3,618 matches
-
senzuală de iasomie de India. Este un parfum exuberant, exotic și plin de senzualitate. Iasomia, santalul, nardul și ambra ritmează cu brio în această partitură florală atât misterioasă, cât și exuberantă. Prin parfumul creat de Carolina Herrera, sufletul și corpul vibrează pe aceeași undă cu frumusețea și, astfel, feminitatea și farmecul au toate șansele de reușită. Parfumul a fost creat și în varianta pentru băr bați, putând fi caracterizat ca un parfum provocator și impetuos. CAPITOLUL 3 PRINCIPALELE COMPOZIȚII DE PARFUMARE
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
floral-fructate - în care ar-moniile de fructe însorite sunt îmbogățite cu miresme florale dintre cele mai provocatoare. • Senso - de la Ungaro este un parfum plin de vioiciune și lirism. Notele inițiale dominante sunt cele de flori de portocal și de ylang-ylang, ambele vibrând puternic și îmbătător, iar în jurul lor se adună deliciile revărsate dintr-o întreagă livadă. Prospețimea acestui parfum provoacă o senzație plăcută de tinerețe dezlănțuită. Primăvara și vara sunt anotimpurile când se potrivește cel mai bine acest parfum, se poate folosi
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
Mai singur, tot mai singur, în munții mei bătrâni, / Nici o dorință-n mine, nici un îndemn. Doar zvonul / Declinului, cum, parcă, pe cerul altui ev, / Suflând, un zeu ar duce spre orizonturi norii...”). Poetul cutreieră ținuturi păduroase, în care trecutul istoric vibrează încă viu în oameni, dar și în frunzele copacilor, în ierburi, unde „și-n aer a rai și a vecie amiroase” și își decantează sentimentele, emoțiile în litanii de o mare discreție pe eternele teme: viața, moartea, ciclicitatea anotimpurilor, istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
amendează ironic nevoia de confesiune, prin descoperirea de sine într-un proces de analiză pe cât posibil detașată. În exegeza critică, D. a folosit frecvent noțiunea de „realism psihologic” - autorevelarea personajului printr-o conștiință fluidă, nedeterminată, negând fixitatea unui caracter dat, vibrând la evenimentele exterioare trecute prin filtrul unei sensibilități obișnuite să analizeze intelectual faptele. La debutul său în proză, D. numea această stare de pendulare între mișcarea spre interior, spre sine, și tendința de detașare, de mișcare înspre exteriorul care permite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
culmi dramatice. Modulațiile și necesitatea afirmării unei identități într-un context pluricultural par să împingă la paroxism inventivitatea, recons trucția realului printr-o muncă laborioasă asupra cuvintelor, așa cum spuneau Deleuze și Guattari în studiul lor despre Kafka: "să faci să vibreze secvențele, să deschizi cuvîntul asupra unor intensități interioare nebănuite, pe scurt, o utilizare intensivă a-semnificantă a limbii" (Kafka,1996). La rîndul său, Jean Starobinski califica această situație a scriitorului elvețian romand drept "decalaj fecund" (La Suisse romande et sa
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu ar putea-o face pe pămîntul suplu din cealaltă țară. La Paris, Claire îl întîlnește pe Alain, un consătean, care însă nu așteaptă decît să se întoarcă acasă, de cîte ori are ocazia; trăiește la unison cu părinții și vibrează odată cu ținutul natal, în vreme ce Claire măsoară distanța tot mai mare care o separă de ai ei. Nu e suferință la mijloc, doar teama de a nu rata șansa vieții și de a recădea în lumea de care se rupsese. Devenită
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mă gîndesc nici la diavol nici la Dumnezeu cînd folosesc descrierea, vrea doar să rămîn fidel reali tății care ne înconjoară, care îmi înconjoară personajele. Vreau să-l "fac să simtă", să-l "fac să vadă", să-l "fac să vibreze" pe cititor! Întotdeauna cititorul e cel care decide dacă diavolul sau Dumnezeu sunt prezenți! Am putea considera fraza dvs. ca fiind repetitivă, ca la Péguy, cum vă construiți vocea? Repetiția este un fel de incantație, cuvintele sunt aceleași sau aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o scindare, cu această fragmentare ontologică în care omul încearcă să opereze alegeri, în vreme ce esențialul rezidă în acceptarea și integrarea tuturor acestor aspecte aparent ireconciliabile. Dacă aforismele cioraniene își ating atît de bine ținta, dacă citindu-le sau ascultîndu-le, ceva vibrează în noi chiar scandalizîndu-ne sau îngrozindu-ne -, înseamnă că reușesc să atingă un resort ultim, un loc de rezonanță prea îndelung înghețat, care își reclamă dreptul la o existență deplină, pînă la formularea paradoxului suprem: "Dumnezeu este, chiar dacă nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
380). Funcția retorică sau rolul persuasiv al metaforei îi pune în evidență calitatea de „ornament estetic” al acesteia, care deși este mai întâi prelucrată, decodată cognitiv de către receptor, adevărata ei țintă este nivelul emoțional afectiv, care odată atins face să vibreze întreaga ființă a acestuia. Limbajul metaforic își află puterea de seducție în exploatarea unor nevoi spirituale a omului și anume: nevoia, setea de frumos - Frumosul făcând parte, în antichitatea greacă, din „trinitatea valorică”, alături de Adevăr și Bine - și nevoia de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Troyon: Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chema A satului cireadă ce greu, mereu sosise Și vitele muginde la sghiab întins pășea. Dar altele-adăpate trăgea în bătătură, În gemete de mumă vițeii lor striga! Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la uger alerga. S-astîmpără ăst zgomot, și-a laptelui fântână Începe să s-auză ca șoaptă în susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Și prunca vițelușă tot tremură
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
istorică a autorului e sănătoasă (istoria: pregătire documentară și construcție artistică totdeodată), dar realizarea e dificitară. Informației extraordinare și cam excentrice îi corespunde un stil romantic țipător pe o judecată umflată, prăpăstioasă. Fraza are un puls simetric trinitar artificios și vibrează de înfocare lirică, din care, nu-i vorbă, ies câteodată imagini uimitoare. Moscova e "o imensă pădure, prin care sălta o fiară sălbatecă, numită Ivan cel Groaznic"; patria noastră ar trebui să devină un rai "păzit la hotarele sale de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cea din urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă semne și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur de viață le cuprinse! Și degetele fine, în umbră, sclipitoare, Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate Pe flaute de aur în seri de evocare A imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre... și viziunea apocaliptică a unei ploi negre, de cărbune: Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de nergu, Carbonizat, amorul fumega Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru. Bacovia și-a creat un stil al pateticului, o varietate de satanism, cu punctul de plecare în Rollinat și în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scaieți... Și-n soare Frunzișul legănat Prin ierburile crude, Sub cerul fără fund, Le-atîrnă ca o barbă... S-aude Acolo mi-am găsit Un bâzâit profund. În iarbă Refugiul favorit. Și până la amiază Pământul încropit Acolo, ca-ntr-un templu, Vibrează De-atîtea dimineți Adânc și liniștit. Din păcate aceste însușiri lirice sunt sporadice și poetul se lasă prea des în voia unei simple prestidigitații prozodice. OTILIA CAZIMIR Influențată ușor de G. Topîrceanu, dar mai nestânjenit lirică, poezia Otiliei Cazimir are înrudiri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de gutui și de tutun... Oglinzile sunt senzație rece de apă stătătoare, cerdacul, un lemn viu ca un corp de vioară, sonor de greieri: - Cerdac sonor, aici, în vița ta, Întârziam în fiecare sară Și lemnul vechi subt pașii mei vibra Cu rezonanțe calde de vioară. Subt treapta ce se clătina, plecată, Cânta strident un greier într-o vară (Un sfredel într-o scândură uscată...) Și sus, prin crengile de nuc, se rătăcea În fiecare sară altă stea. CLAUDIA MILLIAN, ALFRED
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de euforie a delirului blajin, lăsîndu-se extaziat de viziuni procesionale, de ceremonia anticipată a morții: Și poate că, voind să mă așeze în capelă, mă vor purta descoperit prin grădină, și cum mă vor plimba tăcut pe alei, în dimineața vibrând ca o coardă de violină, se va pleca o creangă de copac, umbrindu-mi fața cu tăcere și sărutîndu-mă blajin cu floare albă ca o târzie și cuminte mângâiere... Cum mă vor fi lăsat să hodinesc puțin - cu fața galbenă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Călinescu are un avantaj chiar asupra lucrărilor de proporții care tratează literatura română parțial sau total. Neajunsurile sunt provocate de lipsa sau inconsecvența utilizării criteriului axiologic. Tipăriturile lui Coresi și ale lui Chesarie de Râmnic fac pe N. Iorga să vibreze mai mult decât opera lui Rebreanu sau Arghezi, Cartojan nu ierarhizează sub raportul valorii pe cronicarii moldoveni și n-a avut curajul să-și publice cursul său despre Dimitrie Cantemir, Bogdan-Duică insistă asupra lui Barac mai mult decât asupra lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la Chicago, unde trăiește până la moarte. Izvorâtă din dorul de țară și din gândul de vindecare a durerilor celor de acasă, poezia sa se nutrește atât din nostalgia trecutului, cât și din aspirația împlinirii idealului național. Din păcate, în autoare vibrează mai mult sonul muzical decât clocotul ideilor și fantezia metaforică, astfel că textele poetice sunt doar un adjuvant al melodiilor pentru care, se pare, au și fost create. Gândurile nobile se văd adesea compromise de prozaismul versificării stângace, realizată într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
Prosop. Imp. Rom., III, 142, 131. 170 Cum subliniază STEIN, art. 1) Rufus, în: RE, s.v. 171 Ex Ponto, II, XI, 9-12. 172 Ibid., 28. 173 Ovidiu vorbește (Ex Ponto, IV, XVI, 28) și despre un Rufus, "care făcea să vibreze lira lui Pindar" (Pindaricae fidicen tu quoque, Rufe, lyrae); dar, din câte se admite, este vorba de un anume Pomponius Rufus. Nu negăm că ar fi interesant să adăugăm la legătura dintre Ovidiu și Rufus, despre care am vorbit deja
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
astrală ce coboară peste o așezare rustică laborioasă. Fire de gospodar, poetul e mulțumit de priveliștea satului care primește cirezile muginde, de vițeii care se reped zglobii la ugerele pline, de laptele care susură În șiștare, de aerul serii care vibrează de geamătul greu al taurilor. Imaginația se deschide, bucuroasă, spre mit, opunînd (după un procedeu romantic răspîndit) acestei nemișcări pline zbuciumul erotic. Un factor de ocrotire și de mulțumire este căminul În sensul cel mai prozaic, templul unei instituții sacre
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Grigore Alexandrescu este cel mai consecvent cîntăreț al acestei teme. Tristețea, În vecinătatea zidurilor Înnegrite de vreme, este reconfortantă („Al meu suflat se-nalță pe aripi d-un foc sfînt” - Miezul nopții). Durerea dezleagă energiile sufletului, tăcerea, jalea fac să vibreze coarda cea mai fină a lirei: „Tot e tăcut și jalnic, Însă așa cum ești Singură porți povara mărirei românești, TÎrgoviște căzută! poetul Întristat Coloare variate În sînu-ți a aflat...” Tot aici se află și „semnul mîntuinței”, posibilitatea (simbolică) de salvare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
asemeni, tensiunea în corzile vocale este asigurată de către mușchii tiro-aritenoidieni interni și tiro cricoidieni; acești mușchi controlează forma corzilor vocale și diferitele tipuri de fonație. Vibrația corzilor vocale este întreținută de către presiunea subglotică; supraglotic au loc vârtejuri de aer care vibrează și care vor genera sunetul laringian primar. Energia sonoră va pune în vibrație aerul din cavitățile de rezonanță (spațiul aerian faringo-buco nazal, inclusiv sinusurile paranazale). Mecanismul fonației cuprinde următoarele faze: pregătirea pentru expir (îndepărtarea corzilor vocale, consecutiv începutului contracției mușchilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
nu exprimă atât suferința eroului lovinescian și nici cine știe ce trăire complexă, cât dorința romancierului de a alunga cu orice preț moartea din sufletul bolnav al personajului său, pe care-l înviorează, artificial și demonstrativ, abia la final, făcându-l să vibreze factice, în cel mai melodramatic mod cu putință, la glasul iubirii (obligatoriu!) nefericite. Ajungând prematur la concluzia "zădărniciei sentimentelor omenești", Bizu încearcă să se convingă din nou (a câta oară?) că a ales bine atunci când s-a retras din joc
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
soldează cu un lamentabil eșec. Din teama de a nu greși iar, își verifică totuși farmecele de femeie seducătoare pe bietul Poslușnicu, în ochii căruia citește, corect, pasiunea. Avocatul rămăsese de fapt un țăran, al cărui suflet "fără complicații sentimentale" vibra doar la "poezia bălegarului, a scroafelor monstruoase de grăsime, a vițeilor cu botul umed, cărora le întindea mâna să i-o lingă, a iepurilor încărcați de stogul lânii mătăsoase". Speriată de forța animalică a pasiunii brute ("nici pentru Poslușnicu nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
catastrofalului cutremur care a avut loc în țara noastră în seara zilei de 4 martie 1977, prezentate de Radio-Televiziunea Română. ... Orele 21 și 22 de minute. Pământul își scutură zdravăn învelișul, cu convulsii, gemete înăbușite și vuiete înspăimântătoare, îngrozitoare. Blocurile vibrează puternic și se clatină ca o pădure bântuită de o mare furtună, de-o parte și de alta, cu pârâituri și trosnituri din toate încheieturile. Unele imobile se prăbușesc, acoperind străzi și oameni cu mormane de betoane și cărămizi. Cad
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]