38,221 matches
-
Departamentului de Fizică între 1952 și 1955. Din anul 1959 până în 1961, acesta a lipsit de la Universitatea Columbia pentru a fi Vice Președinte și Director de Cercetare al Institutului pentru Analize de Apărare din Washington, D.C., o organizație non-profit care colabora cu guvernul Statelor Unite și era condusă de 7 universități. În 1961, doctorul Townes a fost numit rector și profesor de fizică la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Ca rector, el a împărtășit cu Președintele, responsabilitățile pentru supravegherea generală a programelor
Charles Hard Townes () [Corola-website/Science/311164_a_312493]
-
adulți, de competențe și cunoștințe care să le permită participarea activă în societatea și economia bazate pe cunoaștere. Resursele educaționale deschise implică o schimbare fundamentală în procesul educațional, contribuind la centrarea pe elev / student. Universități de prestigiu din întreaga lume, colaborând în cadrul proiectului OpenCourseWare Consortium, permit accesul la materialele cursurilor în format text, audio, video, la discuțiile, subiectele de examen. Mișcarea a fost demarată de Massachusetts Institute of Technology în 2001, prin proiectul MIT Open Courseware. Făcând parte din OpenCourseWare Consortium
Resurse educaționale deschise () [Corola-website/Science/311183_a_312512]
-
câmpie Comloșu Mare, în familia numeroasă a preotului Ioan Grozescu, originar din Livezi de lângă Craiova. A urmat studiile liceale la Timișoara, Arad și Oradea, după care a urmat dreptul la Pesta. În perioada studiilor universitare a publicat poezii și a colaborat cu ziarul "Concordia", condusă de Sigismund Pop, și la revista umoristică "Strigoiu" al lui Mircea V. Stănescu, iar împreună cu cel din urmă editează la Pesta foaia "Speranța", În anul 1863 care, însă, apare doar într-un singur număr. La 13
Iulian Grozescu () [Corola-website/Science/311176_a_312505]
-
împreună cu cel din urmă editează la Pesta foaia "Speranța", În anul 1863 care, însă, apare doar într-un singur număr. La 13 octombrie 1863 apare la Pesta revista satirică „Umoristulu” coordonată de George Ardelean, la care se alătură ca redactor. Colaborând cu această revistă timp de doi ani, leagă o prietenie durabilă cu prim-redactorul revistei, Iosif Vulcan, iar la 5 iunie 1865 faimoasa revistă „Familia” își începe apariția, iar Iulian Grozescu se alătură de la început colectivului de redacție, publicând în
Iulian Grozescu () [Corola-website/Science/311176_a_312505]
-
redactorul revistei, Iosif Vulcan, iar la 5 iunie 1865 faimoasa revistă „Familia” își începe apariția, iar Iulian Grozescu se alătură de la început colectivului de redacție, publicând în "Familia" poezii, nuvele, traduceri, recenzii etc. În anul 1867 pleacă la București, unde colaborează la ziarele "Telegraful" și "Poșta română". În această perioadă publică în "Familia", "Suveniruri din București". În noiembrie 1871 devine redactor responsabil al revistei "Albina" din Pesta, iar la 12 mai, 1872 scoate ziarul umoristic "Priculiciu" la Timișoara. Moare la 2
Iulian Grozescu () [Corola-website/Science/311176_a_312505]
-
dat afară de la ziar, rămas fără loc de muncă și interzis la publicare. În anul 1963, a fost reprimit la Facultatea de Filologie, la intervenția făcută de Traian Stoica, șeful secției culturale a revistei "Flacăra". Până în anul 1964, a mai colaborat în presă folosind pseudonimele de Teșu Milcoveanu și Al. Nichita. În anul 1964, a emigrat în Israel, unde a lucrat 12 ani la Biblioteca Universității din Tel-Aviv. În această calitate, a tipărit cărți și a fost redactor-șef al unor
Teșu Solomovici () [Corola-website/Science/311189_a_312518]
-
sa și a zis: „Astă seară ați votat pentru acțiune, nu pentru politica obișnuită. Ne-ați ales să ne concentrăm pe locurile voastre de muncă, nu pe ale noastre. Și în următoarele săptămâni și luni, voi întinde mâna pentru a colabora cu liderii ambelor partide.” La 8 ianuarie 2009, camerele Congresului SUA, reunite în ședință comună, au certificat voturile colegiului electoral din urma alegerilor din anul precedent. Pe baza rezultatelor votului electoral, Barack Obama a fost declarat Președinte ales al Statelor Unite
Barack Obama () [Corola-website/Science/311138_a_312467]
-
scriitoarei Cornelia Pillat. Soția sa era nepoată a lui Dinu Brătianu, președintele Partidului Național Liberal. În 1939 este numit editor șef al revistei « Rumanian Quarterly » organ trimestrial al Societății Anglo-Române. Președintele societății era Nicolae Caranfil, cu care Fărcășanu avea să colaboreze strâns în cadrul Comitetului Național Român și al Ligii Românilor Liberi. Vicepreședinți ai societății erau Zoe Ghețu, George Cretzianu și Fr. Flow, iar secretari onorifici Nicolae Chrissoveloni, Paul Zotta și I. Mateescu. Revista avea menirea de a contribui la cunoașterea valorilor
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
nivelul Organizației Națiunilor Unite. În programul lui Mihai Fărcășanu erau detaliate liniile directoare ale activității ligii: Deși platforma program exprima dorința românilor din exil de a lucra "sub oblăduirea coroanei", acest deziderat s-a dovedit nerealizabil. Regele Mihai înțelegea să colaboreze cu Comitetul Național Român - în care vedea un guvern al României în exil - dar nu dorea să aibe, nici măcar simbolic, un rol de conducător al românilor din exil. După alegerea sa ca Președinte al Ligii Românilor Liberi, Mihail Fărcășanu a
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
După alegerea sa ca Președinte al Ligii Românilor Liberi, Mihail Fărcășanu a dat un nou impuls activității Ligii, care se diminuase, din cauza sănătății precare și vârstei generalului Rădescu. Fărcășanu a luat contact cu Radio Europa Liberă, cu care continua să colaboreze, deși demisionase din funcția de director al secției române, astfel încât reprezentanții Ligii să-și exprime punctele de vedere la emisiunile postului de radio. De asemenea, a luat contact cu o serie de senatori și reprezentanți din Congresul Statelor Unite, informându-i
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
existat de la început și Fărcășanu era obișnuit cu ele. Ceea ce îl preocupase în permanență era faptul că familia sa avusese de suferit din cauza sa. De aceea, este mai probabil că posibilitatea ca emisiunile postului de radio la care continua să colaboreze ar fi putut induce în eroare pe alți conaționali și implicit supune unor represalii persoane pe care nici măcar nu le cunoștea să fi constituit o motivare mai puternică. El rămâne totuși președinte al Ligii Românilor Liberi până la dizolvarea acesteia în
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
din Washington, fiind îngrijit de surorile sale Margareta Bottea și Mia Lahovari precum și de nepoata sa Domnica Bottea. A dus o viață liniștită; cânta zilnic la vioară și își petrecea timpul citind. Se întâlnea frecvent cu Constantin Vișoianu, cu care colaborase în încercările de a organiza rezistența românească din exil, reamintindu-și de experiența lor din trecut. Nu a încercat niciodată să-și scrie memoriile sau alte lucrări literare. Mihail Fărcășanu s-a stins din viață la vârsta de aproape 80
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
același timp, el exprimă pe de o parte amărăciunea că oportunismul său nu a fost apreciat (Schmitt fusese îndepărtat din diferite funcții pe care le deținea), iar, pe de altă parte, disprețul pentru oficialitățile național-socialiste cu care era silit să colaboreze. Știi foarte bine că a critica și a lovi democrația, nu constituie niciun pericol. Riști cel mult să devii interesant și să fi onorat de democrați. Este însă foarte periculos să fii un adversar al dictaturii. Te așteaptă exilul, moartea
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
în primul Parlament al Republicii Moldova (1990-1994). A absolvit școala medie din Telenești (1952) și Universitatea de Stat de la Chișinău (1957) și școala superioară de partid de la Moscova (1971). Stagiar la "Komsomolskaia pravda". Membru PCUS din 1965. Timp de 5 decenii colaborează în presa periodică, a fost redactor-șef al ziarului "Moldova socialista- Moldova Suverană" (din 1952, iar din 1988 redactor -șef). Șef al sectorului de presă al CC al PCM între anii 1971-1988. Redactor - șef al revistei "Tribuna" a CC al
Tudor Gheorghe Țopa () [Corola-website/Science/311283_a_312612]
-
bună parte a acestora au fost internați în lagăre, ceea ce a făcut ca sprijinul primit de partizani de la localnici să fie minim. Nu trebuie neglijat nici faptul că numeroși karelieni nu i-au sprijinit pe partizanii sovietici, mai mult au colaborat neîncetat cu finlandezii. Un factor de reușită a luptei finlandezilor împotriva partizanilor din Karelia răsăriteană au fost așa-numitele „patrule cu rază lungă de acțiune” care operau în spatelel liniilor sovietice. Acestea au reușit să distrugă mai multe detașamente de
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
o mișcare separată de rezistență formată în 1942, (ca braț înarmat al Organizației Naționaliștilor Ucrainieni), s-a angajat în luptă împotriva atât cu partizanii sovietici, cât și ocupanții naziști și cu rezistența poloneză. Deși la început UPA a căutat să colaboreze cu Germania Nazistă pentru înfrângerea inamicului comun - URSS, organizația naționalistă ucraineană a trecut în clandestinitate în momentul în care a devenit evident că germanii aveau de gând să transforme Ucraina într-o colonie cu populație înrobită, nu într-un stat
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
nu recunoștea legalitatea schimbărilor teritoriale din 1939 și considera că această regiune făcea parte în continuare din Polonia, în vreme ce sovieticii plănuiau să o incorporeze în teritoriul URSS după război. Deabia în aprilie 1944, partizanii sovietici și polonezi au început să colaboreze și să-și coordoneze eforturile împotriva germanilor. Partizanii sovietici au luptat la mii de kilometri depărtare de liniile armatei regulate, au fost slab controlați de autoritățile centrale sovietice și au ajuns în multe cazuri să aibă alte idealuri decât cele
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
mai remarcabili fizicieni ai Statelor Unite. Astfel a descoperit cum să folosească integrala de drum (funcțională) a lui Feynman pentru a rezolva atomul de hidrogen . Această realizare extinde mult posibilitățile de aplicabilitate ale tehnicilor lui Feynman. Mai târziu, Kleinert avea să colaboreze cu Feynman la una din ultimele sale lucrări . Aceasta a dus la o metodă matematică pentru a converti seriile de puteri "divergente slab cuplate" într-unele "convergente puternic cuplate". Această așa numita "teorie a perturbației variaționale" oferă în prezent cea
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
papirusul Edwin Smith (descoperit în 1930). Alte surse de informații: Odiseea lui Homer, scrierile unor istorici că Herodot și Diodor din Sicilia. Medicină nu era practicată de vrăjitori sau vraci că în triburile primitive, ci de medici laici care totuși colaborau cu sacerdoții. Medicii erau în mare parte specializați pe domenii, fiecare ocupându-se de o grupa de boli. Aceștia posedau cunoștințe temeinice, redate printr-o impresionantă literatura medicală și aveau faima binecunoscută și peste hotare. Spre exemplu, regii persani Cyrus
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
Dintre sistemele de operare software folosite de către PC-uri se delimitează din ce în ce mai clar cele „open source” ori „free”, ce sunt scrise de o comunitate de programatori ce colaborează prin intermediul internetului. Ca o variație la multitudinea de versiuni Linux, a apărut un nou sistem de operare dezvoltat din mai vechiul FreeBSD. este „free operating system” - un sistem de operare gratuit care posedă toate capacitățile unui sistem de operare modern
PC-BSD () [Corola-website/Science/311832_a_313161]
-
în prezent. Câștigător al Marelui premiu la Concursul Internațional de la Indiannapolis și al Premiului al doilea la Concursul Paganini, Genova (Italia), a studiat vioară cu Dorothy Delay la Julliard Music School New York și mai apoi cu celebrul Isaac Stern. A colaborat cu muzicieni celebrii și adesea a concertat împreună cu tatăl său . A colaborat cu mari case de discuri precum Phoenix Classics, Discover, Supraphon, Audiophon. A concertat în Europa, America, Asia. Compozitorul lituanian Kuprevicius, special pentru a făcut un aranjament al celor
Pavel Berman () [Corola-website/Science/311866_a_313195]
-
al Premiului al doilea la Concursul Paganini, Genova (Italia), a studiat vioară cu Dorothy Delay la Julliard Music School New York și mai apoi cu celebrul Isaac Stern. A colaborat cu muzicieni celebrii și adesea a concertat împreună cu tatăl său . A colaborat cu mari case de discuri precum Phoenix Classics, Discover, Supraphon, Audiophon. A concertat în Europa, America, Asia. Compozitorul lituanian Kuprevicius, special pentru a făcut un aranjament al celor 24 de capricii de Paganini pentru vioară și orchestră iar Pavel Berman
Pavel Berman () [Corola-website/Science/311866_a_313195]
-
Karajan, Eugene Ormandy, Claudio Abbado, Carlo Maria Giulini, Riccardo Mutti, Leygraf și mulți alții. Discografia să cuprinde mai mult de 200 de titluri și interpretările sale pentru Franz Liszt, Alexander Skriabin, Serghei Rachmaninov, Modest Mussorgski, Prokofiev, Beethoven rămân de referință. Colaborează cu toate marile case discografice. În 1990 se mută împreună cu soția (Valentina Berman, tot pianista, absolventa a Conservatorului din Moscova, profesoara de pian la Accademia di Musica di Firenze) în Italia. Începe să predea pianul la Accademia di Imola și
Lazar Berman () [Corola-website/Science/311865_a_313194]
-
rock "Rent", insă directorul Chris Columbus a insistat că doar membrii originali Brodway puteau să transmită adevărată semnificație a lui "Rent", rolul fiind reluat de Adam Pascal. A continuat să înregistreze cu alți artiști. După „Where Is the Love?”, a colaborat iar cu The Black Eyed Peas în 2005 la piesă „My Style” de pe albumul lor, "Monkey Business". În plus, Timberlake a cântat împreună cu Nelly piesă „Work It”, care a fost remixată și inclusă pe albumul rapperului din 2003. În timp ce înregistra
Justin Timberlake () [Corola-website/Science/311882_a_313211]
-
a fi descărcat exclusiv pe MySpace. Cântecul este interpretat în colaborare cu Esmee Denters, iar toate încasările vor fi donate instituției "Shriners Hospitals for Children", spital de voluntariat ce urmărește îmbunătățirea îngrijirii pediatrice pentru copii bolnavi. În 2008, Timberlake a colaborat cu T.I. pentru piesă „Dead and Gone”, lansată că al patrulea single de pe albumul rapperului, "Paper Trail". Interpretul a produs câteva cântece de pe "Fantasy Ride", materialul discografic al Ciarei ce a fost lansat pe 5 mai 2009. Cei doi au
Justin Timberlake () [Corola-website/Science/311882_a_313211]