucru e clar: cowboy-ul trebuie să fi stat cel puțin șase luni la o fermă de vaci, unde a mâncat doar înghețată și lapte bătut, contractul conținând o clauză cât se poate de strictă cu privire la interzicerea masturbării. După ce a terminat el, Juanita semăna cu fraierul din bancul cu crema de zahăr ars, ceea ce și cred că era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
tropăie fără rost, așa cum face mereu când nu e sub influența stresului sau plăcerii Gândurile mele dansează. Despre ce e vorba? Despre un dans al spaimei și al implorării, al veghii inutile. Cred că sufăr de o nouă boală a vacii, care te face să te întrebi dacă ești tu cel adevărat tot timpul, care face ca viața să-ți pară o șmecherie, un act, o glumă. Mă simt, mă simt mort. E un tip care stă pe lângă mine și din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]