7,806 matches
-
cum va fi? Gîndiți-vă și dumneavoastră! Are, așadar, nevoie Biserica de fiii politicii? 117. A fost o vreme în care s-a pornit un război crîncen al Bisericii împotriva simoniei; în care se credea că nu ar putea exista vreun viciu mai mare, mai dăunător sau mai demn de oprobriu. Dar simonia secretă nu este și mai rea decît simonia? Simonia în chip de politică este mai puțin murdară și tristă? Cangrena care nu doare înseamnă că nu produce o plagă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
doare: semn rău, spun eu!? Cangrena există și este nevoie de bisturiu. Este adevărat că procesele pentru simonie au dispărut în vremurile noastre? Cine va îndrăzni să le reintroducă? Dar este poate acesta semnul sigur că au încetat acele cumplite vicii sau că, mai degrabă, și-au găsit o stîncă de necucerit unde să nu mai poată fi combătute? De ce oare își dorește principele atît de mult să îi revină numirea Episcopilor? Este poate datorită faptului că îi pasă de binele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și casele lor se numeau, așadar, mănăstiri. Eu consider că mănăstirile se înscriu printre principalele mijloace de care s-a servit Providența pentru a păstra Religia în cele mai frămîntate timpuri. Acestea erau refugiile doctrinei și ale pietății, în vreme ce ignoranța, viciul și barbariile inundau restul lumii. În cadrul lor se urma străvechea tradiție de oficiere a serviciilor divine, în practica virtuților creștine ale căror pilde îndemnau tinerii să ducă viața pe care o duceau și cei din vechime. Aici erau păstrate cărțile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cărora Henric însuși le vînduse beneficiile ecleziastice. Ce inimă trebuia să aibă un Papă care avea de guvernat o Biserică al cărei Cler era astfel și cît de trebuincioasă era reforma! Dat fiind că puterea veacului se înveșmîntase în aceste vicii iar clerul corupt se folosea de ele. 219 Nu numai prin violența cea brută, ci prin arta calomniei, a sofismului, a oricărui tip de minciună fină s-a acționat împotriva lui Grigore al VII-lea de către Clericii pe care acesta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe lîngă Henric clericii cei mai nevrednici, așa încît a fost necesar să se ridice un Sf. Annonus și alți oameni de probitate, iar nu adulatori și susținători ai tendințelor sale rele. Bruno, în Istoria războiului saxon, atribuie decăderea în vicii a lui Henric apropierii acestuia de Episcopul din Bremen, Adalbert. Henric însuși într-o clipă de pocăință i-a transmis lui Grigore o scrisoare în care își mărturisirea greșelile: Heu criminosi nos, scria el, et infelices! Partim pueritiae blandientis instinctione
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Henric care se umilise în acel mod înaintea Pontifului; încît, așadar, Henric a cedat presiunilor lor și s-a întors la ceea ce a vomat. Era unica logică a acestor prelați! Demnitatea regală era dezonorată pentru că regele se lăsase corectat în viciile sale de către Papă; de aceea aveau intenția să-l pedepsească ei pe rege et quidem, în fapt. 222 Iată adevărata origine a învestiturilor feudele. 223 Ep. XXII. 224 Alții îl vor acuza pe marele Pontif că nu a susținut, prin
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se numesc Muffy. Se pare că pe vremuri era un nume foarte popular în Connecticut, unde s-au născut cele mai multe Muffy, pe la mijlocul secolului trecut. Muffy a noastră susține, ca de altfel toate Muffy-le din cartierul ei rezidențial, „Ralph Lauren este viciul meu“. E dependentă de injecțiile cu Botox și zice lumii întregi că are „treizeci și opt de ani“. Este P.L.G. - Prietena lui George - și, când Bill Clinton era la putere, a fost P.L.B. Donează milioane republicanilor, iar democraților și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Se lăsă pe spate și mă privi cu afecțiune, În vreme ce Elizabeth Shand Își făcea o intrare imperială În club. — David Hennessy ți-a și completat primul cec. Crede-mă, Charles, ne-am gîndit la tot. 20 În căutare de noi vicii Lumina soarelui aurea crăpăturile fine ale piscinei, ca și cum plonjonul meu În apă ar fi eliberat-o din adîncimile sticloase. Am Înotat cît mi-a tihnit fără să obosesc, apoi m-am sprijinit de marginea piscinei și m-am săltat pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe banchetă și aranjîndu-se comod În budoarul de mătăsuri. După ce Mahoud Închise portiera, ea se Întinse pe fereastră și mă strînse de mînă liniștitor. — Trebuie să-i trezim pe toți din amorțeală. Locuitorii din Residencia Costasol sînt disperați după noi vicii. Oferă-le satisfacții, Charles, și te-ai scos... 21 Organigrama crimei Încrederea ei În existența unor păcate Încă necunoscute, Încă așteptînd să fie descoperite, mă luase cu totul prin surprindere. Am urmărit cu privirea limuzina care traversa piața pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și În omul Însuși. Raymond Chandler și alți creatori ai detectivilor secolului nostru au folosit exact aceeași tehnică, Înlocuind copacii malefici cu orașul malefic și apoi luându-și o mare libertate, Îndărătul pretextului de erou incoruptibil, În a descrie toate viciile, ororile și seducțiile care Îl abat pe erou de la cărarea cea dreaptă și pe care acesta trebuie să le Înfrunte pentru a-și câștiga adjectivul. Sir Galahad și Philip Marlowe sunt frați de sânge. Pentru Întreg mileniul nostru aproape, adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Îndoială, cel mai frumos desen individual consacrat vreodată acestui animal) ni se par la fel de „naturale“, de realiste ca și o fotografie modernă. Însă, În termenii istoriei artelor, ele par În același timp clandestine, purtând un ușor stigmat de pornografie, de viciu secret, pe care pictorul, În existența lui publică, trebuia să-l ascundă; căci de Îndată ce asemenea elemente individuale devin doar componente Într-o scenă mai amplă, ele trebuie „grădinărite“, aranjate și dispuse artificial, transformate În niște simple embleme. Avem cu toții picturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
palma mâinii stângi gâtul sticlei, Marius face gestul de a da noroc cu cineva nevăzut. Dragă prietene, sper să ai dreptate! Vreau ca în noaptea asta să mă îmbăt ca un porc și fie ca virtutea să se încline în fața viciului dacă asta îmi aduce uitarea! Speranță deșartă. Adoarme cu greu, abia spre dimineață. Se trezește brusc din somnul greu cu gura năclăită și amară, având mintea încă sub impresia coșmarului de peste noapte. Privește cu ochi tulburi înspre mica noptieră de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poem de cu totul altă factură este Discurs pentru deschiderea anului școlar. Versurile scurte sugerează tinerețea, energia, iresponsabilitatea pozitivă specifică vârstei adolescenței. Și aici se duce o bă-tă--lie interioară între copilărie și adolescență, inocența și perversitatea merg umăr la umăr, viciul nu a luat încă definitiv fața purității. De la înălțimea experienței de viață a poetului, elevii sunt priviți cu simpatie, dar și cu un soi de melancolie dureroasă. Chiar dacă uneori cuvintele pot să șocheze, mesajul poemului este unul cât se poate
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
calea oricărui vizitator cu bune intenții. Înainte de a impune, circular, o relectură, opusculul intitulat Eu spun dragoste trimite, de la primele versuri, la raftul din bibliotecă pe care, de ceva ani, se găsesc, deloc prăfuite, Manifestul anarhist sau Fratele păduche. Un viciu infim - și acesta de atitudine - îl ține pe Andrei Gamarț departe de prima linie valorică a poeziei. Poate chiar și de a doua. În chip oarecum nemeritat, am senzația, dar din nefericire evident. Regrete în inima mea Cred în continuare
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
politic nu varsă nici o lacrimă pe mormîntul ei, deoarece o consideră imorală, coruptă, vorbăreață, echivalînd cu "înfumurare, lipsă de omenie, desconsiderare sălbatecă a celor mulți". Faptul că se bazează pe liberalism - pe care Sebastian, în tradiția Cuvîntului, îl detesta - este viciul ei de fond: "Păstrător al statului democrat, parlamentar și juridic, liberalismul este formalist. Justificarea lui este condiționată integral de burghezie și de capitalism". După cum se vede din acest citat, ca și lui Nae Ionescu, lui Sebastian i se pare că
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
Sebastian, care își desfășura ritualele sale atacuri contra "muzei" sale preferate, I. G. Duca, nu putea să nu preia, delicat: Într-un fel, guvernul acesta, înainte de a fi al țării, este al creditorilor de orice fel. Și asta nu prin viciu de constituire (cum se șoptește pe ici pe acolo), ci prin necesitate de program, prin obligație ideologică". Alte capete de acuzație contra acestui guvern - că este "liberal, burghez și capitalist", reprezentînd astfel de lumea "veche" și artificial resuscitată prin aducerea
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
A. Cinci ani în urmă, după vehemente proteste feministe, Uniunea Meteorologică Mondială a fost silită să introducă, pe lângă nume de femei, și nume de bărbați... Tot astfel, o proaspăt numită primăriță într-un orășel american a decis să schimbe figurile viciilor înscrise și pictate pe pereții curții de apel (feminine, ce să-i faci: lăcomia, invidia etc) cu figuri de bărbați. O sectă creștin-feministă din New York a considerat că e discriminatoriu să spui Tatăl nostru care ești în ceruri... Astfel că în
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
din tiparul drăgălaș de bărbat bine din Ocean 11,12,13 etc., iar tandemul pe care-l face cu Tom Wilkinson îl avantajează, dar îi și precizează limitele. Faptul că este încărcat în film cu probleme de familie și cu viciul jocurilor de noroc nu mărește portanța personajului, în schimb, acesta pare să se regăsească foarte bine în relație cu băiatul său Henry Clayton (Austin Williams). Îmi amintește de încercarea similară de a ieși din tipar a lui Tom Cruise din
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
adopta politici pentru binele public. Aceste trăsături fac ca guvernul respectiv să devină indezirabil, dar nu îl transformă într-unul nedemocratic. Democrația este una dintre virtuțile unui popor, dar nu este singura, iar relația dintre democrație si celelate virtuți și vicii ale societății poate fi înțeleasă doar dacă democrația este clar delimitată de celelalte caracteristici ale sistemelor politice". Democrația nu aduce cu ea sfîrșitul politicii sau cel al problemelor; ea este nici mai mult nici mai puțin decît un mijloc de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
mecanic, a automatismului teoretizat de H. Bergson. "Ai puțintică răbdare” al lui Trahanache, "curat” al lui Pristanda constituie astfel de automatisme. Comicul de moravuri este în strânsă legătură cu o anumită realitate socială și istorică. Astfel, comicul de moravuri satirizează viciile societății burgheze prin opera lui I. L. Caragiale. Jovialitatea lui I. Creangă, caracteristică întregii lui opere, îmbracă și forma comicului de moravuri, satirizând, de exemplu, în Amintiri din copilărie, abuzurile clerului, cu aspecte caricaturale, și prin utilizarea zicerilor populare: "Ș-apoi
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
și pântece de iapă se cer unui popă, și nu-i mai trebuie altăceva.” Comicul de caracter reliefează defecte generalumane pe care le sancționează prin râs. Prezent în creațiile literare din diferite epoci, comicul de caracter este dominant în clasicism. Vicii cracteristice oamenilor din toate timpurile, ca avariția, ipocrizia, parvenitismul, semidoctismul, îngâmfarea, nedreptatea, sunt denunțate în comediile lui Moliere ( Avarul, Tartuffe, Burghezul gentilom), în fabulele lui La Fontaine ( Lupul și mielul, Lupul și câinele) și Grigore Alexandrescu (Boul și vițelul, Câinele
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
a unor trăsături negative de caracter și a unor moravuri, respinse în numele unor valori superioare. Principala specie literară care concretizează această modalitate a comicului este satira, în care demascarea răului se realizează cu vehemență. Finalitatea acestei critici incisive este îndreptarea viciilor din viața individului sau a societății. Putem urmări evoluția speciei încă din antichitate ( când a fost ilustrată în mod magistral de Horatius, Marțial sau Juvenal) până la Boileau, Voltaire, Grigore Alexandrescu sau Mihai Eminescu. Satiricul nu se limitează însă la cadrul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
a unor personaje cu scopul de a-l pune în inferioritate pe interlocutor, după ce mai înainte i-au dat iluzia superiorității. Autoironia este o formă prin care scriitorul râde de propriile sale defecte, de care este conștient, și satirizează indirect viciile altora. În finalul părții a II-a din Amintiri din copilărie, râsul indulgent se exercită asupra propriei persoane: "În sfărșit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată? Ia am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
periclitează viața personajelor; - provoacă râsul. Exemplu: Nevestele vesele din Windsor - W. Shakespeare Chirița în Iași, Chirița în provincie - V. Alescandri O scrisoare pierdută - I. L. Caragiale 7. Satiricul: - ridiculizare nemiloasă; - respingerea aspectelor negative în numele unor valori superioare; - critică incisivă; - finalitatea: îndreptarea viciilor; Exemplu: Scrisoarea III - M. Eminescu Poveste ( Prostia omenească) - I. Creangă 8. Sarcasmul: - critică severă și necruțătoare; - condamnarea totală a aspectelor vizate; - stil mușcător; - lexicul nu provine din aria frumosu lui; - trăsături negative îngroșate până la exces; Exemplu: Scrisoarea III - M. Eminescu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
femeie, numele ei Marfta, l-au primit pre el întru casa sa". Dar primirea acelei femei, numele ei Marfta, era pentru cuvântul Domnului, nu pentru cuvintele lui Pandarus. Ospitalitatea femeii era o virtute antică, pe când la boierul Pandarus era un viciu antic. Nu știm cui i-a venit nefericita idee de-a recomanda pe d. Ștefan Belu pentru îndeplinirea unei așa de delicate misiuni, dar presupunem că d-lui ministru de esterne Cîmpineanu trebuie să-i fi venit. Am fi dorit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]