37,791 matches
-
al cărei gust amar Sofocle nu l-a simțit niciodată. Preot laic al cultului unei zeități locale, Sofocle a înființat și o asociație literară și era prieten apropiat cu persoane proeminente precum Ion din Chios, Herodot, Archelaos. Civilizat, manierat și spiritual, Sofocle era îndrăgit de contemporanii săi, care vedeau în el întruchiparea echilibrului și seninătății. Poreclindu-l „Albina”, pentru elocința lui „dulce”, aceștia îi făceau cel mai măgulitor compliment la care putea aspira un poet sau povestitor - îl asemuiau cu tragicul
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
a înzestrat ființele raționale, îngerii și oamenii cu liber-arbitru. Acesta permite persoanei să aleagă liber între feluritele opțiuni posibile (în limitele capacității sale de a detecta asemenea opțiuni), chiar și pe cele care sunt împotriva lui Dumnezeu. Pentru îngeri, ființe spirituale de mare rigoare, care nu sunt supuse slăbiciunii trupului (ca oamenii), exercitarea liberului-arbitru în ceea ce privește legătura cu Dumnezeu s-a făcut o singură dată. În acel moment o parte din îngeri au ales separarea de Dumnezeu, în frunte cu Lucifer, conducătorul
Proniere () [Corola-website/Science/302512_a_303841]
-
un animal din mitologia folclorică, din artă, literatură și în multe culturi indigene, inclusiv în cele din Scandinavia, Irlanda și Țara Galilor, Bhutan, coasta de nord-vest a Americii de Nord, și Siberia și nord-est Asia, corbul comun a fost venerat ca o figură spirituală sau zeu. Corbul comun a fost unul dintre numeroasele specii descrise inițial de către Linnaeus în lucrarea sa din secolul 18, Systema Naturae,unde poartă numele său original de Corvus corax.Este o specie de genul Corvus,nume derivat din latină
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
și să iubesc Adevărul, mai presus de orice și să nu mă mulțumesc cu altceva”" va declara mai tarziu Serafim Roșe. Într-adevăr, René Guénon a arătat în mod clar felul în care relativizarea adevărului duce la distrugerea vechilor tradiții spirituale și, prin această, la distrugerea societății și a omului că persoana. Lipsa unei tradiții autentice, vii, care să dea sens existenței, filosofia lui Nietzsche, generația beat, practicile zen și yoga l-au condus treptat pe S. Roșe, după cum avea s-
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
decizii privitoare la doctrină, la disciplină și la materiile legate de acestea. Toate acestea au caracter normativ pentru toți creștinii. În ceea ce privește conținutul Conciliilor ecumenice ale au însemnat - în general - faze de mare importanță în viața Bisericii creștine, cristalizând curentele doctrinare spirituale și devoționale. Au fost celebrate în Orient. Ele s-au confruntat cu limpezirea dogmatică a cristologiei, lucru ce a condus la formularea Profesiunii de credință (numit și «Crez» sau «Simbol de credință») care este în uz până în prezent. Atunci au
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
Rick Rozz, alături de Terry Butler și Bill Andrews, membrii ai trupei Massacre. În 1988 este înregistrat "Leprosy". După o serie de concerte, în 1989, Rick Rozz este concediat. Este înlocuit de James Murphy alături de care este înregistrat al treilea album, "Spiritual Healing", în 1990. Începând cu această perioadă, Schuldiner renunța la tematica "morbida" a versurilor în favoarea unei critici sociale, stilul muzical al trupei progresând la un death metal tehnic, foarte complex, piesele muzicale devenind din ce in ce mai melodice. În 1990 Schuldiner se decide
Death () [Corola-website/Science/302577_a_303906]
-
să stea pe gânduri, a doua zi, Cristian a revenit la restaurant, unde-l aștepta Ionel Fernic. Pe lângă vocea catifelată, Cristian Vasile avea și alte avantaje: un fizic plăcut și o inimă de aur. Era un tânăr fermecător, inteligent și spiritual. Femeile erau înnebunite după el. Întotdeauna avea o prezență impecabilă. Se îmbrăca elegant, cu haine de cea mai bună calitate, mereu cu colțul batistei bine asortată cu nuanța costumului, așezată în buzunarul de la piept. Nimeni nu l-a văzut vreodată
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
30 martie 1946, București) a fost un om de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale. (Traian Nicola, în volumul " Valori spirituale tutovene", vol. 5, Bârlad, p. 651 afirmă că s-a născut în Bârlad, însuși marturisește că s-a născut în Bîârlad, vezi Manuscriptum, II, 2 3, București, 1971). A fost un scriitor de mare talent, autorul unor piese apreciate de
Victor Ion Popa () [Corola-website/Science/302600_a_303929]
-
reținut, sobru." (Teatrul, nr. 12/1977) "Piesa lui Tudor Popescu este bogată în întrebări tulburătoare despre curajul sau datoria, de fapt firescul de a rosti adevărul nu ca pe un act de eroism, ci așa cum respiri; despre confortul material și spiritual și despre teama de a-l pierde; despre tăria omului de a lua totul de la capăt chiar dacă mulți îl consideră nebun; despre ștafeta generațiilor și falsa prăpastie între vârste; despre romantism și realism, idealism și spirit practic." (Alice Mănoiu, Scînteia
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
legilor nescrise ale decrepitudinii morale." (Daniela Cristescu, Viața studențească, 19 iunie 1985) NAPOLEON LA AUSTERLITZ (Domide contraatacă), Martie 27, 1986, Teatrul Național, Timișoara; Mai 5, 1987, Teatrul Municipal, Ploiești; Septembrie 15, 1988, Teatrul dramatic, Brașov Titlul comediei comentează ironic universul spiritual al protagoniștilor. Corectori într-o editură, ei duc o existență searbădă și cenușie, animați de preocupări și idealuri mărunte. Leneși, superficiali, flecari, (...) eroii satirizați de Tudor Popescu își consumă timpul și energia angajându-se în dispute forbalistice, făcând pronosticuri, bârfind
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
1922 și "Römischer Katholizismus und politische Form" ("Catolicismul roman și formă politică") în 1923, care au fost aprobate de autoritățile ecleziastice. În 1924 a apărut prima lucrare explicit politică a lui Carl Schmitt "Die geistesgeschichtliche Lage des heutigen Parlamentarismus" ("Starea spirituală a parlamentarismului contemporan") urmată, în 1928, de "Verfassungslehre" ("Drept constituțional") în care analizează critic prevederile constituției Republicii de la Weimar. Anul publicării celei de a doua lucrări a coincis cu transferul său la Școala Superioară de Comerț din Berlin. Deși această
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
anului 1933 - consilier al președintelui. După încercări eșuate de a instala o “dictatură a președintelui Reichului” prin declararea stării de urgență, asfel încât să împiedice ajungerea la putere a comuniștilor și a național socialiștilor, în martie 1933 face trecerea ideologică spirituală către național socialiști și se înscrie în NSDAP cu numărul de înscriere 2.098.860." . Motivele intrării lui Carl Schmitt în partidul nazist - convingere sau oportunism - sânt discutabile. Unii cercetători îl văd ca pe un critic radical al orientărilor social-liberale
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
urmărire a purității ideologice al lui Alfred Rosenberg, principalul ideolog al național-socialismului. Biroul fusese înființat de Hitler în ianuarie 1934, la propunerea lui Robert Ley, care îl numise pe Alfred Rosenberg "împuternicit al Führer-ului pentru supravegherea întregii școlarizări și educații spirituale și conceptuale a Partidului Național-Socialist" ("Beauftragter des Führers für die Überwachung der gesamten geistigen und weltanschaulichen Schulung und Erziehung der NSDAP“). Deși biroul nu a avut niciodată importante funcții operative în cadrul sistemului național-socialist, el reprezenta principalul for de analiză a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
a lui Hitler din punctul de vedere al dreptului internațional, organele național socialiste nu au susținut niciodată o asemenea legătură. Schmitt a colaborat și la așa numita "acțiune Ritterbusch", o încercare, coordonată de Paul Ritterbusch, de "mobilizarea militară a științelor spirituale" ("Kriegseinsatz der Geisteswissenschaften"). În cadrul acestei acțiuni, Ritterbusch a făcut apel la peste 500 de consilieri, profesori și oameni de știință, pentru a defini o "nouă ordine spirituală a Europei" care să corespundă și să se subordoneze obiectivelor de război ale
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
acțiune Ritterbusch", o încercare, coordonată de Paul Ritterbusch, de "mobilizarea militară a științelor spirituale" ("Kriegseinsatz der Geisteswissenschaften"). În cadrul acestei acțiuni, Ritterbusch a făcut apel la peste 500 de consilieri, profesori și oameni de știință, pentru a defini o "nouă ordine spirituală a Europei" care să corespundă și să se subordoneze obiectivelor de război ale Germaniei. În niciuna din aceste activități Carl Schmitt nu a avut un rol proeminent și niciuna din lucrările sale nu a mai servit la fundamentarea unor activități
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
amândoi să părăsească orașul. Otto al III-lea a murit în următorul an, nu putea reînființa controlul asupra Romei Silvester al II-lea a primit permisiunea să se întoarcă, sub o supraveghiere strictă de Imperiul Roman, numai în activitatea religioasă, spirituală. În anul 1001 papa Silvestru al II-lea a fost cel care a trimis în Ungaria o coroană pentru regele Ștefan I al Ungariei, alta decât cea cunoscută ulterior drept Coroana Sfântă a Ungariei ( după o teorie aceasta din urmă
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
biserici-de-casă, văzută de bisericile protestante per ansamblu ca un semn de anarhism și de răzvrătire față de autoritățile bisericești, e considerată de majoritatea celor din mișcarea de biserici-de-casă ca fiind cea mai viabilă modalitate de a se pune sub adevărata autoritate spirituală a dragostei și a relațiilor frățești, și sub autoritatea vizibilă a lui Isus Christ ca și Cap al Miresei Lui (aceasta fiind biserica). Ca regulă de bază, întâlnirile în bisericile-de-casă sunt libere, lipsite de formalități, și uneori includ și luatul
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
luatul mesei împreună. Participanții speră că toți cei prezenți vor simți libertatea de a contribui cu ceva la întrunire după cum sunt îndrumați de Spiritul Sfânt. Structurile de conducere merg de la lipsa unor lideri oficiali, până la o pluritate de lideri maturi spiritual (seniorii); oricum, în majoritatea bisericilor-de-casă există intenția deliberată de a minimiza șansele ca o singură persoană să ajungă să conducă biserica respectivă, și de aceea a avea un singur pastor sau senior conducător (deci clerici) e un lucru evitat, favorizându
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
și Priscillienilor. Un alt punct de vedere e cel care consideră mișcarea bisericilor-de-casă ca o reapariție în forță a mișcării inițiate de Spiritul Sfânt în perioada Jesus Movement a anilor '70 din SUA ( http://www.one-way.org ) sau cu reînnoirea spirituală adusă prin mișcarea charismatică de la sfârșitul anilor '60 și '70. Alții o văd ca pe o întoarcere la paradigma bisericii nou-testamentale ( http://ntrf.org ), o restaurare a țelurilor eterne ale lui Dumnezeu și la expresia lui Christ pe pământ ( http
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
din Arabia Saudită au avut parte de raiduri ale poliției religioase, și deseori liderii adunării au fost arestați. Istoria demonstrează clar că nu de puține ori au existat tensiuni între mișcările de biserici-de-casă (împreună cu alte mișcări de restaurare și de trezire spirituală) pe de o parte, și bisericile mai tradiționale pe de alta. Iată de ce multe biserici-de-casă nu au legături oficiale cu organizațiile creștine mai mari, și preferă să opereze astfel din principiu. Cu toate acestea, în perioada mai recentă, o parte
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
unei unități sociale sau fenomen social. Iar ca trăsătură principală îi observă caracterul interdisciplinar și multi-metodologic. Dimitrie Gusti, discutând temeiurile teoretice ale cercetărilor monografice, a definit societatea ca o totalitate autonomă, motivată de voința socială a unor manifestări economice și spirituale (constitutive), manifestări juridice și politice (regulative), condiționate de cadrul cosmologic și biologic (natural), respectiv de cadrul istoric și psihic (social). Monografia trebuie să cuprindă, așadar, pentru a fi completă, un studiu al tuturor cadrelor: - cadrul cosmologic: cum e așezat satul
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
etc.), se subteritoriu (zăcăminte etc.), și de suprateritoriu (faună, climat etc.) - cadrul biologic: studiul populației, alimentație, igienă etc. - cadrul istoric: trecutul satului - cadrul psihic: conformism și inovație, conflicte etc. și al manifestărilor sociale: - manifestări economice: producție, câștiguri, comerț etc. - manifestări spirituale: religioase, artistice, morale, ideologice - manifestări juridice: obiceiuri juridice locale, forme de reglementare a conflictelor - manifestări politice: forme de organizare și administrare. Dimitrie Gusti atrage atenția că aceste cadre și manifestări se studiază urmărind: - unitățile sociale: familia, neamul, șezătoarea, cârciuma etc.
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
filosofice, Hartmann este preocupat de teoriile asupra recunoașterii realității ale lui Platon, așa cum erau interpretate de reprezentanții școlii neokantiane din Marburg, pentru ca mai târziu să critice pozitivismul rațional al acestora în doctrina sa cu privire la alcătuirea realității pe baza unei construcții spirituale, existența realității fiind independentă de capacitatea înțelegerii. Cunoașterea umană nu poate sesiza niciodată esența realității, fiind ea însăși o parte a acesteia. În teoriile sale asupra ontologiei critice, Hartmann dezvoltă un model "stratificat" al existenței. Cât privește etica, care ocupă
Nicolai Hartmann () [Corola-website/Science/302691_a_304020]
-
Moldovei" în 1401. Această organizație a evoluat în decursul timpului, ajungând la autocefalie în 1872, dar în tot decursul existenței principatelor, a încadrat viața parohiilor, mânăstirilor și credincioșilor, fiind un element puternic al societății medievale, cu o mare influență atât spirituală și culturală (prin preoți, călugări, cărturari de renume, prin monumentele ridicate, prin dăscălitul enoriașilor și îngrijirea bolnavilor), cât și economică și politică (prin moșiile foarte întinse dăruite de voievozi, bogăția multor mânăstiri, legăturile cu Constantinopolul și Muntele Athos, închinarea mânăstirilor
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
nepământeni ” Munteniei și Moldovei (după domnitorul și martirul Constantin Brâncoveanu) au contribuit și ele, în tradiția românească, la înzestrarea "Sfântului Munte" Athos, deși într-o mai mică măsură decât cei pământeni care i au precedat. Această conștiință a unei unități spirituale, istorice și culturale cu Bizanțul a făcut și să se acorde de către domnitorii celor două țări românești libere sau autonome (Muntenia și Moldova), stipendii mai mult decât generoase tuturor lăcașelor ortodoxe aflate sub dominație musulmană : mânăstiri din Moesia, cele din
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]