36,350 matches
-
să se aibă intrări și ieșiri multiple, dar niciodată o parte de memorie care poate fi și citită și scrisă în același timp. Intensitatea aritmetică este definită ca numărul de operații efectuate per cuvânt de memorie transferată. Este important pentru aplicațiile GPGPU să aibă intensitate aritmetică înaltă altfel latența de acces la memorie va limita accelerarea calculului. Aplicațiile GPGPU ideale au seturi mari de date, paralelism de nivel înalt, și dependență minimă între elementele de date. Există o varietate de resurse
GPGPU () [Corola-website/Science/322733_a_324062]
-
citită și scrisă în același timp. Intensitatea aritmetică este definită ca numărul de operații efectuate per cuvânt de memorie transferată. Este important pentru aplicațiile GPGPU să aibă intensitate aritmetică înaltă altfel latența de acces la memorie va limita accelerarea calculului. Aplicațiile GPGPU ideale au seturi mari de date, paralelism de nivel înalt, și dependență minimă între elementele de date. Există o varietate de resurse de calcul disponibile pe GPU: De fapt, programatorul poate înlocui o textură doar scriere pentru ieșire în loc de
GPGPU () [Corola-website/Science/322733_a_324062]
-
Cell este prescurtarea de la Cell Broadband Engine Architecture, prescurtat frecvent CBEA sau Cell BE. Procesorul Cell este format dintr-un nucleu de procesare de uz general cu arhitectură PowerPC cu performanțe relativ modeste și mai multe co-procesoare pentru accelerarea execuției aplicațiilor de tip multimedia, a calculelor vectoriale sau a altor tipuri de aplicații specializate. Prima aplicație comercială importantă Cell a fost încorporarea lui în consola de jocuri video PlayStation 3 a celor de la Sony. Toshiba a anunțat că are planuri pentru
Cell (procesor) () [Corola-website/Science/322782_a_324111]
-
Cell BE. Procesorul Cell este format dintr-un nucleu de procesare de uz general cu arhitectură PowerPC cu performanțe relativ modeste și mai multe co-procesoare pentru accelerarea execuției aplicațiilor de tip multimedia, a calculelor vectoriale sau a altor tipuri de aplicații specializate. Prima aplicație comercială importantă Cell a fost încorporarea lui în consola de jocuri video PlayStation 3 a celor de la Sony. Toshiba a anunțat că are planuri pentru încorporarea microprocesorului Cell în televizoare HD, dar se pare că a abandonat
Cell (procesor) () [Corola-website/Science/322782_a_324111]
-
Cell este format dintr-un nucleu de procesare de uz general cu arhitectură PowerPC cu performanțe relativ modeste și mai multe co-procesoare pentru accelerarea execuției aplicațiilor de tip multimedia, a calculelor vectoriale sau a altor tipuri de aplicații specializate. Prima aplicație comercială importantă Cell a fost încorporarea lui în consola de jocuri video PlayStation 3 a celor de la Sony. Toshiba a anunțat că are planuri pentru încorporarea microprocesorului Cell în televizoare HD, dar se pare că a abandonat idea. Caracteristici deosebite
Cell (procesor) () [Corola-website/Science/322782_a_324111]
-
de la Sony. Toshiba a anunțat că are planuri pentru încorporarea microprocesorului Cell în televizoare HD, dar se pare că a abandonat idea. Caracteristici deosebite ca memoriile XDR și interconexiuni coerente Element Interconnect Bus (EIB) vor fi folosite probabil pentru viitoarele aplicații la supercalculatoare. Cell Broadband Engine a fost conceput ca un microprocesor specializat pentru aplicații multimedia, în special pentru jocuri și conținut video în format HD. În afara utilizării lui ca microprocesor în PlayStation 3 se poate preta foarte bine și în
Cell (procesor) () [Corola-website/Science/322782_a_324111]
-
la nivel de kernel. O abordare combinată a celor două se numește "proces de categorie ușoară" (Lightweight Processes), în care threadurile nucleului sistemului de operare sunt date spre procesare și care, la rândul lor, gestionează firele de execuțile ale altor aplicații. Se mai numesc și fibre în sistemele de operare din familia Windows. Acestea sunt gestionate de codul aplicației și trecerea de la un thread la altul nu necesită apeluri la sistemul de operare sau întreruperi ale kernelului. Defapt, kernelul gestionează aceste
Fir de execuție () [Corola-website/Science/322794_a_324123]
-
în care threadurile nucleului sistemului de operare sunt date spre procesare și care, la rândul lor, gestionează firele de execuțile ale altor aplicații. Se mai numesc și fibre în sistemele de operare din familia Windows. Acestea sunt gestionate de codul aplicației și trecerea de la un thread la altul nu necesită apeluri la sistemul de operare sau întreruperi ale kernelului. Defapt, kernelul gestionează aceste threaduri că procese diferite cu un singur fir de execuție. Avantaje: Dezavantaje: În acest caz, nucleul sistemului de
Fir de execuție () [Corola-website/Science/322794_a_324123]
-
platformă la alta. Codul iese din proces și distruge toate firele de execuție. Dacă threadul curent este ultimul thread în execuție, atunci și procesul va fi oprit. În limbajul Java, threadurile sunt un element esențial pentru execuția paralelă, întrucât o aplicație ce rulează în mașină virtuală Java reprezintă un singur proces. Clasa java.lang.Thread poate fi utilizată pentru implementarea unui fir de execuție separat. Acțiunile ce se execută pe thread se pot defini în metodă run() a acestei clase (sau
Fir de execuție () [Corola-website/Science/322794_a_324123]
-
nu este garantat că se vor executa. Tehnică RÂII este des utilizată în controlul mutex-urilor în aplicații multi-threaded, în care caz obiectul va elibera resursă blocată atunci când acesta va fi distrusă. Fără RÂII, probabilitatea unui deadlock crește exponențial. O altă aplicație este managementul fișierelor - clasa ce se ocupă de aceasta va închide fișierul atunci când aceasta va fi distrusă. Un exemplu simplu de implementare a metodei RÂII începe cu o clasă ce automatizează operațiile de alocare și dealocare a memoriei. În cazul
RAII () [Corola-website/Science/322811_a_324140]
-
un fragment de cod simplu, ce implementează ștergerea unui șir de elemente, utiliznd un shared pointer: Comparând acest fragment de cod cu exemplul de implementare dat mai sus, se observă cum includerea smart pointerilor are efectul dorit pentru proiectarea unei aplicații după metodă RÂII, cu reducerea codului scris în mod considerabil. Cunoscută în cărșile de specialitate sub numele de "colectare a gunoiului" (garbage collection sau, pe scurt, GC), automatizarea gestionării memoriei, este un mecanism de reciclare a obiectelor nereferențiate în timp
RAII () [Corola-website/Science/322811_a_324140]
-
gestionării memoriei, este un mecanism de reciclare a obiectelor nereferențiate în timp real, însă nu oferă garanția că va controla distrugerea obiectelor. Cu toate ca limbaje de programare precum C# și Java au nativ un astfel de sistem, implementarea lui într-o aplicație C++ anulează tocmai avantajele utilizării C++ : un management al resurselor determinist. Utilizatorul nu poate știi niciodată când se va declanșa sistemul de eliberare a memoriei sau dacă un obiect este referențiat fără a fi utilizat (deci nu previne erori de
RAII () [Corola-website/Science/322811_a_324140]
-
viabile de a înlocui un sistem RÂII cu un GC. Presupune că programatorul va împânzi codul cu instrucțiuni new și delete, de cele mai multe ori încapsulate între blocuri de try/catch. Aceasta este abordarea de bază și funcționează foarte bine în aplicații mici, pentru care nu se merită scris un sitem RÂII sau chiar folositrea smart pointerilor. Însă, atunci când codul se extinde, obiectele se înmulțesc la număr și/sau se dorește execuție de tip multithreaded, redundanta codului va crește exponanțial și la
RAII () [Corola-website/Science/322811_a_324140]
-
-urile, cum ar fi Ethernet, care a fost inventat în anii 1970. ARPANET, predecesorul de Internet, a fost introdus la sfârșitul anilor 1960, si ARPANET e-mail a fost inventat la începutul anilor 1970. E-mail a devenit cea mai de succes aplicație de ARPANET, si este, probabil, cel mai vechi exemplu de aplicație distribuită la scară largă.Pe lângă ARPANET și succesorul său internet, au existat și alte rețele globale de calculatoare inclusiv Usenet și FidoNet din 1980, ambele fiind utilizate pentru a
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
1970. ARPANET, predecesorul de Internet, a fost introdus la sfârșitul anilor 1960, si ARPANET e-mail a fost inventat la începutul anilor 1970. E-mail a devenit cea mai de succes aplicație de ARPANET, si este, probabil, cel mai vechi exemplu de aplicație distribuită la scară largă.Pe lângă ARPANET și succesorul său internet, au existat și alte rețele globale de calculatoare inclusiv Usenet și FidoNet din 1980, ambele fiind utilizate pentru a sprijini sisteme de comunicare distribuite. Studiul de calcul distribuit a devenit
Calcul distribuit () [Corola-website/Science/322837_a_324166]
-
la nivel mondial. Prin dezvoltarea de pachete integrate hardware, software și servicii compatibile cu multiple standarde de rețea fără fir, BlackBerry asigură platforme și soluții pentru acces direct la informații sensibile la timp, inclusiv e-mail, telefon, mesaje SMS, Internet și aplicații intranet. este cunoscut în primul rând ca producător și furnizor de dispozitive BlackBerry wireless și servicii de e-mail.
BlackBerry Limited () [Corola-website/Science/322814_a_324143]
-
mai mulți actori, trimite mai multe mesaje, și determina cum să răspundă la următorul mesaj primit. a fost creat în 1973. A fost folosit și ca framework pentru o înțelegere teoretică a calculului, și ca bază teoretică pentru mai multe aplicații practice a sistemelor concurente. Spre deosebire de modelele de calcul anterioare, modelul Actor a fost inspirat din fizică incluzând relativitatea generală și mecanica cuantică. A fost deasemenea influențat de limbaje de programare ca Lisp, Simula și versiunile de început ale Smalltalk, dar
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
în corpul expresiilor lambda invocate. Această a dat voie la partajarea efectelor secundare cum ar fi updatarea structurilor de date partajate dar nu a îngăduit și concurența. Simula 67 a fost un pioner în transmiterea mesajelor pentru calcule, motivat de aplicațiile de simulare a evenimentelor discrete. Aceste aplicații erau mari și nemodulare în limbile de simulare de dinainte. La fiecare pas, un larg și central program trebuia să fie rulat și să actualizeze fiecare obiect de simulare care se schimbau în funcție de
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
dat voie la partajarea efectelor secundare cum ar fi updatarea structurilor de date partajate dar nu a îngăduit și concurența. Simula 67 a fost un pioner în transmiterea mesajelor pentru calcule, motivat de aplicațiile de simulare a evenimentelor discrete. Aceste aplicații erau mari și nemodulare în limbile de simulare de dinainte. La fiecare pas, un larg și central program trebuia să fie rulat și să actualizeze fiecare obiect de simulare care se schimbau în funcție de stare obiectele care interacționau la fiecare pas
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
fețele celor două zaruri: Cele două tabele pun în evidență o corespondență între elementele spațiului de selecție (mulțimea evenimentelor elementare) și valorile numerice ale lui "X", respectiv, "Y". Aceasta corespunde definiției matematice a variabilei aleatoare. Este numită variabilă aleatoare, o aplicație (funcție) care asociază fiecărui element al spațiului de selecție (eveniment elementar), un număr real. De fapt, dacă discuția se referă la modelul matematic asociat fenomenului aleator, o variabilă aleatoare este o funcție al cărui domeniu de definiție este mulțimea totală
Variabilă aleatoare () [Corola-website/Science/322047_a_323376]
-
p"=3/8, "p"=3/8, "p"=1/8 Fie "X" o variabilă aleatoare simplă și "x", "x","x", ... , "x" valorile ei posibile. Definim evenimentul "A" ca reuniunea tuturor evenimentelor elementare cărora li se asociază un numar real "x" prin aplicația "X". Avem că "P"("X"="x")="P"("A"), "i"=1,2,...,n Fie "f"("x")="P"("X"="x"). "Mulțimea perechilor ordonatre ("x","f"("x")), "i"=1,2, ... ,n, definește repartiției variabilei aleatoare simple "X"." Funcția "f" definită pe {"x", "x
Variabilă aleatoare () [Corola-website/Science/322047_a_323376]
-
a avut contribuții multiple, atât pe latura pur teoretică cât și aplicativa. A publicat un numar însemnat de lucrări asupra echilibrului mediilor continue cu deformări mari, despre condițiile de stabilitate dinamică, efectul sarcinilor dinamice asupra constructilor hidrotehnice, torsiunea barelor cu aplicații în aeronautică, dezvoltarea unor metode de calcul al vibrațiilor pentru sisteme cu număr mare de grade de libertate, aplicații ale teoriei elasticității plane în studiul plăcilor subțiri și groase, propagările undelor elastice în medii stratificate. Rezultatele obținute în domeniul elasticității
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
asupra echilibrului mediilor continue cu deformări mari, despre condițiile de stabilitate dinamică, efectul sarcinilor dinamice asupra constructilor hidrotehnice, torsiunea barelor cu aplicații în aeronautică, dezvoltarea unor metode de calcul al vibrațiilor pentru sisteme cu număr mare de grade de libertate, aplicații ale teoriei elasticității plane în studiul plăcilor subțiri și groase, propagările undelor elastice în medii stratificate. Rezultatele obținute în domeniul elasticității neliniare au fost citate printre altele în 2 volume din monumentala "Enciclopedie a Fizicii" editata de Siegfried Flũgge . În cadrul
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
conexiune afina la cazul spațiilor mai generale, corespunzând proprietăților structurilor reologice reale. A studiat comportamentul reologic al barelor supuse unor șocuri induse de mase fluide și solide. O parte însemnată a operei sale științifice a fost dedicată teoriei dislocațiilor cu aplicații în distribuția defectelor în cristale și fizica sursei seismice. A dezvoltat așa numitul "model dual" în scopul descrierii mediilor cu defecte regulat distribuite în care pe langă câmpul de tensiuni elastice a introdus, cuplat cu acestă din urmă, câmpul tensorului
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
tensiuni elastice a introdus, cuplat cu acestă din urmă, câmpul tensorului de fisiune. În cadrul seismologiei teoretice a publicat studii legate de descrierea teoretică a sursei seismice printr-o dislocație de tip falie, a directivității undelor seismice emise de această cu aplicații la analiza efectelor cinematice ale cutremurului de la 4 Martie 1977. Teza de doctorat, intitulată " Studiul Dinamicii unor medii deformabile și metodă reducerii la modele structurale mecanic echivalente" a fost redactată sub îndrumarea Acad. Ștefan Bălan și susținută în 1967 în cadrul
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]