3,837 matches
-
trei civili În locul Ăla, se apucă să-l stropească pe alt chelner. MĂ uitai În jur după un loc În care să mă ascund. Și al doilea chelner era indignat, dar bărbatul Îl mai stropi de două ori, plin de veselie. Unora Încă li se părea haios ce se-ntîmplă, printre ei numărÎndu-se și forțoasa. Dar chelnerul Înghețase pe loc clătinînd din cap. Buzele-i tremurau. Era bătrîn și doar eu Îl știam de zece ani la Chicote. — No hay derecho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o etichetă cu adresa magazinului. Sticla au găsit-o În toaletă. Acolo și-a umplut pistolul. După ce le-a cumpărat a intrat aici, probabil pentru că Începuse să plouă. — L-am văzut cînd a intrat, spuse chelnerul. — Ei, și la ce veselie era aici, cu cîntatu’ și restu’, l-a cuprins și pe el buna dispoziție. — Chiar că era vesel, spusei. Plutea. Directorul Îi dădea Înainte cu logica lui spaniolă neobosită. — Asta-ți face băutura cînd nu stai bine cu pieptu’. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Chiar că era vesel, spusei. Plutea. Directorul Îi dădea Înainte cu logica lui spaniolă neobosită. — Asta-ți face băutura cînd nu stai bine cu pieptu’. Nu-mi prea place povestea asta, spusei. — Ascultă, ca să vezi ce chestie deosebită, continuă directorul. Veselia sa a intrat În contact cu seriozitatea războiului ca un fluture... — O, chiar ca un fluture, spusei. Poate chiar prea ca un fluture. Nu glumesc deloc, spuse directorul. Înțelegi ce vreau să spun? Ca un fluture care intră-n contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
văzut aici. — Aur, spusei. Uite ce e, o englezoaică pe care-am cunoscut-o aici, aseară mi-a zis că n-ar trebui s-o scriu. CĂ ar dăuna cauzei. — Ce prostie, spuse directorul. E ceva foarte interesant și important, veselia neînțeleasă intrînd În contact cu seriozitatea morbidă care e mereu prezentă aici. Pentru mine e cel mai deosebit și interesant lucru pe care l-am văzut de ceva vreme Încoace. Trebuie să scrii. — Bine, i-am spus. Sigur. Avea copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să văd din nou. Mi-ar plăcea să mă uit bine de tot la fața lui, spuse Orbete. — Știi cum arată. L-ai pipăit odată, Îi zise Frank. — Și-n seara asta l-am pipăit din nou, spuse Orbete cu veselie. De-aia m-a dat jos din mașină. N-are deloc simțu’ umorului. I-am zis că pe frigu’ Ăsta ar trebui să se-ncotoșmăneze, ca să nu-i Înghețe fața pe dedesubt. Nici măcar nu i s-a părut haios. Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îți ghicește și cel mai adânc gând. Căci „Pecete de smarald cu meșteșug de aur este glasul cîntăreților la vinul cel dulce” - se spune în „Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)” Și mai spune cartea: „Bucuria inimii și veselia sufletului este vinul, cînd se bea la vreme cu măsură”. Apoi „Întocmai ca apa pentru viață este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsură”. Iar „Amărăciune sufletului este vinul cînd se bea mult; certuri și căderi face”. Dar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mă întreb: „Da’ ce amărăciune în suflet” avem noi? Tocmai am încheiat un capitol însemnat din dorințele noastre. Mai degrabă s-ar potrivi să spunem: „La ospățul vinului să nu mustri pe aproapele tău și să nu-l defaimi la veselia lui”. Toate acestea au defilat prin mintea mea ca un fulger, încât prietenul meu și hangița - bat-o norocul - nu au simțit deloc absența mea din joc... Continuau să râdă... „Și fiindcă hangița face parte din cercul nostru, ce ar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
faptă nu trece decât o bătaie de aripi a timpului, am și început să vorbesc: -Sper ca mai marele hanului să nu se supere pe noi că nu te lăsăm să-ți vezi de treburi. Ba pe deasupra participi și la veselia nostră. Hangița m-a ascultat cu luare aminte, fixându-mă cu ochii care semănau cu două viorele abia ieșite la lumină. Așa stând lucrurile, am prins curaj. -Bănuiește cumva, scumpa noastră hangiță, ce sărbătorim noi doi? Hangița și-a purtat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
groase și colilii. .Doar nu vrei să mă afumi în casa mea, Pâcule. Lasă, Dumitre, că olecuță de fum de tămâie nu strică nici într-o casă de gospodar - a răspuns Pâcu izbucnind în râs. După ce au golit cu multă veselie o ulcică cu vin, Pâcu s-a ridicat și a pornit-o spre ușă. Nu cumva te grăbești, Pâcule? Nu mă grăbesc, dar nici nu am pentru ce sta - a răspuns Pâcu, privind cu înțeles către ulcica goală. Apucă-te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îți face! Când râsul cărăușilor era în toi, pe neașteptate s-a auzit glasul de comandant al lui moș Dumitru: Ia hai la treabă, că, cum văd eu, la râs nu vă întrece nimeni. Dacă o ținem așa într-o veselie, ne apucă miezul nopții aici. Când mai trecem pădurea? Continuând să râdă, cărăușii au înjugat boii și au pornit la drum. In față mergeau cei doi bătrâni, care continuau să-și spună vorbe de duh. Si zi-i așa, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fi ea scrisă ? Cine știe ? Poate mai târziu, când Copilul mic va fi doar acolo, departe, strălucitor în aburii denși ai Nostalgiei. O carte despre Frumusețea mică și despre Strălucirea măruntă care-ți sfâșie inima, despre Lucrurile mici, 166 despre Veselia ca o sorcovă (veselă!), despre Frica de care nu ți-e frică, despre Oboseala care curăță lucrurile, despre cum se schimbă lumea și despre cum se tot schimbă Copilul, până nu mai rămâne aproape nimic din el, despre Măreața și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
tărâmul ei, am rugat-o să îmi prezinte această „fabrică”, unde se produce basmul verii. Ea mi-a arătat totul, până și cum se produce ciri pitul păsărelelor și cum ies fluturii din crisalide și încep să umple pământul de veselie. Totul era frumos și magic, până când, deodată, în "fabrică" a apărut sora cea mare a Zânei, care era vrăji toare și era foarte rea, atât de rea încât a adus ploaia și furtuna cea puternică peste „fabrică” și peste munca
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
de bucurie pe cerul albastru ca marea și pe când păsărelele nu știau dacă o să mai vină vreodată iarna. În aceasta zi minunată am hotărât să ies la o plimbărică, pentru a mă bucura de aceste ultime zile de căldură și veselie. Ajunsă în parc, m-am așezat pe o bancă, la umbra unui copac răcoros și am început să privesc împrejurul meu toată natura. Am zărit cum două păsărele își hrăneau puii și se pregăteau să plece în Țările Calde și
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
era prea rafinat ca să nu fie și puțin ridicol. N-am suferit din cauza ei. Am suferit cînd n-o știam, cînd n-o văzusem la față. Din cauza lui Iordan, da, am suferit. Îi uram verva, calambururile, butadele, cheful de poante. Veselia. Îl voiam măcar puțin tăcut, măcar puțin melancolic. Dacă nu tragic, dacă nu singur... Cele două Daisy purtau, fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un fel de colier de sclavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-ar dragostea de sentimente! modifică funcțiile creierului, afectează percepția. Mă feresc de ele și de somnifere. Vreau control pe judecata mea. Aici e mai bună indiferența decît... Fără sentimente, fără medicamente. Îți lasă o sete cumplită, un gol în stomac. Veselie fără motiv și ochii în lacrimi, cu motiv. Prin redacția "Orei" călcam somnabulic, indisponibilă (am mai spus-o, dar vreau să mă repet) pentru oricare altul decît Iordan. Fascinantul Iordan, aflat în fascinantul București. Dispoziție pentru hlizeală, farsă, pentru glume-mentosan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nemăsurata bucurie a vieții triumfătoare! Toasturi pentru istoricul moment, exuberanță, îmbrățișări, ochi tulburați de lacrimile bucuriei! Momentul era intens trăit. De față fiind, păream a face opinie separată în privința Păcii și a Viitorului. Una din cumnate, Lenuța, mă îmbia spre veselie și exuberanța momentului, dar eu rămâneam tot gânditor, încercând scrutarea posibilului viitor. Am și exprimat clar poziția mea în opoziție cu a convivilor zicând doar atât: „Mă tem că pacea care vine să nu fie mai rea decât războiul prin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mereu în preajma tatălui său și-i punea necontenit aceeași și aceeași întrebare: - Te doare rău, tăticule!? - Nu, băiețel, mă doare bine! Râdeau amândoi, deși starea de inconfort a lui Alex, grija șantierului, tainica însemnare din jurnalul Inei, numai motive de veselie nu erau. Luna aceea, supranumită și luna gipsului, trecu nespus de greu. Chiar după desprinderea platoșei albe din jurul piciorului aflat în suferință, Alex călca anevoie. Când calci strâmb nu se poate să nu te doară, reflecta el, negândindu-se doar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acum tu spui că a sosit la hotel. Cum e posibil ca ea să nu-l fi primit? Se pare că singura metodă de a rezolva misterul e să vorbești chiar cu doamna În chestiune, a ciripit el cu prefăcută veselie În glas. Să-ți fac legătura? Sperasem din tot sufletul că nu se va ajunge la asta, că o să fiu În stare să identific și să rezolv problema fără a fi nevoită să vorbesc cu ea. Ce-i puteam spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Departamentul vânzări vindea spațiu publicitar. Uneori organiza petreceri promoționale, dar la ele nu venea nici o celebritate, așa că erau plicticoase pentru protipendada new-yorkeză, ahtiată după staruri (sau, cel puțin, așa Îmi spusese, plină de dispreț, Emilyă. Telefonul meu suna Într-o veselie În zilele În care urma să aibă loc o petrecere a departamentului vânzări și vorbeam cu oameni pe care nu Îi cunoșteam prea bine și care voiau să fie invitați. „Păi, ăăă - zicea câte unul - aud că e o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
păi să văd. De fapt, ceasul meu arată ora cinci și un sfert dimineața, dar, evident, nu l‑am potrivit Încă după ora Parisului. Așa că ceasul meu ar trebui să arate unsprezece și un sfert dimineața, am zis eu cu veselie, În speranța că o să Încep călătoria pe o notă cât mai plăcută cu putință. — Mulțumesc pentru povestea asta nesfârșită, Ahn‑dre‑ah. Și aș putea să te Întreb pe unde ai fost În ultimele treizeci și cinci de minute? — Păi, Miranda, avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
perfect ca să o prind pe Lily Înainte de a pleca pe undeva. Deși ar fi trebuit să formez numărul fără să acord importanță beculețului care clipea cu insistență ca să mă anunțe - vai, ce surpriză - că aveam mesaje, am scos totuși cu veselie un carnețel cu antet de Ritz și m‑am pregătit să le transcriu. În mod sigur erau liste lungi de cereri iritante din partea unor oameni iritanți, dar nimeni nu‑mi putea lua bucuria acestei seri ca a Cenușăresei. Primele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mi-ai spus că e un șir de distracții, că n-are rost să te obosești. Eu gândesc altfel, și poate din cauza asta nu voi mai fi. Dar ție, Petre, Îți doresc o viață așa cum Îți place - făcută numai din veselie, plină de soarele pe care eu l-am pierdut... Peste două zile Îmi voi hotărî soarta. Dacă am să fiu În stare să parcurg traseul de 5B, fără șovăire, fără teamă, arătată, cel puțin, viața mea va deveni mai plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mă cu urmele lăsate pe gheață, cu iarna, cu viața. Nu pot uita acele zile de antrenament cu Fredy, când simțeam În mine vibrând tinerețea, dorința de a Învinge, puterea de a Învinge. Iar apoi, spre casă, Încurajările lui Fredy, veselia lui, veselia mea, Încununarea de succes a muncii mele grele, dar răsplătite. Priveam pe toți mândră, căci prin mine ajunsesem În mijlocul lor atât de repede! Concurentele aveau o frică de moarte când trebuiau să mă Înfrunte, publicul era cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
urmele lăsate pe gheață, cu iarna, cu viața. Nu pot uita acele zile de antrenament cu Fredy, când simțeam În mine vibrând tinerețea, dorința de a Învinge, puterea de a Învinge. Iar apoi, spre casă, Încurajările lui Fredy, veselia lui, veselia mea, Încununarea de succes a muncii mele grele, dar răsplătite. Priveam pe toți mândră, căci prin mine ajunsesem În mijlocul lor atât de repede! Concurentele aveau o frică de moarte când trebuiau să mă Înfrunte, publicul era cu mine, eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ne despărțim. O strângere rece de mână, un zâmbet convențional și... adio... Prietenii mei mă Întâmpină veseli, surâzători. Ei nu văd că În ochii mei s-a adâncit o nouă tristețe, pe care am s-o port cu mine alături de veselia lor. Am trecut pe lângă o cărare... care ducea spre piscul fericirii... Timpul mi-a legat simțirea și m-a azvârlit pe drumul meu cel vechi. La capătul drumului meu ce este oare? Vezi, Încep să mă depărtez de locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]