6,121 matches
-
urmăream eu de la Stambul. — Hamie făcea joc dublu. — Ei, nu mai spune. După domnia ta toți fac joc dublu. — Hamie în orice caz făcea: prin cafegiii și ciubucciii lui pe care-i angajau toți boierii când aveau nunți sau botezuri, răspândea zvonurile pe care le voia vodă răspândite. Că spune nepotul meu vodă Constantin: „La curtea mea n-or să fie vânzători, că eu nu am taine, ce se vorbește în divan află tot târgul”. Prin Hamie, bineînțeles. Dar Hamie, la ceasul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu știa ce sfătuiau împreună. Acum că a murit, urmașii lui chipurile - pentru că n-avea urmași, fiind scopit de mic, de când fusese la școala de ieniceri - au vândut cafeneaua. A cumpărat-o un albanez cu banii dați de vodă și zvonurile se nasc parcă mai bine acum. Și se mai spune că vodă a pus și un grec să deschidă încă o cafenea. Și acolo slugile îndrugă verzi și uscate, de toată boierimea a ajuns să gândească doar cu capul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
năframa neagră și-i citi firmanul care se încheia sec: „Mazîl!” Curtea era înconjurată de ieniceri și akingii, așa că tânărul domnitor își acceptă situația de arestat al sultanului. Ca o rumoare, din sala mare, vestea, în șoaptă, apoi ca un zvon, apoi ca un lătrat necruțător al soartei, ajunse în sala mare din iatacul doamnei: „Mazilit, mazilit, Constantin Vodă Duca mazilit; mazilit...” Îi vuiau urechile, e vis, ce-i asta? Jupânesele cu care sta la masă șușoteau între ele, privind-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
postelnicul și două slugi ce purtau pe brațe hainele măriei sale. — Caleașca așteaptă. Era și timpul, că nu mai băteau clopotele. În întunericul caleștii acoperite, în caftan, tăcut, îl aștepta Ștefan. Trapul mărunt al cailor cu zgomotul lui sacadat acoperea toate zvonurile primăverii întârziate. — Ei? — Măria ta, taică, am prins niște vești proaste... Cum adică, ai prins vești? — Iertare, măria ta, dar cam de un an mi-am zis că trebuie să știe și unul din noi ce scrisori se fac și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Căpitanul dorobanților o deschise, salutându-l cu glas răsunător pe domnitor: — Să trăiești, măria ta! Garda, corect aliniată, dădu onorul. Pe ușa deschisă a bisericii sfintei Mitropolii ieșea un abur mirosind a tămâie și a ceară arsă. Se auzea și zvon de litanii. Domnitorul salută. Își îndreptă spinarea. Pasul era al unui om obosit. În spatele lui, Ștefan nu știa ce să creadă. Îi părea rău că-i stricase tatălui său seara. I se părea că-l dor și pe el umerii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dumnezeu să te întoarcă sănătos spre propășirea credinței și a dreptmăritorilor creștini. Cu mare osârdie și cu vărsare de lacrimi te petrec, măria ta; fie ca rugăciunile mele să te însoțească pe drumul încercării”. În adunarea de sub cerul albastru, cu zvon de păsări purtat de vânt, cuvintele bătrânului nu putură ajunge prea departe, dar simțământul care răzbătea din ele pătrunse până la ultimul om și lacrimi mari lustruiau dâre pe fețele bărbaților din alai. Singura femeie din adunare, doamna Marica, nu mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aude cum crește iarba. La trecerea lor, păsări mari albastre se ridicau, răzlețe sau câte două, suind ca niște săgeți în înălțimi amețitoare de unde planau, confundându-se cu albastrul bolții. De la o vreme se miră că vântul nu-i aduce zvon de clopote, apoi, dându-și seama că nu aveau ce clopote să sune, izbucni într-un râs sacadat. Ienicerii întoarseră capetele spre el și în privirea lor se putea citi îngrijorare și milă. Răspunse atenției lor cu un zâmbet prostesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-au ridicat corturile, s-au deshămat caii și s-au aprins focurile, că din înălțimea dealului au început să se audă hăulituri. Din vârful colinei se auzea toba și niște țipete stridente, ca și cum cineva strunea o herghelie de cai. Zvon de copite nu se auzea. Ziua fusese senină și acum după-amiaza era caldă. Pe măsură ce hăuliturile se apropiau, devenind tot mai distincte, din partea opusă, de pe alt deal, începură să le răspundă slab altele care se apropiau și ele. În cortul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a soarelui ce scăpăta spre apus și se izbi de Kuciuk Selin care tocmai vroia să intre. — Ce este asta? întrebă Selin, ducând un deget spre ureche. Nu știu, parcă ar fi lăutari. Selin se liniști; își dădu seama că zvonul ce venea din depărtare nu este regizat de oamenii domnitorului. Se întoarseră amândoi în cort și Ștefan fu nevoit să recunoască: — Nu știu, măria ta, ce ar putea să fie; sunt prea departe, se aud și lăutari. — Lăutari? Eh, Doamne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Înălțimea ta a primit rapoartele protomedicului Curții noastre, doctorul Ion Comnen, despre care mi s-a spus că a studiat medicina chiar cu dumneavoastră. Da, am primit rapoartele, dar aci au sosit prin boieri supuși măriei tale tot felul de zvonuri. — Înălțimea ta știa că ginerele nostru, Scarlat, era bolnav încă înainte de a se fi însurat. Am crezut amândoi că viața liniștită în aerul curat al Târgoviștei îl va însănătoși și, pentru aceasta, deși l am înălțat la rangul de paharnic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nu-l văd în stare să izbândească. Dacă e să se împlinească planurile noastre cu Moldova, doar vărul nostru Toma o poate face. Ștefan rămase tăcut, chiar îi păru rău că pusese întrebarea. Întunericul crescuse în odaie și auzea zvon de papuci pe dalele de piatră. Erau slugile care veneau să aprindă lumânările. Totdeauna ținuse seama că între el și tatăl lui este o mare deosebire, și poate de asta era sfios în fața lui. Tinerește considera că totul vine din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aramă păzeau spre apus somnul soarelui ce trecuse dincolo de linia orizontului. Vodă, de la fereastră, privea și nu se mai sătura. Înserarea i se părea că amplifică intensitatea zgomotelor, auzea nechezatul cailor scoși din grajduri spre păscut în luncă, forfota argaților, zvon de glasuri și lătrat de câini. I se părea că mirosurile Bărăganului îi sunt aduse de vânt și respiră cu nesaț de câteva ori. În sfârșit în țara lui, era domn pe viață și asta îi va face să înțeleagă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zile, la Schimbarea la Față. Cu acest prilej, urcaseră în munte sfinția sa patriarhul și egumenii de la București. Mitropolitul Theodosie era prea bătrân ca să mai poată călători în asemenea locuri sălbatice. Prin ușa larg deschisă, alb aurie, pătrundea lumina de afară și parcă zvon de vânt prin pădurea de brad. Ar fi întors capul, dar îi era teamă să nu întâlnească privirea Laviniei care sta îngenuncheată în pronaos. Era ultima ei ieșire în lume, a doua zi în zori urmând să plece însoțită de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai bună decât a oricărui secretar din lume. Măria sa Io Constantin Brâncoveanu își etala viața personală și cea politică atât de deschis încât nimeni din cei care mânuiau documentele domnești nu putea să fie învinuit de spionaj sau colportare de zvonuri. O armată de secretari caligrafi talentați și cunoscători de limbi străine redactau lungi scrisori către toate statele Europei și toate astea sub supravegherea atentă a prințului Ștefan. El, Antonio Del Chiaro, era privilegiat nu numai pentru că-și purta cu mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bei, adică Prințul Aurului. Douăzeci și cinci de ani de pace, fără ca oamenii trudiți de munca zilnică să sară noaptea din somn la auzul tropotului copitelor cailor pe ulițele podite ale Bucureștiului. Dormeau boierii și negustorii, meșteșugarii și monahii, căci pentru ei zvonul făcut de trăpași în întuneric nu însemna decât o călătorie zorită sau întârziată. Când a intrat Ștefan în spătăria luminată abia, abia de un sfeșnic cu trei lumânări, călărașul istovit, în picioare cu capul sprijinit de un pupitru, dormea. Prințul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dinspre Ardeal, plecă sprinten și peste câteva minute trase barca spre peronul pavat, astfel ca prințul să poată sări ușor în ea. — Du-mă spre mijlocul lacului, e un loc acolo, o să ți spun eu când să oprești. Dinspre pădure zvon de păsări, în rest zgomotul vâslelor lovind apa lacului care părea negru, căci soarele încă nu se ridicase peste palat. Într-un moment, Ștefan făcu semn și omul lăsă lopețile să cadă în apă fără să le mai ridice. De
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Oricum, a fost om destoinic că i-a ținut pe turci și tătari departe, doar așa, cu parale și cu vorba bună... Urcau dealul Văcăreștilor la pas, drumul era bun, dar carele prea erau încărcate. Din urmă i-a prins zvon de clopot bătut într-o dungă: scoteau la Cărămidari la biserică, Sfântul Epitaf să-l pună pe masă, să treacă pe sub el femeile cu copii ologiți. Ajungând să facă popas la Călugăreni ca să odihnească și să adape caii, au văzut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
albă din verdeața crângului ce o înconjura, i se părea o minune. Or, cu minunile nu te întâlnești în fiecare zi, așa că spătarul porni, atent la fiecare pas, să urce poteca spălată. Dinspre zăvoiul Dâmboviței, de dincolo de colină se auzea zvon de râsete și chiuituri de copii la scăldat. Era cald, dar de câțiva ani încoace spătarul nu mai simțea apăsarea căldurii verii, nu i se mai părea greu caftanul căptușit cu satin și pe margini cu spinări de sobol. Semn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și faptă greșită o încarcă și mai mult. În teorie, mijloacele de comunicare moderne ar trebui să comprime emoțiile prin crearea unei baze de fapte acceptate de comun acord. În realitate, mass-media amplifică de multe ori pasiunile prin transmiterea unor zvonuri nocive și a unor imagini șocante (sau caricaturi jignitoare) către un public mult prea dornic să reacționeze la ele. În primăvara anului 2005, au izbucnit o serie de revolte mortale ca urmare a unui zvon neîntemeiat potrivit căruia soldații americani
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ori pasiunile prin transmiterea unor zvonuri nocive și a unor imagini șocante (sau caricaturi jignitoare) către un public mult prea dornic să reacționeze la ele. În primăvara anului 2005, au izbucnit o serie de revolte mortale ca urmare a unui zvon neîntemeiat potrivit căruia soldații americani au profanat Coranul. Pentru a preveni incidente similare, liderii noștri trebuie să dea dovadă de o extraordinară disciplină în ceea ce fac și în ceea ce spun și să pretindă aceeași prudență din partea subalternilor lor. Această abordare
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
integrată pe de altă parte. Putem totuși specifică o serie de probleme organizaționale obișnuite, la care se pot concepe reacții din vreme. Există, în primul rând, după Wilcox și colaboratorii, mai mulți factori care determină o percepție negativă asupra organizației: zvonuri legate de depozitarea deșeurilor toxice în locuri inadecvate, analize independente care arata ca echipamentele de productie sunt uzate moral, mărturii ale angajaților referitoare la un tratament incorect din partea conducerii sau la condițiile proaste de muncă ș.a.m.d. Nu întotdeauna
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
și nici în ce context, integrându-l în conștiința, ca și cum ar rezulta din propria experiență. Semnificațiile acestui fapt sunt multiple, dar, cel puțin în ceea ce privește meseria să, consilierul de RP trebuie să dea o mare atenție chiar și celor mai nesemnificative zvonuri privitoare la organizația sau la clientul său, întrucât, daca nu sunt contrazise imediat și ferm, zvonurile se pot dovedi, în timp, devastatoare. Efectul mesajului asupra receptorului Traseul pe care il parcurge un mesaj, de la emiterea lui până la adoptarea de către public
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
acestui fapt sunt multiple, dar, cel puțin în ceea ce privește meseria să, consilierul de RP trebuie să dea o mare atenție chiar și celor mai nesemnificative zvonuri privitoare la organizația sau la clientul său, întrucât, daca nu sunt contrazise imediat și ferm, zvonurile se pot dovedi, în timp, devastatoare. Efectul mesajului asupra receptorului Traseul pe care il parcurge un mesaj, de la emiterea lui până la adoptarea de către public este destul de lungă și plină de obstacole. Acest proces depinde de mai mulți factori care nu
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
cuvînt'', și care sfîrșesc prin a ajunge la o părere comună (consens), mai mult sau mai puțin reevaluată cu alte ocazii de către aceiași actori sau de alții, care îi frecventează pe primii, dar nu au luat parte la discuțiile precedente. Zvonurile, studiate de Allport și Postman, Bartlett, Kapferer, E. Morin, Renard sau Rouquette, sînt un bun exemplu al acestor transformări de imagini și idei colective într-o suită de reducții, evidențieri și asimilări. 2. De ce credem în zvonuri? Primul motiv pentru
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
la discuțiile precedente. Zvonurile, studiate de Allport și Postman, Bartlett, Kapferer, E. Morin, Renard sau Rouquette, sînt un bun exemplu al acestor transformări de imagini și idei colective într-o suită de reducții, evidențieri și asimilări. 2. De ce credem în zvonuri? Primul motiv pentru care se acordă încredere zvonurilor este legat de credibilitatea sursei care le transmite (prieten, leader, jurnalist cunoscut sau martor care l-a văzut pe primul observator al unui fapt). Al doilea motiv implică iluzia de exactitate și
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]