35,905 matches
-
coli", totuși, în cazuri rare, alte bacterii, virusuri sau ciuperci pot fi cauza. Infecțiile tractului urinar apar mai frecvent la femei decât la bărbați, jumătate dintre femei având cel puțin o infecție la un moment dat în timpul vieții. Recurențele sunt frecvente. Factorii de risc includ anatomia femeii, raporturile sexuale și antecedentele în familie. Pielonefrita, în cazul în care apare, urmează, de obicei, după o infecție a vezicii urinare, dar poate rezulta și dintr-o infecție cu transmitere hematogenă. În cazul femeilor
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
cu simptome vagi, stabilirea diagnosticului poate fi dificilă, deoarece bacteriile pot fi prezente fără a exista o infecție. În cazurile complicate sau în cele în care tratamentul nu a reușit, poate fi utilă o urocultură. În cazul celor cu infecții frecvente, se pot administra doze mici de antibiotice, ca o măsură de prevenție. În cazurile necomplicate, infecțiile tractului urinar se tratează ușor cu o cură scurtă de antibiotice, deși rezistența la multe dintre antibioticele folosite pentru tratarea acestei afecțiuni este tot
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
complicate, poate fi necesară o cură mai lungă sau antibiotice administrate intravenos iar, dacă simptomele nu se ameliorează în decursul a două sau trei zile, sunt necesare analize suplimentare pentru stabilirea diagnosticului. La femei, infecțiile tractului urinar reprezintă cea mai frecventă formă de infecție bacteriană, 10 % dintre acestea dezvoltând anual infecții ale tractului urinar. Infecția tractului urinar inferior este denumită și infecție a vezicii urinare. Cele mai frecvente simptome sunt arsuri la urinare și urinarea frecventă (sau nevoia imperioasă de a
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
analize suplimentare pentru stabilirea diagnosticului. La femei, infecțiile tractului urinar reprezintă cea mai frecventă formă de infecție bacteriană, 10 % dintre acestea dezvoltând anual infecții ale tractului urinar. Infecția tractului urinar inferior este denumită și infecție a vezicii urinare. Cele mai frecvente simptome sunt arsuri la urinare și urinarea frecventă (sau nevoia imperioasă de a urina) în absența scurgerilor vaginale și a unor dureri semnificative. Aceste simptome pot varia de la forme ușoare la forme severe și, la femeile sănătoase, durează în medie
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
tractului urinar reprezintă cea mai frecventă formă de infecție bacteriană, 10 % dintre acestea dezvoltând anual infecții ale tractului urinar. Infecția tractului urinar inferior este denumită și infecție a vezicii urinare. Cele mai frecvente simptome sunt arsuri la urinare și urinarea frecventă (sau nevoia imperioasă de a urina) în absența scurgerilor vaginale și a unor dureri semnificative. Aceste simptome pot varia de la forme ușoare la forme severe și, la femeile sănătoase, durează în medie șase zile. Pot fi prezente unele dureri deasupra
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
să mănânce puțin, să vomeze, să doarmă mai mult sau să prezinte semne de icter. La copiii de vârstă mai mare, se poate declanșa o incontinență urinară (pierderea controlului asupra vezicii urinare). Simptomele infecției tractului urinar sunt absente, în mod frecvent, la persoanele în vârstă. Manifestările pot fi vagi, incontinența, modificarea stării mentale sau oboseala fiind singurele simptome. Unele persoane se prezintă la furnizorul de servicii medicale cu septicemie, o infecție a sângelui, ca primul simptom. Stabilirea diagnosticului poate fi complicată
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
E. coli" este cauza a 80-85 % dintre infecțiile tractului urinar, "Staphylococcus saprophyticus" fiind cauza a 5-10 % dintre acestea. Rar, acestea pot avea drept cauză infecții virale sau micotice. Alte cauze bacteriene includ: "Klebsiella", "Proteus", "Pseudomonas" și "Enterobacter". Acestea nu sunt frecvente și, de regulă, sunt legate de anomalii ale sistemului urinar sau de cateterismul urinar. Infecțiile tractului urinar cauzate de "Staphylococcus aureus" apar, de regulă, după infecțiile cu transmitere hematogenă. La femeile tinere active sexual, activitatea sexuală este cauza a 75-90
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
regulă, după infecțiile cu transmitere hematogenă. La femeile tinere active sexual, activitatea sexuală este cauza a 75-90 % dintre infecțiile vezicii urinare, riscul de infecție fiind legat de frecvența raporturilor sexuale. Sintagma „cistita din luna de miere” desemnează fenomenul de ITU frecvente de la începutul căsătoriei. La femeile în postmenopauză, activitatea sexuală nu afectează riscul de dezvoltare a unei ITU. Folosirea spermicidelor, independent de frecvența raporturilor sexuale, mărește riscul de ITU. Femeile sunt mai predispuse la ITU decât bărbații deoarece, la femei, uretra
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
în uretere sau în rinichi) și cu constipația. Persoanele cu leziuni ale măduvei spinării prezintă un risc mai mare de infecție a tractului urinar, în parte din cauza folosirii cronice a cateterului și în parte din cauza disfuncției vezicale. Este cea mai frecventă cauză a infecției în rândul acestor persoane, precum și cea mai frecventă cauză a spitalizării. În plus, folosirea sucului de merișoare sau a suplimentelor pe bază de merișoare pare a fi ineficientă în prevenirea și tratamentul bolii la aceste persoane. Bacteriile
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
ale măduvei spinării prezintă un risc mai mare de infecție a tractului urinar, în parte din cauza folosirii cronice a cateterului și în parte din cauza disfuncției vezicale. Este cea mai frecventă cauză a infecției în rândul acestor persoane, precum și cea mai frecventă cauză a spitalizării. În plus, folosirea sucului de merișoare sau a suplimentelor pe bază de merișoare pare a fi ineficientă în prevenirea și tratamentul bolii la aceste persoane. Bacteriile care provoacă infecțiile tractului urinar pătrund în vezica urinară, de regulă
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
lenjeriei intime folosite, metodele de igienă personală folosite după urinare sau defecare sau dacă o persoană, de regulă, face baie sau duș. În mod similar, nu există dovezi în legătură cu efectele reținerii urinei, folosirii tampoanelor interne și irigațiilor. Persoanele cu infecții frecvente ale tractului urinar care folosesc spermicide sau diafragmă ca metodă de contracepție sunt sfătuite să folosească metode alternative. Merișoarele (suc sau capsule) pot reduce incidența la cei cu infecții frecvente, dar toleranța pe termen lung este o problemă, existând tulburări
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
reținerii urinei, folosirii tampoanelor interne și irigațiilor. Persoanele cu infecții frecvente ale tractului urinar care folosesc spermicide sau diafragmă ca metodă de contracepție sunt sfătuite să folosească metode alternative. Merișoarele (suc sau capsule) pot reduce incidența la cei cu infecții frecvente, dar toleranța pe termen lung este o problemă, existând tulburări gastrointestinale în peste 30 % dintre cazuri. Incidența acestora poate fi mai mare în cazul folosirii de două ori pe zi decât în cazul folosirii o dată pe zi. Din 2011, probioticele
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
La copii, când infecția de tract urinar este asociată cu febră, este considerată a fi infecție a tractului urinar superior. Pentru diagnosticul de infecție a tractului urinar la copii, este necesar ca urocultura să fie pozitivă. Contaminarea reprezintă o problemă frecventă, în funcție de metoda de recoltare utilizată, de aceea se utilizează o valoare de referință (cutoff) de 10 CFU/ml pentru o probă recoltată la mijlocul jetului urinar („recoltare corectă”), se utilizează valori de 10 CFU/ml pentru probele recoltate prin cateter și
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
mai severe, poate fi necesară internarea în spital pentru tratament antibiotic continuu. Complicații precum obstrucția urinară din cauza unei litiaze renale trebuie avute în vedere dacă nu apare ameliorarea simptomelor după două-trei zile de tratament. Infecțiile tractului urinar sunt cele mai frecvente infecții bacteriene la femei. Acestea apar cel mai frecvent la vârste cuprinse între 16 și 35 ani, 10% dintre femei prezintă anual o infecție și 60% prezintă o infecție la un moment dat pe parcursul vieții. Recurențele sunt frecvente, aproximativ jumătate
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
cele mai frecvente infecții bacteriene la femei. Acestea apar cel mai frecvent la vârste cuprinse între 16 și 35 ani, 10% dintre femei prezintă anual o infecție și 60% prezintă o infecție la un moment dat pe parcursul vieții. Recurențele sunt frecvente, aproximativ jumătate dintre aceste persoane prezentând o a doua infecție în decurs de un an. Infecțiile tractului urinar apar de patru ori mai frecvent la femei decât la bărbați. Pielonefrita apare de aproximativ 20-30 de ori mai puțin frecvent. Aceasta
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
aceste persoane prezentând o a doua infecție în decurs de un an. Infecțiile tractului urinar apar de patru ori mai frecvent la femei decât la bărbați. Pielonefrita apare de aproximativ 20-30 de ori mai puțin frecvent. Aceasta constituie cea mai frecventă cauză de infecții intraspitalicești, reprezentând aproximativ 40%. Frecvența cazurilor de bacteriurie asimptomatică crește cu vârsta, de la 2-7% la femeile cu potențial fertil la până la 50% la femeile vârstnice din centrele de asistență. Frecvența cazurilor de bacteriurie asimptomatică la bărbații cu
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
vârstnice din centrele de asistență. Frecvența cazurilor de bacteriurie asimptomatică la bărbații cu vârsta peste 75 de ani este cuprinsă între 7-10%. Infecțiile tractului urinar pot afecta 10% din persoane în timpul copilăriei. La copii, infecțiile tractului urinar sunt cele mai frecvente la copiii de sex masculin necircumciși cu vârsta sub trei luni, urmați de fetițe cu vârsta sub un an. Estimările legate de frecvență la copii variază totuși în mod considerabil. La un grup de copii cu febră, cu vârste cuprinse
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
denga. Cel mai frecvent însă, simptomele apar după 4 - 7 zile. Astfel, dacă o persoană prezintă febră sau alte simptome după o perioadă mai mare de 14 zile de la revenirea dintr-o zonă în care cazurile de febră denga sunt frecvente, cel mai probabil că persoana respectivă nu este bolnavă de febra denga. Copiii bolnavi de febră denga dezvoltă, în cele mai multe dintre cazuri, simptome asemănătoare răcelii saugastroenterocolitei (cunoscută și sub numele de răceală la stomac; de exemplu, vărsături și diaree). Cu
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
boala denga după ce examinează persoana infectată și realizează că simptomele acesteia coincid cu cele ale febrei denga. Probabilitatea ca boala denga să fie diagnosticată prin această metodă este mult mai mare în regiunile în care boala este cunoscută a fi frecventă. Cu toate acestea, în fazele inițiale ale bolii nu există diferențe între boala denga și alte infecții virale (infecții cauzate de virusuri). O persoană prezintă probabil boala denga, dacă are febră și două dintre următoarele simptome: greață și vărsături, erupții
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
de virusuri). O persoană prezintă probabil boala denga, dacă are febră și două dintre următoarele simptome: greață și vărsături, erupții cutanate, dureri generalizate, un număr redus de leucocite, un rezultat pozitiv la testul garoului. În regiunile în care boala este frecventă, orice semne de avertizare, plus febra, semnalează, de obicei, faptul că persoana suferă de boala denga. Semnele și simptomele de avertizare se manifestă, de obicei, înainte de agravarea bolii. Testul garoului este util, dacă nu poate fi efectuat niciun test de
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
asemenea, s-a ajuns la concluzia că modul vechi de clasificare era prea restrictiv, deoarece nu includea toate formele în care se poate prezenta denga. Deși clasificarea febrei denga a fost schimbată oficial, vechea clasificare se mai folosește în mod frecvent. În sistemul vechi de clasificare propus de OMS, febra denga hemoragică era împărțită în patru stadii, numite gradele I-IV: Febra denga poate fi diagnosticată prin teste de laborator microbiologice. Se pot efectua câteva teste diferite. Unul dintre teste (izolarea
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
sau în timpul cefaleei. Aura apare treptat în decursul a câteva minute și durează, de regulă, mai puțin de 60 de minute. Simptomele pot fi vizuale, senzitive sau motorii, numeroase persoane simțind mai multe dintre acestea. Efectele vizuale sunt cele mai frecvente, manifestându-se în 99% din cazuri și exclusiv în peste jumătate din cazuri. Tulburările de vedere constă în scotoame luminoase (alterarea parțială a unei zone a câmpului vizual manifestată prin flashuri luminoase.) Acestea apar în mod tipic în centrul câmpului
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
pacienților. De obicei, liniile sunt alb-negru, însă unele persoane percep și linii colorate. Unii pacienți suferă de pierderi de vedere într-o parte din câmpul vizual hemianopsie, în timp ce alții au o vedere neclară. Simptomele de aură senzorială sunt cele mai frecvente după simptomele vizuale, producându-se în cazul a 30-40% din persoanele cu migrenă cu aură. Adesea pacientul simte mai întâi o senzație de furnicături pe o parte a mâinii și brațului, care se extinde apoi în zona gurii și nasului
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
tipic, migrena este unilaterală, pulsatilă, de intensitate moderată spre severă. Aceasta se instalează treptat și este agravată de activitatea fizică. În peste 40% din cazuri, durerea poate fi bilaterală, fiind asociată adesea cu dureri la nivelul gâtului. Durerea bilaterală este frecventă îndeosebi în cazul persoanelor cu migrenă fără aură. În cazuri mai puțin frecvente, durerea poate apărea în zona spatelui și în creștetul capului. Criza migrenoasă durează de obicei 4-72 de ore în cazul adulților. În cazul copiilor, durata este adesea
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
treptat și este agravată de activitatea fizică. În peste 40% din cazuri, durerea poate fi bilaterală, fiind asociată adesea cu dureri la nivelul gâtului. Durerea bilaterală este frecventă îndeosebi în cazul persoanelor cu migrenă fără aură. În cazuri mai puțin frecvente, durerea poate apărea în zona spatelui și în creștetul capului. Criza migrenoasă durează de obicei 4-72 de ore în cazul adulților. În cazul copiilor, durata este adesea mai mică de 1 oră. Frecvența crizelor migrenoase variază, de la câteva crize în
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]