15,959 matches
-
Este observabilă însă nu numai tonalitatea desuetă, ceremonios-grandioasă, ci și o inventivitate lexical-semantică frecvent forțată. Se întâlnesc construcții lexicale proprii: substantive (floriș de trandafir, strănoapte, prejmet, zi-noptime, trud-albină), adjective (copăcin, zorin, stelin, înstafiat, rainic, noianic, talaznic, văpainic) și în special verbe (a împăcura, a împroura, a înscrina, înzori, se însmirnă, se încrină, și-ndoldură, mă înarbor, mă învultur, mă înflutur, mă înspulber, mă împsaltir, mă întulpin, te înlir, mă împurură, se îndiademă), derivatul adverbial lotriș, sesizat de stilisticieni mai noi, numeroase creații
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
admite că N. a dat într-adevăr ceea ce e exprimat prin titlul unui volum din 1970: Poeme rococo. Cu trecerea anilor tonul elegiac se accentuează, „crisparea” inițială, afectată doar, e abandonată în favoarea descoperirii propriei vocații, cea de artizan giumbușlucar al verbului, cu recurs la tehnici și procedee variate: prozodie tradițională, inclusiv ilustrarea formelor fixe, vers liber, artificii grafice, cascade asociative bizare și gratuit-ludice, apropiate de cele ale avangardismului etc. Unele înlănțuiri sintagmatice amintesc de verva lui George Magheru, ca în Și-
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
la prima lui ieșire din ocol (1981) și diverse traduceri. A colaborat la „Echinox”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară” ș.a. Lirica pe care o scrie N. indică o luciditate asumată cu fervoare și cu fascinația riscului, un patos fără grandilocvență al verbului, susținut prin forța și rigoarea elegantă a rostirii, legitimat de angajarea existențială puternică, armonios conjugată cu rafinamentul adus de cultură. Individualitatea poetei se definește prin ardență glacială, inteligență și cerebralitate, printr-o anumită „virilitate” (termen utilizat de critică pentru a
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
cu toate elementele ce compun lumea pare imposibil de zdruncinat. Titlul primei cărți, Tălmăciri din mine, vorbește despre sinceritatea absolută, despre fervoarea celui care vrea să ia viața în piept. În poeme precum Tunet de primăvară, Crez tânăr, Avânt predomină verbul „vreau”: „Vreau viscolul pribegiei,/ Iureșul de asalt al vijeliei./ Sunt un brad pe culmile tinereții/ Vreau să mă bată toate vânturile vieții”. A doua plachetă aduce o schimbare substanțială. Ambianța naturală devine din ce în ce mai întunecată, pulsul vieții pare să bată din ce în ce mai
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
însă iertați de acest mandarin rural, mândru de noblețea lui și inclement cu ceea ce el consideră a fi prostituatele istoriei. Vorbă grea, judecată aspră, melancolia s-a transformat, brusc, într-o stare de spirit iacobină. S-ar potrivi aici un verb folosit din ce în ce mai rar în limba română actuală: a afurisi. P. e un maestru al afuriseniei. Știe ca nimeni altul să-și afurisească dușmanii. De aceea îl iubește pe Tudor Arghezi (când îl iubește) și își alege cu grijă cuvintele care
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
ajungând la granița calamburului, ceea ce ar reprezenta, totuși, numai o performanță facilă. Antologia Poezie sovietică modernă și contemporană (1988) propune o selecție în care predomină autorii din generațiile mai tinere și oferă versiuni românești fidele originalului, echivalând fericit atât incisivitatea verbului unora, cât și metaforismul frapant al altora. SCRIERI: Literatură și eveniment, Cluj-Napoca, 1983; Colocviile vântului, București, 1985; Euthanasia, Satu Mare, 1991; Jocul dragostei și al hazardului, 1994; Recife, Satu Mare, 1996; Prospero și „teatrul sărac”, Cluj-Napoca, 1997; Radiografia zăpezii, Satu Mare, 1997; Rusia
PINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288822_a_290151]
-
la realitatea imediată, unde sunt căutate „mireasma neîncepută”, spațiile de puritate. Vulnerabil să fie poetul, titlul unui poem din Neînceputa mireasmă (1975), pare să fie emblematic: cel care scrie se descoperă vulnerabil în fața existenței, dar și în confruntare cu meandrele verbului (în „ciudatele saline ale creației”). Starea de nesiguranță se acutizează odată cu trecerea timpului, ca în poemele din Autobiografie ermetică. Unui lamento pe tema singurătății i se adaugă acum motivul înstrăinării. Obsesia vremelniciei, spaima față de imprevizibilul destinului uman, întotdeauna supus hazardului
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
Aceste studii și eseuri, tot atâtea incursiuni în istoria culturii antice, din care nu lipsesc surprizele nici pentru literat și unde se simte exemplul lui Vasile Pârvan, prilejuiesc o lectură incitantă și ca dialectică a ideilor, susținută deseori de un verb incisiv, polemic. În plan strict filologic, clasicistul P. a dat o traducere a Poeticii lui Aristotel (1940), cu comentarii și întregiri bibliografice la reeditarea din 1965, constituind un model de exegeză atât prin pertinentele note pe marginea textului, pe care
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
dintre viziunea cosmologică eminesciană și cea a științei contemporane (de tip einsteinian), iar pe de altă parte, apropierile, dar și contrastele dintre perspectiva lui Eminescu și cea a romantismului canonic occidental. La nivelul limbajului, P. relevă esențialul: lupta creatorului cu verbul, dând poeticii sale un marcat caracter agonic. Tehnica eminesciană devine participantă activă la procesul de generare a universului poetic - fapt neglijat în genere de comentatori. Se conturează astfel un etalon de poeticitate, care în cea de-a doua carte este
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
redactor-șef la „Apostrof”, revistă pe care o fondează în mai 1990. Va fi conferențiar, apoi profesor, din 2000, la Facultatea de Istorie și Filosofie din Cluj-Napoca. Debutează cu poezie în „Tribuna” (1977), iar editorial cu volumul de versuri Aduceți verbele (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor). Publică în „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Contrapunct”, „Euphorion”, „Adevărul literar și artistic”, „22” ș.a. Este căsătorită cu criticul Ion Vartic. Alături de Ion Mureșan, Aurel Pantea, Ioan Moldovan și George Vulturescu, P. ilustrează ramura ardeleană a
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
în latențele imaginarului. Oarecum similară e și dificultatea tehnică în care se găsește P., aceea de a evita repopularea ruinelor vechilor convenții deconstruite cu o nouă eflorescență retorică. Un asemenea impas e sesizat și contracarat cu promptitudine încă din Aduceți verbele printr-o strategie bine calculată. Asumându-și un discurs estetizant- asertoric - prin titluri ca Prefață, Cântec, Elegie, Dialog, precum și prin numeroasele poeme omologate ca simple „teze” -, autoarea pare să se instaleze benevol sub umbrela literarității, pentru ca apoi să degradeze poeticul
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
unui centru semantic. Deși suferă pe alocuri de inflația neologismului de factură clinică sau filosofică, textele relevă o construcție mai atent studiată, cu numeroase simetrii secvențiale și cu dispunerea geometrică a frazelor într-o mișcare circulară. Ca și în Aduceți verbele, versurile de aici pun în relief un principal atu poetic: „introspecția lucidă, aproape clinică, adevărată incizie pe epiderma sentimentului” (Nicolae Manolescu). Programatic, o atare pretenție se susține prin discreditarea „lumii de Dincolo” spre beneficiul realității fruste („Spun astăzi despre suferință
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
a lansat în câteva campanii de presă care au avut ecou, cea mai semnificativă fiind aceea în care a demonstrat plagiatul prelegerilor de filosofie a religiei ținute de Nae Ionescu după cursul de metafizică al lui Evelyn Underhill. SCRIERI: Aduceți verbele, București, 1981; Dimineața tinerelor doamne, București, 1983; Teze neterminate, București, 1991; Loc psihic, Cluj-Napoca, 1991; Poeme nerușinate, București, 1993; Jocurile manierismului logic, București, 1995; Cartea mâniei, București, 1997; Apocalipsa după Marta, Cluj-Napoca, 1999; Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
morții, pref. edit., Cluj-Napoca, 2001 (în colaborare cu Ion Vartic); Zaharia Boilă, Amintiri și considerații asupra mișcării legionare, pref. Livia Titieni Boilă, Cluj-Napoca, 2002 (în colaborare cu Ana Cornea); Alexandru Vona, Esmeralda, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Radu Călin Cristea, „Aduceți verbele”, O, 1981, 28; Ion Bogdan Lefter, Frumoasa știință a verbului, T, 1982, 8; Al. Cistelecan, „Dimineața tinerelor doamne”, F, 1984, 3; Simion, Scriitori, IV, 569-574; Ioan Moldovan, O tânără furioasă, F, 1990, 6; Nicolae Manolescu, Structura cristalului, RL, 1991, 22
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Zaharia Boilă, Amintiri și considerații asupra mișcării legionare, pref. Livia Titieni Boilă, Cluj-Napoca, 2002 (în colaborare cu Ana Cornea); Alexandru Vona, Esmeralda, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Radu Călin Cristea, „Aduceți verbele”, O, 1981, 28; Ion Bogdan Lefter, Frumoasa știință a verbului, T, 1982, 8; Al. Cistelecan, „Dimineața tinerelor doamne”, F, 1984, 3; Simion, Scriitori, IV, 569-574; Ioan Moldovan, O tânără furioasă, F, 1990, 6; Nicolae Manolescu, Structura cristalului, RL, 1991, 22; Gheorghe Grigurcu, Eseurile poetei, CNT, 1991, 28; Ion Vlad, Mângâierile
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
din gură-n gură, fără de patimă și ură, Folclor nou, pe motive din actualitate, Epistolă din sania fără zurgălăi. Ciclul dedicat țăranului (Cu bâtele, Ioane, Chipul tău, Ioane, Rupe lanțul, Ioane și Ioane, încotro?) dezvăluie alt registru, grav, în care verbul șfichiuitor și imprecația amintesc poezia argheziană. După 1989 N.-G. publică la București câteva piese de teatru și romane, dintre care cel mai interesant este volumul K2B3, misiune secretă în România, 1989 (1993), o încercare de reconstituire a evenimentelor din
NICOLAU-GOLFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
dintre acești versanți, complementari în fond și revelând dualitatea eului poetic, care va pendula mereu între participare entuziast-juvenilă și luciditate, între notația directă și interpretare. „Lumea care nu moare” ar fi totuși o realitate, dar numai fiindcă e mediată de verbul poeziei. Textul care dă titlul culegerii Sfere muzicale (1973) poate fi socotit emblematic pentru situarea poetei între voluptatea iluziei și demonul neliniștitor al privirii realiste, reci: „Intru în calda lumină/ genunchiul înflorește/ ape dulci îmi lunecă pe unghii - / sfere muzicale
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
de analiză de conținut pe texte rezultate din transcrierea interviurilor. Este, În fapt, o analiză de discurs În care autorul convertește, prin reducții succesive, un text de 27 000 de cuvinte la un set de 260 de categorii de semnificanți (verbe la infinitiv sau substantive la singular). Lucrarea lui Silviu Totelecan Îmbogățește substanțial literatura română de specialitate atât prin metoda aplicată, cât și prin rezultatele analizei. Prin metodă ea susține cunoașterea de tip comprehensiv, pentru trecerea de la raportul „eu” (cercetătorul)/„el
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
realizată În 1994 de către Ilie Bădescu În Istoria sociologiei perioada marilor sisteme (1994, 101-159). În cadrul unei reflexii asupra istoriei, a memoriei colective și a timpului social, generație este un termen polisemantic (polisemia este dată de rădăcina sa greacă, genos, a verbului genesthai, și care Înseamnă „a veni la viață”), cu o simbolistică bogată și o inepuizabilă putere evocatoare, devenit concept analitic o dată cu nașterea științelor sociale, În secolul al XIX-lea. În istoria vechii Chine, se regăsesc 40 de secole divizate În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
este contracarată de o energie genuină ce dă limbajului poetic forță și plasticitate. SCRIERI: Munte, București, 1972; Crocodilul albastru, București, 1975; Încântece, postfață Miron Radu Paraschivescu, București, 1979; Zoria, București, 1980; Lilium breve, București, 1981; Peregrinul în azur, Craiova, 1984; Verbul de mărgărint, Timișoara, 1988; Dumnezeu între sălbatice roze, Timișoara, 1992; Mihai Eminescu și mitul etnogenezei dacoromânești, Timișoara, 1996; Zalmoxianismul și plantele medicinale, I-II, Timișoara, 1997; Bomba cu neuroni, Timișoara, 1997; Stelele dalbe... dintr-o „Colindă la Timișoara în decembrie
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
românesc trebuie să dăm seamă lumii, și astfel unui anume cuvânt, care nu se găsește în alte limbi, îi este consacrată Introducerea la dor. De aici pornind, se continuă cu „ispitire”, prelungit în „iscusire”, către „iscusirile ființei românești” și „iscusirile verbului românesc”. Din verb, N. ajunge la Brâncuși și apoi la Eminescu; trece prin lamură, făptură, lucru și lucrare, săvârșire și desăvârșire, pune în lumină neutralitatea lui „spre”, care dă depărtările, și apropierea (și aproprierea) lui „către”, pentru a reveni la
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
dăm seamă lumii, și astfel unui anume cuvânt, care nu se găsește în alte limbi, îi este consacrată Introducerea la dor. De aici pornind, se continuă cu „ispitire”, prelungit în „iscusire”, către „iscusirile ființei românești” și „iscusirile verbului românesc”. Din verb, N. ajunge la Brâncuși și apoi la Eminescu; trece prin lamură, făptură, lucru și lucrare, săvârșire și desăvârșire, pune în lumină neutralitatea lui „spre”, care dă depărtările, și apropierea (și aproprierea) lui „către”, pentru a reveni la „dorul” cu care
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
sporirea lumii (pentru domeniul gnoseologiei semnificativ este conceptul „cunoaștere spornică”) cu posibilul. Din „orizontul întrebării”, cu cele șase modalități ale ei, se conturează șase situații ale ființei, pe care originalitatea limbii române le aduce pe lume în șase modalități ale verbului a fi: n-a fost să fie, era să fie, va fi fiind, ar fi să fie, este să fie și a fost să fie. Ele sunt, în viziunea filosofului, modalități ale limbii române care exprimă situații ontologice, altfel zis
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
m-a îndreptat într-o direcție de preocupări spirituale care urma să mă solicite de atunci înainte mult: traducerea literaturii române.” Îi cunoscuse la București pe Ion Pillat - care pentru K. jucase rolul decisiv în deschiderea căilor de acces spre verbul liric românesc -, pe V. Voiculescu ș.a. Contacte va avea mai târziu și cu Lucian Blaga. Transpunerile în limba germană i-au apărut mai ales în „Klingsor”. Efortul lui a culminat în antologia Herzschlag der Erde (1942), care înmănunchează traduceri din
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
acest sens, modernitatea contemporană este una reflexivă, adică derivată din identitățile personale ce trebuie să fie reflexive, întrucât se confruntă cu libertatea opțiunilor și diminuarea constrângerilor structurii sociale. Așa cum spuneam mai sus, a fi, a avea și a face sunt verbele ce reprezintă cel mai bine pozițiile actorilor sociali în structura socială. Să reluăm argumentarea. Sociologii modernității au tradus cele două verbe prin conceptul de rol social - care se referă la ceea ce face cineva sau la ceea ce se așteaptă ceilalți ca
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]