16,454 matches
-
sugrumată: - Marș, la loc! Blegul de Dică, a miorlăit ca un pisoi: - Da’ ce, coană preoteasă, așa e povestea! Râsetele copiilor deveniseră obraznice. Blândul nostru înger și-a pierdut cumpătul. A inundat-o furia cumplită, înecându-i toate frumoasele sale zâmbete. Ochii i s-au încețoșat și, mașinal, a întins mâna spre “mămica” de pe catedră, care-i zâmbea batjocoritor. Cred că i-a răspuns triumfătoare: “În sfârșit, cucoană, ai înțeles ce ai de făcut cu jivinele astea obraznice, care ți s-
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
de nea Mitică și povestea lui stupidă, iar noi? Cu râsetele provocate de vorbele lui obraznice. Furioasă, coana preoteasă se plimba prin clasă, cu ochii pe fiecare școlar, gata să altoiască pe cel care ar fi schițat cel mai nevinovat zâmbet. Când a crezut că lucrurile s-au potolit, s-a dus la catedră, a aruncat-o scârbită pe “mămica” la locul ei și, oftând, s-a așezat pe scaun. Apoi, ne-a aruncat o privire rece, străină, parcă ne-ar
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ei și, oftând, s-a așezat pe scaun. Apoi, ne-a aruncat o privire rece, străină, parcă ne-ar fi spus: “Am crezut că sunteți prietenii mei...copiii mei...” Noi amorțiserăm cu privirile țintă la catedră și simțeam că pierduserăm zâmbetele celeste care ne învăluiseră în toate zilele. Creierașele noastre nu pricepeau ce trebuia făcut ca să recăpătăm acele zâmbete protectoare. Dimpotrivă. În acea liniște nefirească, n-are ce face zvăpăiatul de Ionel și gângurește, schimonosindu-se: ” Uite păsărica!” Vorbe care au
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ar fi spus: “Am crezut că sunteți prietenii mei...copiii mei...” Noi amorțiserăm cu privirile țintă la catedră și simțeam că pierduserăm zâmbetele celeste care ne învăluiseră în toate zilele. Creierașele noastre nu pricepeau ce trebuia făcut ca să recăpătăm acele zâmbete protectoare. Dimpotrivă. În acea liniște nefirească, n-are ce face zvăpăiatul de Ionel și gângurește, schimonosindu-se: ” Uite păsărica!” Vorbe care au stârnit hohote devastatoare. Probabil că ne-am eliberat din acea încordare nefirească. Am crezut că și coana preoteasă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
iscodesc atente admiră o imagine afișată născând noian de sentimente și tulbură ființa toată Un chip privind . Frumos și anonim. La întrebarea pusă-n gând,firește, doar un răspuns am vrea să știm: EA,a iubit vreodată,sau iubește ?! Cu zâmbetul mijit în colțul gurii, iar ochii,parc-ar fi într-o văpaie. Chemarea EI,când oferindu-și nurii uimirea cu dorința o întretaie Ai fi prilej de sărbătoare. Pe piedestal - Zeiță a Minunii - trăind acum povești nemuritoare și-arzând într-
UN CHIP de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383188_a_384517]
-
mult i le citisem pe buze decât le auzisem, mă, fato, dacă-mi mai dai mult din asta o să-mi vină musai să mă piș. Ceea ce pe mine mă oripilase, cum adică Adina, ființă cu educație aleasă, să asculte cu zâmbetul pe buze, fără să tresară, asemenea vulgarități. Drumul parcurs pe jos până la cabană fusese de o frumusețe aproape ireală, pădurea își etala parcă sărbătorește straiul de nea. Urcam de-a lungul unui pârâu, bolovanii printre care apa se strecura șopotind
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
în iarna viselor. Probabil că o să mă scurg spre izvorul tăcerii să nu mă mai tulbure cerbii de dor, colindând pădurea cu sania retragerilor în crângul inimii. Ma îngrop într-o uitare de sine. Să nu mă întrebi de unde răsare zâmbetul! (30 nov-1 dec 2015) Referință Bibliografică: Nelămurire / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NELĂMURIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383197_a_384526]
-
bucuria noastră lăuntrică de-a ne ... XXII. UN OM „DĂRUIT” - EMILIA ȚUȚUIANU, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015. Cu ani în urmă am cunoscut un om care se evidenția nu numai prin frumusețea chipului, zâmbetul cald și plăcut, ci și prin sensibilitatea și finețea structurii umane, prin personalitatea sa distinctă, înzestrată cu o inteligență sclipitoare. Era Emilia Țuțuianu. Un neobosit om al cărții, dăruit profesiei dar și o mare dăruitoare de lumină sufletelor noastre. Prin
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
o atmosferă plăcută și necesară atragerii spre lectură la prestigioasa instituție de cultură - Biblioteca municipală „George Radu Melidon”, contribuind hotărâtor la ... Citește mai mult Cu ani în urmă am cunoscut un om care se evidenția nu numai prin frumusețea chipului, zâmbetul cald și plăcut, ci și prin sensibilitatea și finețea structurii umane, prin personalitatea sa distinctă, înzestrată cu o inteligență sclipitoare. Era Emilia Țuțuianu. Un neobosit om al cărții, dăruit profesiei dar și o mare dăruitoare de lumină sufletelor noastre. Prin
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Stihuri > Anotimp > DIMINEAȚĂ DE MAI - INVOCAȚIE Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Vino, dimineață frumoasă de mai, cu creanga ta verde desprinsă din rai, cu cerul tău tandru ca un zâmbet subtil, cu soarele-ți vesel ca un joc de copil! Vino, dimineață curată de mai cu ochii de-azur și cu părul bălai, cu izvoare de dor și cu brațe de flori, cu penaj în alb-negru și cu vise-n
INVOCAŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383239_a_384568]
-
începeau să sorcovească. Se duceau întâi la tata, Sorcovele jucau vesele pe chelia lui iar el zâmbea îngăduitor, ca Dumnezeu cel din biserică, pictat pe turla cea mare de lângă altar. Când o sorcoveau pe mama, cu broboada pe capa și zâmbetul trist, părea că este Maica Domnului din icoana cea mare de la altar. La sfârșit, copiii cu sorcovele veneau la mine. Întindeam spre ei capul, ca vițelul la scărpinat și respiram adânc parfumul de busuioc, închizând fericit ochii. Când „sorcova, vesela
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
am zis : fii bărbat, băiete! Umple traista, nu sta după sobă! Hotărât, pun bățul pe umăr și plec la colindat cu miraculosul „unu, unu!” Eram bucuros, optimist, mai ales că burnița se oprise, iar printre norii răsfirați își făcea aloc zâmbetul lunii, care învăluia băltoacele cu pânze lucitoare. Mulțumit, după fiecare bolindete primit, mângâiam traista care se umplea încet, încet. Preocupat cu urătura și bolindeții, nu am observat că în urma mea, la vreo douăzeci-treizeci de pași, se tot profila o umbră
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
din vremi adânci” își caută liniștea la poalele munților falnici și acolo se poate consolida chemarea sa. “E tare greu să vrei dreptate” dar lupta pe care o duce cu lumea poetul nu se va sfârși până când nu va readuce zâmbete acolo unde curg lacrimi, până nu va fi pace acolo unde vuiește răul, până când nu va îmbrăca pe cei sărmani și până când glia sa nu va avea strălucirea de altădată, “dreptatea fiind un lucru sfânt”. Vlăstar al munților și “fiu
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
să mor, Avînt spre înalt ori zadarnic Proiect, frînt anarhic, în zbor. Sînt omul ce arde sub ploaie Și crede că încă e loc, Cînd arborii lumii se-ndoaie, De dragoste și de noroc. În dorul brutal de pereche Stau zîmbet și lacrimi, și fum, Tu - rană adîncă și veche, Amestec de flăcări și scrum... Spre capăt îmi ești întîmplare ... Citește mai mult Prin schijele lumii terestre,Ca pe-un armistițiu deplin,Cu sufletul plin de ferestre,Te mîntui și-apoi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ca să trăiesc sau să mor,Avînt spre înalt ori zadarnicProiect, frînt anarhic, în zbor.Sînt omul ce arde sub ploaieși crede că încă e loc,Cînd arborii lumii se-ndoaie,De dragoste și de noroc. În dorul brutal de perecheStau zîmbet și lacrimi, și fum,Tu - rană adîncă și veche,Amestec de flăcări și scrum... Spre capăt îmi ești întîmplare... VII. RĂCOAREA DIN URMĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Simt că se-apropie vara
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
din ce în ce mai singur, în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești, eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi, ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii cu domnișoara mută, mîna ei albă, purtătoare de evantai, sprijinită pe rama ferestrei și zîmbetul aducător de noroc al piticului cu dinții de aur. Am crezut că odată cu venirea ploilor, oamenii rămași printre noi se vor întoarce la arhaicele lor obiceiuri, apoi nu am mai văzut decît niște manechine de paie, ici și colo, îmbrăcate
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
oraș din ce în ce mai singur,în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești,eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi,ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii cu domnișoaramută, mîna ei albă, purtătoare de evantai,sprijinită pe rama ferestrei și zîmbetul aducătorde noroc al piticului cu dinții de aur.Am crezut că odată cu venirea ploilor,oamenii rămași printre noi se vor întoarcela arhaicele lor obiceiuri, apoi nu am mai văzut decîtniște manechine de paie, ici și colo,îmbrăcate ca pentru o
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Parcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine; Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc apusul Ca o furcă-n brâu de fotă ce-i sfârâie fusul. Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune? Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune; Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar, Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata Schimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
30 ianuarie 2017. 5. La răscruce de ani Un timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
am ... Citește mai mult 5. La răscruce de aniUn timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ianuarie 2017. 1. Tava cu plăcinte După ce scoase tava cu plăcinte din cuptorul aragazului, Maria zâmbi, mulțumită că îi reușise. Galbene, rumeioare, aburinde, parcă-i zâmbeau vesele: nu-i așa că suntem frumoase și gustoase? Cui le dai să ne mănânce? Zâmbetul luminos de pe fața Mariei se topi, iar strălucirea ochilor dispăru în ceața privirii goale, undeva...dincolo de ușa balconului, peste vârfurile desfrunzite ale teiului de vis-a-vis... S-a dus și anul acesta!..fără Sorinel...fără mama...fără tata...și noaptea asta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mai mult 1. Tava cu plăcinteDupă ce scoase tava cu plăcinte din cuptorul aragazului, Maria zâmbi, mulțumită că îi reușise. Galbene, rumeioare, aburinde, parcă-i zâmbeau vesele: nu-i așa că suntem frumoase și gustoase? Cui le dai să ne mănânce?Zâmbetul luminos de pe fața Mariei se topi, iar strălucirea ochilor dispăru în ceața privirii goale, undeva...dincolo de ușa balconului, peste vârfurile desfrunzite ale teiului de vis-a-vis...S-a dus și anul acesta!..fără Sorinel...fără mama...fără tata...și noaptea asta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
conectă la realitate abia când se găsi în fața odăii Marietei. Deschise ușa încetunel, pitulată în spatele imensului buchet. După salutul firesc, înaintă spre pat în vârful picioarelor, să nu tulbure liniștea încăperii. Marieta îi răspunse printr-o grimasă ce se voia zâmbet și două lacrimi i se prelinseră spre tâmplele adâncite. Abia de mai semăna cu Marieta de altădată! Fața i se alungise extrem de mult, nasul i se subțiase, iar ochii, ochii, și așa mici de la natură, deveniseră două punctișoare ascunse în
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
într-o stare de somnolență afectivă, ignorând, cu gratuitate, implicațiile mult prea sensibile ale unor certuri conjugale. Aerul tare al stațiunii de munte îi aducea acea stare de bine, de împlinire, de realizare. A încercat, de câteva ori, să readucă zâmbetul pe chipul fetiței, propunând o poză a lor pe fundalul mirific al munților. Glasul Mirei nu era auzit. Se simțea străină, se simțea singură, se simțea izolată de bucuria comună, împărtășită, a familiei. Mira percepea familia ca pe un întreg
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
de durere.(Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă)... XI. LECȚIA DE PICTURĂ,DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. Lecția de pictură Ți-am vopsit în culori, Zâmbetul diafan Ți-am tușat buzele, Mâinile și ochii, Ți-am definit conturul, Imaginii tale de vis. Și, la final, am văzut, Că toată munca mea, Se transformase într-o icoană, Icoana ta, Pictată la prima lecție de pictură, Într-o
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]