35,905 matches
-
împotriva infecțiilor virale și deocamdată niciun beneficiu asupra virusurilor care cauzează răceala. Deși antibioticele pot fi în general dăunătoare, din cauza efectelor lor secundare, ele sunt încă adesea prescrise de către medici. Printre motivele care stau la baza prescrierii lor atât de frecvente se numără speranța pe care au oamenii de la ele, dorința medicilor de a ajuta, dar și dificultatea în a exclude complicațiile care ar putea fi date de antibiotice. Medicamente eficiente pentru viroza respiratorie nu există, deși anumite cercetări preliminare au
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
de nord a „municipalității” Avdira, pentru a se vărsa apoi în lacul Vistonida. O importanță hidrografică mult mai mare pentru întreagă acestă regiune o deține, însă, cursul inferior al râului Nestos. Deși se află în afara limitelor teritoriale ale „muncipalității” Avdira, frecventele sale revărsări și aluviunile depuse au modificat substanțial, de-a lungul istoriei, relieful și linia de coastă din această zonă. În partea de est, la limita dintre „municipalitățile” Avdira și Iasmos (între care este partajată suprafața acestuia) se află Lacul
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
construcții păstrate datează din jurul anului 1720. Nelămurit rămâne deocamdată și raportul dintre populația acestei noi așezări și populația vechii așezări bizantine Polystylon din vecinătate. Tradiția locală orală susține că locuitorii vechii cetăți, greu încercate de numeroase războaie și de atacurile frecvente ale piraților, s-au refugiat înspre interior, întemeind noua așezare. În sprijinul acestei versiuni este invocată și existența unui loc numit „Paliochora” (însemnând, în greacă: „satul vechi”), situat între ruinele de la Polystylon și actuala localitate Avdira. De-a lungul timpului
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
ele (a) (din greaca "klados" = ramură + "keras" = corn, coarne ramificate) sunt un ordin de crustacee inferioare, planctonice, pelagice, foarte mici (0,2-6 mm), frecvente și numeroase în apele stătătoare dulcicole, salmastre sau marine, cu corpul cuprins într-o carapace și antene ramificate, adaptate la înot (de exemplu dafnia). Corpul este scurt, alcătuit din-un număr mic de segmente, cel mult 10 segmente. Adesea, segmentația
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
en. Rezultatul lipsei bronzului și aramei, metalurgia fierului nu era un progres absolut, fierul fiind mai greu de prelucrat decât bronzul, și primele serii de obiecte erau de o calitate îndoielnică. Superioritatea acestui material ținea totuși de două elemente: zăcămintele frecvente, ceea ce îl făcea mai ieftin, și duritatea sensibil mai mare a produselor, ceea ce face ca utilitatea si eficacitatea lor să fie superioară. Pe termen lung, multiplicarea centrelor de prelucrare ale acestui metal duce la un grad sporit de difuziune a
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
În România, au loc frecvent cutremure de pământ.România are un risc seismic major în privința cutremurelor între 6 - 7 grade pe scara Richter.Dintre aceste arii epicentrale, zona seismică Vrancea este cea mai importantă, prin energia cutremurelor produse, extinderea ariei lor de macroseismicitate și caracterul
Seismicitatea României () [Corola-website/Science/330765_a_332094]
-
al XVII-lea, au existat aproximativ 20 de edituri din cadrul Comunității, opt în Cracovia iar cea mai mare parte în Danzig, Thorn și Zamość. Academia din Cravocia și Sigismund al II-lea posedau biblioteci bine aprovizionate. Colecțiile mai mici era frecvente în rândul nobilimii, școlilor și gospodăriilor orășenești. Nivelul de alfabetizare a fost în scădere însă până la sfârșitul secolului al XVI-lea, aproape fiacre parohie conducea o școală. Academia Lubrański, o instituție de învățământ superior, a fost înființată în Poznań în
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
fost interpolată în "Chronicon Pontificum et Imperatorum" de Martin de Opava. Cele mai multe versiuni ale istoriei sale o descriu drept o femeie talentată și învățată care se deghiza ca un bărbat, de multe ori la cererea unui amant. În cele mai frecvente istoriografii, din cauza abilităților ei, ea se ridică în ierarhia bisericii, și în cele din urmă este aleasă Papă, cu toate acestea, în timp ce efectua o călătorie prin "Cetatea eternă", ea dă naștere unui prunc, expunând-uși astfel sexul. În cele mai multe versiuni, ea
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
și nepoții. Albert este bătrân prietenos, dar senil, în vreme ce soția sa, Jeanne, debordează de energie, cu toate că a fost diagnosticată cu cancer. Al cincilea din acest grup de prieteni este Claude, un bărbat văduv, un afemeiat bătrân care este un client frecvent al prostituatelor. Viața pe care o are îl aduce în situația de a suferi un atac de cord. În loc să îl trimită la un azil pentru bătrâni, prietenii lui decid să se mute cu toții în aceeași loc, adică în casa lui
All Together () [Corola-website/Science/330848_a_332177]
-
utilizarea de mai multe procesoare sau computere care lucrează împreună pe o sarcină comună. Paralelismul - utilizat mai ales până în urmă cu câțiva ani la calcul de înaltă performanța; în ultimii ani, datorită limitărilor fizice care nu permit creșterea continuă a frecventei microprocesoarelor paralelismul este utilizat tot mai intense în arhitectură. -Vitezele de transmisie - viteza unui calculator de serie este direct dependența de modul rapid de date se pot deplasa prin hardware. Limitele absolute sunt viteza luminii (30 cm / nanosecunde) și limită
Modele de programare paralelă () [Corola-website/Science/330098_a_331427]
-
rate crescute se explică parțial prin utilizarea bucătăriilor nesigure și purtarea hainelor largi, tipic indiene. Se estimează că o treime din toate arsurile din India se produc din cauza aprinderii hainelor de la flacăra deschisă. Arsurile deliberate sunt și ele o cauză frecventă și au o incidență crescută în rândul tinerelor femei, în urma violenței domestice și a autovătămării. Arsurile sunt cauzate de o varietate de surse externe clasificate drept termice, chimice, electrice și radiații. În Statele Unite cele mai comune cauze de arsuri sunt
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
lupta contra incendiilor. Opărirea este produsă de lichide sau gaze fierbinți și se întâmplă cel mai adesea din cauza băuturilor fierbinți, temperaturii ridicate a apei de la baie sau duș, uleiului de gătit fierbinte sau aburului. Rănile produse de opărire sunt mai frecvente la copiii mai mici de cinci ani, iar în Statele Unite și Australia această categorie de vârstă înregistrează circa două treimi din totalul arsurilor. Contactul cu obiecte fierbinți este cauza a aproape 20-30% din arsurile copiilor. În general, opăririle sunt arsuri
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
a aproape 20-30% din arsurile copiilor. În general, opăririle sunt arsuri de gradul întâi sau al doilea, dar pot de asemenea apărea arsuri de gradul al treilea, în special în cazul contactului prelungit. În multe țări, artificiile sunt o cauză frecventă a arsurilor în timpul sezonului festiv. La acest risc sunt predispuși în special adolescenții de sex masculin. Substanțele chimice produc între 2 și 11% din totalul arsurilor și contribuie la 30% din decesele produse de arsuri. Arsurile chimice pot fi produse
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
descompunerea unui număr important de globule roșii. Arsurile sau rănirile electrice se împart în cele de înaltă tensiune (mai mare sau egală cu 1000 volți), joasă tensiune (mai puțin de 1000 volți) și fulgerările produse de arcuri voltaice. Cele mai frecvente cauze de arsuri electrice la copii sunt cordoanele electrice (60%), urmate de prize (14%). De asemenea, fulgerele pot provoca arsuri electrice. Factorii de risc pentru a fi trăsnit includ activitățile în aer liber, cum ar fi alpinismul, golful și sporturile
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
ar fi Soarele, solarele sau sudura electrică) sau la radiații ionizante (cum ar fi terapia cu radiații, razele X sau deșeurile radioactive). Expunerea la soare este cea mai comună cauză a arsurilor produse de radiații și per total cea mai frecventă cauză de arsuri superficiale. Cât de ușor se ard oamenii din cauza Soarelui variază considerabil în funcție de tipul pielii. Efectele radiației ionizante asupra pielii depind de aria expusă, pierderea părului apărând la peste 3 Gy, roșeața devenind vizibilă la peste 10 Gy
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
și au arsuri provocate de foc trebuie avută în vedere o posibilă intoxicare cu monoxid de carbon. Otrăvirea cu cianură trebuie și ea avută în vedere. Arsurile pot fi clasificate după adâncime, mecanismul rănirii, întindere și răni asociate. Cea mai frecventă clasificare este cea bazată pe adâncimea rănilor. Adâncimea unei arsuri este de obicei constată prin examinare, totuși se poate folosi și biopsia. Poate fi dificil să se determine cu exactitate adâncimea unei arsuri printr-o singură examinare, putând fi necesare
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
vârsta pacientului și rănile care însoțesc arsurile. Arsurile minore pot fi de obicei tratate acasă, arsurile moderate pot fi tratate într-un spital obișnuit, iar arsurile majore în unități specializate în arsuri. Pot apărea diverse complicații, infecțiile fiind cele mai frecvente. În ordinea frecvenței, potențialele complicații includ: pneumonie, celulită, infecții ale tractului urinar și insuficiență respiratorie. Printre factorii de risc pentru infecții se numără: arsurile de peste 30% din suprafața corporală, arsurile de gradul III, vârsta extremă (pacient foarte tânăr sau foarte
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
pentru infecții se numără: arsurile de peste 30% din suprafața corporală, arsurile de gradul III, vârsta extremă (pacient foarte tânăr sau foarte bătrân), arsurile care afectează picioarele sau perineul. Pneumonia apare deosebit de frecvent la pacienții cu leziuni produse prin inhalare. Este frecventă anemia secundară instalată în urma arsurilor de gradul III mai mari de 10% din suprafața corporală. Arsurile electrice pot declanșa sindromul de compartiment sau rabdomioliza din cauza distrugerii țesutului muscular. Se estimează că formarea de cheaguri în venele picioarelor apare în cazul
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard. Aspectul sonor al limbii franceze prezintă următoarele caracteristici generale: Fonemele consonantice ale limbii franceze sunt: Observații: Consoanele în cuvinte: În ortografia franceză, consoanele duble sunt foarte frecvente, fără să corespundă în general unor consoane lungi în pronunțare. Sunt totuși cazuri când consoanele se pronunță lung. Sunt două tipuri de alungire a consoanelor, unul general, de natură combinatorie (adică depinzând de vecinătatea fonetica), și unul individual, de natură
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
ele dacă se vorbește relativ lent și bine articulat, dar cu aceeași consoana rostita o dată și alungita, dacă se vorbește relativ repede și mai puțin bine articulat. Cele două pronunțări țin și de varietăți regionale. În sudul Franței este mai frecventă prima, în nordul ei - a doua: Exemple: Alungirea individuală a consoanei afectează în primul rând consoane duble în scris, pronunțarea fiind influențată de acest lucru. Exemple: Asemenea alungire poate fi emfatica, în cazul accentuării inițiale (vezi mai jos secțiunea Accentuarea
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
aș" [ty.a] „ai” - "tua" [tɥa] „omorî” (perfect simplu). În procesele de conjugare și de derivare se observă multe alternante între sunete. Mai sus s-au văzut alternante vocală ~ semivocala corespunzătoare. Cele mai multe alternante sunt vocalice, iar dintre acestea, cele mai frecvente sunt între perechile vocală semiînchisa ~ vocală semideschisă, determinate de caracterul accentuat sau neaccentuat și de poziția în silaba deschisă sau închisă. Exemple: Altă alternanta frecvență este vocală scurtă ~ vocală lungă. Alungirea se produce în condițiile prezentate mai sus, în secțiunea
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
Între vocale total diferite există alternante la unele verbe, între formă de indicativ prezent și cea de perfect simplu: "peut" „poate” ~ "puț" „putu”, "sait" „știe” ~ "șut" „știu”, "prend" „ia” ~ "prit" „lua”, "met" „pune” ~ "mit" „puse”. Alternantele consonantice sunt mai puțin frecvente decât cele vocalice. Cele mai importante sunt consoanele în alternanta cu lipsa consoanei: "îl bat" [il.bɑ] „el bate” ~ "ils battent" [il.bat] „ei bat”, "îl répond" [il.ʁe.pɔ̃] „el răspunde” ~ "ils répondent" [il.re.pɔ̃d
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
‿y.ni] „Statele Unite”, "de temps en temps" [də.tɑ̃.z‿ɑ̃.tɑ ̃] „din când în când”. Legăturile facultative sunt cu atât mai numeroase, cu cat registrul de limbă este mai elevat. Cazuri dintre cele mai frecvente: Legături interzise, adică incorecte în limba standard și chiar în registrul familiar, sunt: În franceză, accentul principal nu este un accent de cuvânt, ci de grup ritmic, dat fiind că există doar unul, pe ultima silaba a grupului. Este deci
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
posesive, prepozițiile, conjuncțiile, pronumele relative simple, unele pronume personale și unele adverbe. Accentul final poate totuși cădea pe unele pronume când acestea sunt plasate după verbul cu care sunt asociate, în general dacă vocală lor este alta decât /ə/. Cazuri frecvente: Principalele caracteristici ale accentului principal în franceză sunt: Accentele finale segmentează vorbirea în grupuri ritmice care constituie unități de sens. Aceeași secvență segmentata diferit în grupuri ritmice poate avea sensuri diferite. De exemplu, secvență [sø ki sav lœ (ː) ʁ
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
vorbirii etc., cel francez fiind caracterizat de alternarea aproximativ regulată a silabelor accentuate și neaccentuate, precum și a grupurilor ritmice, care tind sa aiba un numar nici prea mic, nici prea mare de silabe, aproximativ între trei și șapte. Cele mai frecvente sunt grupurile de trei și patru silabe: În afară de acestea mai sunt multe alte combinații posibile, de exemplu: Debitul vorbirii variază în funcție de mulți factori. La adultul francofon se situează, la citirea cu voce tare, între 4,2 silabe/secundă (citire lentă
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]