3,844 matches
-
pruncul" - 1815, "Sfântul Nicolae" - 1816 și "Arhanghelul Mihail". Biserica a fost sfințită pentru prima dată de către Episcopul Vasile Coman al Oradei în data de 22 august 1982, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Din păcate, în prezent, din zestrea originară a bisericii nu se mai păstrează decât piciorul mesei altarului. În timpul lucrărilor de „înnoire” dintre anii 1976-1982 biserica a fost repictată, cu o pictură de o slabă calitate, icoanelor de patrimoniu li s-a pierdut urma, iar numeroasele modificări
Biserica de lemn din Chichișa () [Corola-website/Science/309791_a_311120]
-
săi, o parte din pământ și din bani trebuie cedată ei de soț. Când copiii cresc, ea se poate recăsători. Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie cu care nu a avut copii, îi va da înapoi zestrea și banii pe care i-a adus din casa tatălui ei. Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta crește în casa părinților adoptivi, părinții naturali nu pot cere întoarcerea acestuia. Dacă cineva lovește pe altcineva de rang mai înalt
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
la recentele cuceriri, dar i-a venit în minte un plan pentru a salva ceea ce mai rămăsese din demnitatea sa. A propus ca tânăra lui nepoată, Maddalena, să fie luată în căsătorie de fratele împăratului, Constantin, aducându-i acestuia ca zestre Clarentza și Elis. A fost o învoială amicală, convenabilă pentru ambele părți. La 1 mai 1428, Clarentza a fost predată, iar la 1 iulie, Constantin s-a căsătorit cu Maddalena Tocco, în cadrul unei ceremonii lângă Patras. Ea și-a luat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
a doua tentativă de capturare a Patrasului. Dacă reușeau, Constantin ar fi rămas în Morea. Dacă nu, s-ar fi întors la apanajul său de la Marea Neagră, păstrând posesiunea asupra Clarentzei și a celorlalte locuri din Morea care îi reveniseră ca zestre a soției. Sphrantzes descrie în detaliu ceea ce a urmat. El și Constantin au mărșăluit de la Vostitza, de a lungul coastei, ocolind Patrasul, pentru a ajunge la Clarentza și Chloumoutsi, unde stătea soția lui Constantin. Erau siguri că locuitorii greci din
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
vremea celei de a patra Cruciade, din 1204. Ultimul lui principe a fost genovezul Centurione Zaccaria, care a murit deposedat de aproape tot teritoriul său, în 1432. Fiica sa, Caterina, s-a căsătorit cu Toma și i-a adus ca zestre ceea ce mai rămăsese din principat. Până în 1430, aproape tot sudul Greciei fusese curățat de cârmuitorii străini și restituit stăpânirii bizantine, mai puțin porturile și coloniile venețiene de la Argos, Nauplia, Modon și Coron. Succesele lui Constantin au reprezentat o compensație pentru
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași, Teatrul de stat din Ploiești, Teatrul Nottara ) și cinematografică (debut în 1957 în „"Pasărea furtunii"”, r.Dinu Negreanu). Primește Premiul ACIN de interpretare în 1972 („"Drum în penumbră"” , r. Lucian Bratu) și 1973 („"Zestrea"”, r.Letiția Popa și „"Dragostea începe vineri"”, r.Virgil Calotescu). Activitate didactică după 1990 la două facultăți particulare - Spiru Haret și Universitatea Ecologică, la care a predat Actoria.
Margareta Pogonat () [Corola-website/Science/309450_a_310779]
-
să vadă biserica ortodoxă. A fost dus la capelă unde s-a întâlnit cu preotul. Văzând că nu există biserică generalul s-a hotărât ca în memoria fiicei lui Marioara -trecută la Domnul prea timpuriu, să construiască biserica din banii zestrei copilei.).
Nicolae Uică () [Corola-website/Science/304963_a_306292]
-
o dezvoltare rapida. Principala piedica in dezvoltarea orașului o constituie moșierii pe latifundiile cărora era așezat. Intre ei se da o lupta pe viata si pe moarte pentru acapararea de noi proprietăți, folosind orice mijloc, fie cumpărarea, fie înrudirea pentru zestre, fie dezmoștenirea si acapararea etc. Lupta "care pe care" se da nu numai intre boierii găeșteni, ci și intre ei si monastirea Cobia, care își avea moșia de jur împrejurul orașului. Aceasta situație se crease încă de la 15 martie 1608, când Radu
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
care trebuia să anunțe părinții fetei, dorința tinerilor de a se căsători. După aceasta tînărul venea acasă la părinții fetei împreună cu cineva, unde cerea fata în căsătorie. În cazul în care părinții fetei erau de acord, se convenea și asupra zestrei miresei. Această procedură se numea „Împăcăciune”. De obicei, nunta, începea la mireasă în ziua de sîmbătă, la amiază. Mirele venea și lua mireasa împreună cu zestrea. În acel moment nuntașii dansau și spuneau diverse strigături. Mireasa stătea liniștită și asculta conocăriea
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
în căsătorie. În cazul în care părinții fetei erau de acord, se convenea și asupra zestrei miresei. Această procedură se numea „Împăcăciune”. De obicei, nunta, începea la mireasă în ziua de sîmbătă, la amiază. Mirele venea și lua mireasa împreună cu zestrea. În acel moment nuntașii dansau și spuneau diverse strigături. Mireasa stătea liniștită și asculta conocăriea „Iertăciunii”. Cînd mirele lua mireasa din casa părinților ei, se interpreta de rămas bun și se executa ritualul „aruncarea mălaiului peste casă”: mireasa arunca pe
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
în Franța și care fusese numit arhitect șef al orașului București s-a însurat cu Polixenia fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta și-a împărțit averea, partea din spre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care cuprindea hanul, fiind dată ca zestre fiicei sale Polixenia. Hanul, numit acum hanul Vilacrosse, a funcționat ca atare până la realizarea pasajului. Ulterior, partea centrală a terenului din spre podul Mogoșoaiei, aflată în fața casei Meitani (actuala prefectură a poliției) a fost vândută Societății Filarmonice, care voia să
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
și cei doi copii muriseră de ciumă. Suferința pierderii familiei a fost alimentată și de pe urma criticilor aduse în acest sens, la care s-a mai adăugat chemarea în instanță, formulată de rudele înnebunite de durere () din partea soției, pentru a returna zestrea. Traumatizat de pierdere, în următorii zece ani medicul inimos și-a reluat călătoriile prin mai multe regiuni din Franța, Italia și Sicilia, reușind să-și câștige faima de făcător de minuni. După ce i s-a acordat o pensie viageră, s-
Nostradamus () [Corola-website/Science/306068_a_307397]
-
asistat de Karl Hartl, arhitectul orașului Ploiești. În 1843 Xavier Villacrosee s-a însurat cu Polixenia, fiica dragomanului Petros Serafim. Acesta și-a împărțit averea, partea dinspre Strada Caraghiorghevici (azi strada Eugen Carada), care cuprindea hanul Câmpineanu, fiind dată ca zestre fiicei sale Polixenia. Hanul, numit acum hanul Villacrosse, a funcționat ca atare până la realizarea pasajului Macca-Villacrosse. După eliberarea sa din funcția de arhitect șef, Xavier Villacrosse și-a continuat activitatea de arhitect. Dintre realizările sale din această perioadă sunt de
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
de mare paharnic. Era deținătorul celui mai mare domeniu boieresc individual din Țara Românească la sfârșitul secolului al XVI-lea, stăpânind 71 de sate și alte părți de sate. Soția sa Elina, fiica banului Udriște, îi adusese și ea o zestre însemnată. După moartea năpraznică a lui Mihai Viteazul și scurta domnie a moldoveanului Simion Movilă, Radu Șerban ajuns pe tronul Țării Românești în octombrie 1601, cu sprijinul marilor boieri Preda, Stroe și Radu Buzescu, cărora le era unchi după mamă
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
compus Sonata 14 (Sonata Lunii). Lângă clărirea principală se află o clădire denumită ‘’Casa lui Beethoven’’ care în prezent adăpostește un Muzeu Beethoven. În 1813, Henrietta Brunswick, fiica lui Jozef Brunswick, s-a măritat cu contele Herman Chotek, primind ca zestre domeniul Dolná Krupá, În continuare domeniul a rămas în posesia conților Chotek, întâi a lui Rudolf Chotek (fiului lui Herman), ultima proprietară fiind Maria Henrietta Chotek (1863-1945). Familia Chotek era o veche familie aristocratică cehă. Contele Johann Rudolf Chotek (1748-1824
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
românească de prin satele vecine. Astfel așezarea a sporit și în felul acesta a luat naștere satul lui Burduja: Burdujenii de astăzi. Când cronicarul Miron Costin s-a căsătorit cu Elena, fiica lui Teodor Movilă, i s-a dat ca zestre, printre altele, și moșia, care mai târziu avea să se cheme Burdujeni. Pe lângă funcția de baci, Burdujo (Burduja) îndeplinea și funcția de „ștafetar” al lui Miron Costin, între Hotin (unde acesta era pârcălab) și părțile burdujenene. Ciobanilor care erau supuși
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
locului de unde au pornit în lume, atingând pe atunci un înalt nivel de instruire. Încă la începutul secolului XIX în Gîrlea era proprietar Ilie Botezatu, care la 1802 a devenit stăpân asupra unei părți din moșia ce i-o făcuse zestre Ștefan Bățu , socrul său. El era un fecior de nobil, moșier bogat , care avea și el doi feciori. Satul era răzășesc, în care trăiau 68 familii. Către 1859 el avea 128 case, 299 bărbați și 255 femei . Aici exista biserica
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
asemenea, la șezătorile de iarnă participau numai femei și fete. De cele mai multe ori, nunțile erau aranjate de către părinți, săcelencele cunoscându-și viitorul soț numai după ce acesta cobora de la stână. După [[Primul Război Mondial]], acest stil de viață a fost părăsit. Zestrea fetelor din zona Săcelelor și a Branului era trecută pe așa numitele „foi de zestre”. Nunta propriu-zisă era condusă în zona Brașovului de către un „starosti”. În ziua nunții, o ceată de flăcăi călărea înaintea mirelui pentru a anunța sosirea acestuia
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
aranjate de către părinți, săcelencele cunoscându-și viitorul soț numai după ce acesta cobora de la stână. După [[Primul Război Mondial]], acest stil de viață a fost părăsit. Zestrea fetelor din zona Săcelelor și a Branului era trecută pe așa numitele „foi de zestre”. Nunta propriu-zisă era condusă în zona Brașovului de către un „starosti”. În ziua nunții, o ceată de flăcăi călărea înaintea mirelui pentru a anunța sosirea acestuia la casa miresii. Cel care sosea primul era premiat de către aceasta cu un colac și
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
vechi pictate pe lemn, manuscrise, cărți vechi, obiecte din ceramică, exponate de numismatica, medalii și decorații care au fost obținute de sătenii din Lunca în războaiel, măști, costume și alte obiecte specifice obiceiurilor de iarnă. Se presupune că a fost zestrea și moștenirea poetei de la părinții săi, fiind donata în 1866 mănăstirii Văratec în incinta căreia se află. Mormântul Veronicăi Micle se afla lângă peretele sudic al bisericii Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, la aproximativ 150 m sud-est de biserică mare a
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
răcorescă în apele sale limpezi și reci. De atunci pârâul este cunoscut cu numele de "Crăiasa". O altă legendă povestește că "vâlva" băilor din munte (a minelor, n.n.), Crăiasa, dăruia fiecărei fete de măritat câte un ou de aur drept zestre. Lăcomia și răutatea oamenilor care nu s-au mulțumit cu darul ei, ci au încercat să-i fure găina cu ouă de aur, a umplut-o de amărăciune, determinând-o să se ascundă în fundul pământului, iar de atunci oamenii caută
Râul Crăiasa () [Corola-website/Science/306391_a_307720]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea moșia Temeleuți era stăpânită în parte de răzeșii Crudești și în parte de postelnicul Ioniță Rosetti (Hangul, Fund, Vraghia și Budișoara - toate părți din moșia Temeleuți). Partea acestuia din urmă va fi dăruită ca zestre de nuntă fiicei sale Irina. Căsătorită cu baronul Bilinstein la 15 iulie 1763 și plecată în Rusia această lasă probabil partea sa de moșie în folosință temporară răzeșilor Crudești. După moartea soțului său Irina se întoarce, totuși, în Moldova și
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
despre care s-a pomenit mai sus. Există, de asemenea, informații potrivit cărora la începutul sec. al XIX-lea o anumită parte din moșia Temeliuți a aparținut și căminarului Zarti. Partea în cauză a revenit principelui Constantin Ilie Contacuzino, ca zestre în urma căsătoriei acestuia cu fiica lui Zarti - Ecaterina. Potrivit Actelor Comisiei pentru Cercetarea nobilimii din Basarabia la 1821 (publicate de Gh. Bezviconi) „Prințul Constantin Ilie, fiul lui Cantacuzino, 28 ani, în retragere, locuiește în Ținutul Iași, căsătorit cu fata Căminarului
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
1821 (publicate de Gh. Bezviconi) „Prințul Constantin Ilie, fiul lui Cantacuzino, 28 ani, în retragere, locuiește în Ținutul Iași, căsătorit cu fata Căminarului Zarti, Ecaterina, are o fată, Safta, de 1 an, stăpânește în Ținutul Iași moșia Temeleuți luată ca zestre și pe care sunt 70 curți de săteni”. În anul 1825, satul Temeleuți, parte a județului Orhei, figurează în documentele de arhivă ca sat locuit de țărani (categorie socială de agricultori, juridic liberi dar fără pământ în proprietate) și număra
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
în readucerea în circuitul public, prin editări, a materialului documentar ce reflectă tendințele culturale și profesionale actuale din jurnalismul audiovizual. Producția Editurii Casa Radio cuprinde colecțiile: „Biblioteca Radio“, cu seriile „Magister“, „Tezaur“, „Repere XXI“ și „Manifest“, „Radio Prichindel“, „Lada de zestre“, „Biblioteca de poezie românească“, completate cu înregistrări din Fonoteca de Aur, colecții de CD-uri cu înregistrări de teatru radiofonic. Teatrul Național Radiofonic Prima emisie de teatru radiofonic a avut loc la 18 februarie 1929, când s-a transmis, în
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]