36,878 matches
-
erau staționate de-a lungul frontierei franco-belgiene. O divizie cunoscută și ca Saar Force era amplasată pe Linia Maginot în sprijinul Armatei a 3-a franceze. În această fază, Belgia și Olanda erau țări neutre și ele nu au acceptat trupe străine pe teritoriul lor. Pentru trupele de-a lungul Liniei Maginot, inactivitatea și încrederea exagerată în securitatea oferită de fortificații, considerate de necucerit, a condus la comportamente de-a dreputul prostești, descrise în cântecul lui George Formby, Jr. „Imagine me
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
franco-belgiene. O divizie cunoscută și ca Saar Force era amplasată pe Linia Maginot în sprijinul Armatei a 3-a franceze. În această fază, Belgia și Olanda erau țări neutre și ele nu au acceptat trupe străine pe teritoriul lor. Pentru trupele de-a lungul Liniei Maginot, inactivitatea și încrederea exagerată în securitatea oferită de fortificații, considerate de necucerit, a condus la comportamente de-a dreputul prostești, descrise în cântecul lui George Formby, Jr. „Imagine me on the Maginot Line”. Moralul trupelor
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
trupele de-a lungul Liniei Maginot, inactivitatea și încrederea exagerată în securitatea oferită de fortificații, considerate de necucerit, a condus la comportamente de-a dreputul prostești, descrise în cântecul lui George Formby, Jr. „Imagine me on the Maginot Line”. Moralul trupelor britanice era foarte ridicat la începutul conflictului, acțiunile de mică amploare ale germanilor de până pe 9 mai i-a făcut să creadă că nu există șanse pentru un atac de amploare a naziștilor în zonă. În lunile care au urmat
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
generalui Maurice Gamelin, comandantul forțelor aliate pentru respingerea unui atac german dat prin Belgia era să își mute forțele mobile (inclusiv BEF) de-a lungul frontierei până pe malurile râului Dyle. Această manevră, cunoscută ca Planul Dyle, era condiționată de rezistența trupelor belgine pe linia fortificată a frontierei, a canalului Albert și a River Meuse]] pentru cel puțin o săptămână. Germanii au declanșat Blitzkriegul pe 10 mai 1940. Grupul de Armate B de sub comanda lui Fedor von Bock a intrat în forță
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
Ardeni și a râului Meuse. Aici, în timpul Bătăliei de la Sedan, germanii au înfrânt și pus pe fugă armatele a 2-a și a 9-a franceze. În condițiile în care Grupul de Armate B se afla în imediata lor apropiere, trupele aliate au început retragerea spre râul Escaut, pe frontiera franceză. Înaintarea Grupului de Armate A spre vest combinată cu atacul Grupului de Armate B din Olanda au dus la încercuirea pe trei laturi a BEF și a tăiat legătura cu
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
să oprească ofensiva germană lansând mai multe contraatacuri precum cel del de la Arras de pe 21 mai. BEF a fost incapabilă să oprească atacurile inamicului și pentru comandanții britanci a devenit evident că porturile franceze de la Canalul Mânecii erau amenințate înainterea germanilor. Trupe de rezervă au fost transportate în grabă din Anglia pentru apărarea orașelor Bolougne și Calais, dar porturile au fost cucerite după lupte grele de către germani până pe 26 mai. Gort a ordonat BEF începerea unei retrageri spre Dunkerque, ultimul port funcțional
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
din Anglia pentru apărarea orașelor Bolougne și Calais, dar porturile au fost cucerite după lupte grele de către germani până pe 26 mai. Gort a ordonat BEF începerea unei retrageri spre Dunkerque, ultimul port funcțional, care mai putea fi folosit pentru evacuarea trupelor. BEF a suferit pierderi foarte mari în timpul înaintării germanilor și luptelor pentru asigurarea decurității evacuații și a evacuării efective. Aproximativ 198.229 britanici, 139.997 francezi plus un mic număr de begieni au fost evacuați de la Dunkerque / Dunkirk în perioada
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
comanda supremă a tuturor forțelor germane care acționau în zonă. El a conceput un plan care prevedea un atac general pe toată lungimea frontului pe 1 iunie, ora 11. Forțele franceze au reușit să reziste însă asaltului german până când toate trupele au fost evacuate. La scurtă vreme după miezul nopții, pe 2 iunie, amiralul Bertram Ramsay, comandantul operațiunii de evacuare a primit semnalul „BEF a fost evacuată”, iar francezii au început să se retragă treptat. Pe 3 iunie, germanii ajunseseră la
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
pentru sprijinirea defensivei franceze. Aceste două divizii trebuiau ca, în cazul în care apărare franceză ceda presiunii atacului, să creeze o „redută” în peninsula Bretania. Generalul Alan Brooke a fost rechemat la Londra pe 29 mai, fiind numit la comanda trupelor din sud, care au fost cunoscute ca a doua Forță Expediționară Britanică. În plus față de aceste forțe care se aflau deja în Franța sau care erau în deplasare către prozițiile din sud, Brooke a cerut ca Divizia a 3-a
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
pe 12 iunie. Brooke a ajuns în Franța pe 13 iunie și a constatat că șansele pentru efectuarea unor operațiuni militare încununate de succes sunt inexistente, în rândul militarilor de sub comanda lui aflându-se cam 100.000 de soldați din trupele de logistică, neantrenate pentru luptă. Pe 14 iunie, Brooke l-a convins pe Churchill să evacueze fără întârziere toate trupele britanice din Franța. De pe 15 până pe 25 iunie, 191.870 de soldați aliați, (144.171 dintre ei fiind britanici) și
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
militare încununate de succes sunt inexistente, în rândul militarilor de sub comanda lui aflându-se cam 100.000 de soldați din trupele de logistică, neantrenate pentru luptă. Pe 14 iunie, Brooke l-a convins pe Churchill să evacueze fără întârziere toate trupele britanice din Franța. De pe 15 până pe 25 iunie, 191.870 de soldați aliați, (144.171 dintre ei fiind britanici) și o mare parte a echipamentelor lor militare au fost evacuți prin opt porturi maritime din sud-vestul Franței în cadrul Operațiunii Ariel
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
au pierit în acest atac nu a fost niciodată stabilit cu exactitate. Winston Churchill s-a referit la rezultatul operațiunii de evacuare ca la un „miracol”, iar presa britanică a prezentat evacuarea ca pe un „dezastu transformat în triumf”. Salvarea trupelor britanice de la Dunkerque a dus la creșterea moralului britanic și dus la apariția termenului „spiritul Dunkirkului”, care descrie tendința populației regatului de a-și uni eforturile în momentele de restriște. În timpul acțiunilor de evacuare au fost aduși pe insulă 384
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
luați prizonieri. Deși forțele armate britanice au pierdut o bună parte a echipamentelor și vehiculelor militare în Franța, au reușit să își salveze majoritatea soldaților, care au trecut la organizarea apărării împotriva invaziei germane. După ce amenințarea invaziei germane a dispărut, trupele au fost transferate în Orientul Mijlociu sau pe alte fronturi și au constituit de asemenea nucleul armatei care avea să debarce în Franța în cadrul debarcării aliate din iunie 1944. Pentru fiecare șapte soldați evacuați la Dunkerque unul a căzut prizonier de
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
cinci băieți și două fete): Prima menționare a lui apare în "„Cronica Anonimă a Moldovei”" a cronicarului Alexandru Amiras, pe timpul tentativei din ianuarie 1717 a căpitanului Ferenț de a-l captura pe domnitorul Mihai Racoviță. Cu o zi înainte de sosirea trupelor imperiale, Marele Clucer l-a avertizat pe domn despre această intenție și plecarea trupelor austriece conduse de Ferenț spre Iași, "„Mihai vodă nu credea, căci el avea zece slujitori de strajă la Târgu Frumos”". Mihai Racoviță nu va uita acest
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
Moldovei”" a cronicarului Alexandru Amiras, pe timpul tentativei din ianuarie 1717 a căpitanului Ferenț de a-l captura pe domnitorul Mihai Racoviță. Cu o zi înainte de sosirea trupelor imperiale, Marele Clucer l-a avertizat pe domn despre această intenție și plecarea trupelor austriece conduse de Ferenț spre Iași, "„Mihai vodă nu credea, căci el avea zece slujitori de strajă la Târgu Frumos”". Mihai Racoviță nu va uita acest serviciu și, în august 1720, îl va numi pe Sandu Sturza ca Mare Ban
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
(n. 2 decembrie 1964, Arad, România) este un muzician român, vocalist al formației "PACT by & Adi Ordean". Începe să cânte la 14 ani că toboșar în trupa liceului "Ioan Slavici". Până în 1985 colaborează cu grupul "Pacific". În 1988 cântă lead vocal la grupul Cargo lansând hiturile "Brigadierii", "Povestiri din gară"; "Erată". Din toamnă lui 1988 până în 1996, lead vocal al grupului Compact în componență Leo Iorga, Adrian
Leo Iorga () [Corola-website/Science/332428_a_333757]
-
1996, lead vocal al grupului Compact în componență Leo Iorga, Adrian Ordean , Vlady Cnejevici , Teo Peter, Emil Laghia și Leluț Vasilescu, formație catalogata de Florian Pittiș și de mulți alții drept "formulă de aur a Compactului". Cu Leo Iorga vocal, trupa Compact cântă la festivalul "Mitt Ein Ander" la Berlin în 1989. Trei turnee în Republică Moldova (1988, 1990, 1992). În 1990 participa la turneul "British Rock for România " alături de trupele Crazy Hâd , Jesus Jones, Skin Games. În 1992 participa la
Leo Iorga () [Corola-website/Science/332428_a_333757]
-
drept "formulă de aur a Compactului". Cu Leo Iorga vocal, trupa Compact cântă la festivalul "Mitt Ein Ander" la Berlin în 1989. Trei turnee în Republică Moldova (1988, 1990, 1992). În 1990 participa la turneul "British Rock for România " alături de trupele Crazy Hâd , Jesus Jones, Skin Games. În 1992 participa la festivalul "Rock '92" alături de două nume celebre ale rockului mondial: Uriah Heep și Ian Gillan Band, iar în 1993 susține două concerte (în Brașov și Sofia) alături de legendară trupa Nazareth
Leo Iorga () [Corola-website/Science/332428_a_333757]
-
alături de trupele Crazy Hâd , Jesus Jones, Skin Games. În 1992 participa la festivalul "Rock '92" alături de două nume celebre ale rockului mondial: Uriah Heep și Ian Gillan Band, iar în 1993 susține două concerte (în Brașov și Sofia) alături de legendară trupa Nazareth. În 1994 cântă la "Skip Rock Festival" alături de celebrul grup Jethro Tull. În 1993- '94-'95, turneul Marlboro Music alături de Holograf, Iris, Direcția 5. Din 1997 până în anul 2001 a cântat alături de Adrian Ordean, George Patranoiu , Mario Ticlea , Bobita
Leo Iorga () [Corola-website/Science/332428_a_333757]
-
la baza japonez de la Busan. Victoria amiralului Yi l-au făcut pe Hideyoshi să conștientizeze că cucerirea Ming este imposibilă. Rutele de aprovizionare din Marea Galbenă ar fi trebuit să fie sigure pentru a putea susțin cu provizii și întăriri trupele care să invadeze China. Astfel, Konishi Yukinaga, comandantul contingentului trupelor de la Pyeongyang nu a mai putut înainta spre nord din cauza lipsei de provizii. El nu a putut primi nici alte trupe deoarece ducea lipsă de hrană. A durat de cinci
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
făcut pe Hideyoshi să conștientizeze că cucerirea Ming este imposibilă. Rutele de aprovizionare din Marea Galbenă ar fi trebuit să fie sigure pentru a putea susțin cu provizii și întăriri trupele care să invadeze China. Astfel, Konishi Yukinaga, comandantul contingentului trupelor de la Pyeongyang nu a mai putut înainta spre nord din cauza lipsei de provizii. El nu a putut primi nici alte trupe deoarece ducea lipsă de hrană. A durat de cinci ori mai mult decât în mod normal ca oamenii și
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
sigure pentru a putea susțin cu provizii și întăriri trupele care să invadeze China. Astfel, Konishi Yukinaga, comandantul contingentului trupelor de la Pyeongyang nu a mai putut înainta spre nord din cauza lipsei de provizii. El nu a putut primi nici alte trupe deoarece ducea lipsă de hrană. A durat de cinci ori mai mult decât în mod normal ca oamenii și hrana să ajungă pe uscat mergând pe drumurile primitive din Coreea. Mai mult decât atât, cei care livrau provizii pe uscat
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
până la 12 piese de artilerie, inclusiv mai multe tunuri și obuziere. De la sfârșitul secolului al XIX-lea această utilizare a devenit obișnuită și cea mai mare parte a înlocuit termenele anterioare de unități de artilerie, cum ar fi companii sau trupe. În secolul al XX-lea, termenul a fost folosit generic pentru un nivel de subunitate al unui divizion (batalion) de artilerie, inclusiv terestră, de apărare antiaeriană, anti-tanc și pozițională (apărare de coastă și de frontieră). Artileria a operat asupra pozițiilor-țintă
Baterie de artilerie () [Corola-website/Science/332437_a_333766]
-
a aflat de falsificarea dovezilor în cazul căpitanului de origine evreiască. După ce a fost înaintat la gradul de căpitan, Weygand a ales să nu se pregătească pentru admistera la "Haute École de Guerre"), pretextând că dorea să păstreze legătura cu trupele. Aceasta nu l-a împiedicat mai apoi să devină instructor la aristocratica "École de cavalerie". Weygand a luptat în prima conflagrație mondială ca ofițer de stat major. La izbucnirea războiului, el și-a satisfăcut dorința de „contact cu trupele” petrecând
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
cu trupele. Aceasta nu l-a împiedicat mai apoi să devină instructor la aristocratica "École de cavalerie". Weygand a luptat în prima conflagrație mondială ca ofițer de stat major. La izbucnirea războiului, el și-a satisfăcut dorința de „contact cu trupele” petrecând 26 de zile la comanda Regimentului al 5-lea husari. Pe 28 august a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel în statul major al generalului Ferdinand Foch. În 1916 a fost înaintat la gradul de general de brigadă. Georges
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]