35,688 matches
-
include ghicitorii cunoscuți sub numele de amagqirha. Această ocupație aparține în cea mai mare parte femeilor, care petrec cinci ani în ucenicie. Există, de asemenea, culegătorii de ierburi de leac numiți "amaxhwele", profeții "izanuse "și vindecătorii "inyanga" pentru comunitate. Misionarii creștini au stabilit avanposturi printre xhosa în anii 1820, și prima Biblie tradusă a fost în mijlocul anilor 1850, parțial realizată de Henry Hare Dugmore. Nu mulți xhosa s-au convertit până în secolul 20, dar acum mulți sunt creștini, în special în
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
Valea Terebintului, în arabă:وادي السنط - Wadi as-Sunt) este o mică vale îngustă în regiunea Shfela din Israel, la sud de orașul Beit Shemesh care leagă această regiune cu Munții Iudeei. Este menționată în Biblie, în Cartea Samuel I (pentru creștinii ortodocși Cartea I a Regilor) 17,2, care localizează în această zonă o tabără unde s-au cantonat israeliții în timpul luptei dintre David și Goliat. Numele văii - Emek Haelá - înseamnă în limba ebraică Valea Terebintului sau a „Stejarului sau arborelui
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
pomi/ pământ sub unghii/ fire de iarbă în păr/ cârtița memoriei va săpa galerii lungi/ flacăra lămpii cu gaz/ dansează pe pereții mucegăiți/ iarăși a visat mama/ apă murdară în fântână/ capete de pești morți (mama). Alte poeme exultă trăirea creștină salvatoare, reper existențial în mijlocul încercărilor: fie-mi după lacrimi/ după caznele gândurilor/ nopțile negre/ în care am înotat fără far/ știu tu ești drept la modul absolut/ dar carnea mea e slabă și/ se topește la briza-ncercării/ deznădejde ca
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
Cartea a II-a a operei "Fasti", publicată în 8 AD, concentrându-se pe caracterul trufaș al lui Tarquiniu. Mai târziu, Sfântul Augustin a vorbit de figura de Lucreției în "Cetatea lui Dumnezeu" (publicată în 426 AD) apărând onoarea femeilor creștine care au fost violate în timpul prădării Romei și care nu s-au sinucis. Povestea Lucreției a devenit o pildă în Evul mediu târziu. Lucreția apare la Dante în secțiunea Limbus rezervată nobililor din Roma și altor "virtuoși păgâni" în Canto
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
a fost o organizație creștină fondată de către misionarul creștin american dr. Frank Buchman. Dr. Buchman credea că rădăcina tuturor problemelor erau problemele personale generate de frică și egoism. În continuare, dr. Buchman credea că soluția pentru a face față fricii și egoismului individual era ca
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
a fost o organizație creștină fondată de către misionarul creștin american dr. Frank Buchman. Dr. Buchman credea că rădăcina tuturor problemelor erau problemele personale generate de frică și egoism. În continuare, dr. Buchman credea că soluția pentru a face față fricii și egoismului individual era ca fiecare să-și supună
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
Anglia, unde a asistat la o predică decisivă ținută de Jessie Penn-Lewis în cursul Convenției Keswick din 1908. Ca urmare a acestei experiențe, el ar fi fondat în 1921 o mișcare numită "A First Century Christian Fellowship". Prin 1931 frăția creștină a devenit cunoscută ca "". Oxford Group s-a bucurat de o largă popularitate și succes, în special în anii 1930. În anul 1932 arhiepiscopul de Canterbury, Cosmo Lang, rezumând discuție purtată de Oxford Group cu episcopii săi diecezani, a spus
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
motto-urile sale a fost: "Să nu treacă nici o zi fără să aștepți în tăcere înaintea lui Dumnezeu." Meyer l-a antrenat personal pe Buchman în orientarea de zi cu zi. Teologia convenției Keswick a fost, la acea vreme, sfințenia creștină cu ideea sa, derivată inițial din metodism, a celei de-a doua lucrări a harului care ar permite "sfințirea deplină": Creștinii care trăiesc în strânsă unire cu Hristos ar putea rămâne liberi de păcat prin Duhul Sfânt. Buchman a afirmat
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
au fost stabilite prin activitatea desfășurată de Oxford Group." Situații similare au avut loc în Danemarca, unde primatul țării, episcopul Fuglsang-Damgaard, episcopul de la Copenhaga, a declarat că Oxford Group "mi-a deschis ochii față de darul lui Dumnezeu care este frăția creștină, și față de ceea ce am experimentat în acest grup, căruia îi aparțin acum". Când naziștii au invadat Danemarca, episcopul Fuglsang-Damgaard a fost trimis într-un lagăr de concentrare. Înainte de încarcerare el i-a transmis un mesaj lui Buchman spunând că prin
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
aducă la o nouă abordare politică. Buchman a fost convins că, fără o schimbare în inima regimului național-socialist războiul mondial ar putea deveni inevitabil. De asemenea, el credea că orice persoană, inclusiv liderii Germaniei, puteau să-și găsească o credință creștină vie cu un angajament de a urma valorile morale ale lui Hristos. El a încercat să se întâlnească cu Hitler, dar nu a reușit. S-a întâlnit cu Himmler de trei ori la cererea lui Moni von Crammon, un adept
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
împărțit în trei părți. Unii s-au supus cererii lui Himmler de a întrerupe toate legăturile cu Buchman și cu adepții Oxford Group din străinătate. Cea mai mare parte a grupului și-a continuat activitatea de a aduce oamenilor schimbări creștine sub un nume diferit, "Arbeitsgemeinschaft für Seelsorge" (Echipa de lucru pentru Îngrijirea Sufletelor), fără a fi implicat în politică și aflat mereu sub supraveghere. Un al treilea grup s-a alăturat opoziției active. Ginerele lui Moni Von Crammon a fost
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
absolute în raport cu destinul, iar regalitatea ca o imagine și emanație a divinității. Doctrina sa va fi în concurență cu creștinismul, față de care a avut o atitudine critică. Prin ideile sale despre libertate, egalitate și echitate, stoicismul avea să influențeze ideologia creștină. Comunitățile creștine timpurii au practicat un așa-zis "comunism creștin", în care viața comună este instituită în baza unor principii diferite de cele ale vieții laice greco-latine: Prin importanța acordată individului și valorii morale, la început (când nu includea scopuri
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
destinul, iar regalitatea ca o imagine și emanație a divinității. Doctrina sa va fi în concurență cu creștinismul, față de care a avut o atitudine critică. Prin ideile sale despre libertate, egalitate și echitate, stoicismul avea să influențeze ideologia creștină. Comunitățile creștine timpurii au practicat un așa-zis "comunism creștin", în care viața comună este instituită în baza unor principii diferite de cele ale vieții laice greco-latine: Prin importanța acordată individului și valorii morale, la început (când nu includea scopuri și sarcini
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
a divinității. Doctrina sa va fi în concurență cu creștinismul, față de care a avut o atitudine critică. Prin ideile sale despre libertate, egalitate și echitate, stoicismul avea să influențeze ideologia creștină. Comunitățile creștine timpurii au practicat un așa-zis "comunism creștin", în care viața comună este instituită în baza unor principii diferite de cele ale vieții laice greco-latine: Prin importanța acordată individului și valorii morale, la început (când nu includea scopuri și sarcini politice) creștinismul pare înrudit cu stoicismul. În momentul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
apar două doctrine, cea a viitorului Bizanț (care considera identitatea imperiului și a Bisericii) și cea din Vest (în care era o separație clară între Biserică și stat). Dacă în Antichitate, instituțiile religioase erau subordonate statului, în Evul Mediu Biserica creștină se consideră superioară statului, lucru consfințit ulterior de către papa Bonifaciu al VIII-lea în 1302. Apar două mari direcții în ceea ce privește raportul dintre politică și religie. Deși intolerantă față religia greco-romanilor, Biserica Catolică asimilează elemente ale ideologiei antice, cum ar fi
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
și arabilor) și jurisprudența romană. Astfel apar "patristica" și "scolastica", concepții religioase despre lume, care nu posedă un caracter unitar și care se constituie ca două mari perioade în gândirea politică și religioasă medievală. Patristica este prima perioadă a gândirii creștine (secolele I - al VIII-lea) care a avut ca reprezentanți: apostolii, Tertulian, Clement al Alexandriei, Origene, Lactanțius, Augustin de Hipona ș.a. și care au pus bazele literaturii teologo-filozofice. După ce este consacrat de Constantin cel Mare ca religie de stat, creștinismul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
și ideologia social-politică a perioadelor următoare. Opoziția maselor față de ideologia catolică se va manifesta prin curente ca: misticismul, gnosticismul, maniheismul, donatismul, pelagismul etc. Prin lucrările sale ("Confesiunile", "Despre trinitate", "Despre împărăția cerească" ș.a.), Augustin a marcat în mod definitiv gândirea creștină europeană. Concepția sa despre lume are un caracter fideist. Astfel, statul nu ar fi o necesitate naturală, apariția sa având la origine păcatul comis de Adam și Eva. Fiind un rău necesar, statul trebuie să fie supus Bisericii, finalitatea sa
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
cetatea cerească". Autoritatea consta din: După Augustin, istoria regimurilor politice se supune voinței divine, existând o contradicție între legea naturală și cea pozitivă, iar imperiul ar trebui să fie supus moralmente Bisericii. Scolastica este a doua perioadă din evoluția doctrinei creștine, când sunt introduse elemente din filozofia greacă, perioadă în care are loc confruntarea dintre cultura europeană religioasă și gândirea laică medievală. În lucrările sale, "Summa Theologiae" și "De regno" (sau "De regimine principum"), Toma d'Aquino, militează pentru dependența puterii
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
acesta nu poate exista fără participarea divinității. De aceea ar trebui ca statul să fie subordonat Bisericii și trebuie să contribuie nu numai la asigurarea cerințelor materiale, ci și spirituale ale membrilor săi, astfel încât fiecare cetățean să fie un bun creștin. Mai mult, papa, ca reprezentant suprem al divinității, are dreptul să sancționeze monarhii, teză care avea să aibă o importanță deosebită în evoluția relațiilor politice medievale. În ceea ce privește individul, acesta trebuie să se supună legilor instituite de stat, legi care sunt
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Marsilio de Padova. În lucrarea sa "Defensor pacis" ("Apărătorul păcii"), susține ideea naturii sociale a omului (ca și Aristotel) și definește statul ca o instituție socială suficientă, pentru care dreptul reprezintă un produs al vieții statale, în opoziție cu dogma creștină, unde statul avea ca temei dreptul divin. De asemenea, afirmă teza separării statului de Biserică. Mai mult, Biserica ar trebui să-și desfășoare activitatea sub controlul instituțiilor statului ca unic reprezentant al poporului suveran. Ca și Aristotel, Marsilio de Padova
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
zguduie Imperiul Habsburgic. Doctrina lui Hus s-a răspândit și în afara Cehiei, ajungând chiar și în Ardeal și nordul Moldovei. Prin lupta sa, Martin Luther a obținut ruperea definitivă a de catolicism și a pus bazele lutheranismului, al treilea curent creștin (după catolicism și ortodoxism). Ca și în cazul lui Jan Hus, ideile sale au provocat o intensă mișcare socială, care a culminat cu Războiul Țărănesc German. În domeniul politico-social, în scrieri ca: "Apel către nobilimea creștină de națiune germană", "Captivitatea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
lutheranismului, al treilea curent creștin (după catolicism și ortodoxism). Ca și în cazul lui Jan Hus, ideile sale au provocat o intensă mișcare socială, care a culminat cu Războiul Țărănesc German. În domeniul politico-social, în scrieri ca: "Apel către nobilimea creștină de națiune germană", "Captivitatea babiloneană a Bisericii", "Libertatea creștină", Luther, ca și predecesorii săi, susține ideea separării statului de biserică, libertatea conștiinței. Un alt reprezentant al reformei germane a fost Thomas Müntzer. Spre deosebire de Luther, ca reprezentant al țărănimii, a atacat
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Ca și în cazul lui Jan Hus, ideile sale au provocat o intensă mișcare socială, care a culminat cu Războiul Țărănesc German. În domeniul politico-social, în scrieri ca: "Apel către nobilimea creștină de națiune germană", "Captivitatea babiloneană a Bisericii", "Libertatea creștină", Luther, ca și predecesorii săi, susține ideea separării statului de biserică, libertatea conștiinței. Un alt reprezentant al reformei germane a fost Thomas Müntzer. Spre deosebire de Luther, ca reprezentant al țărănimii, a atacat nu numai catolicismul, ci creștinismul în general și considera
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
reprezintă o asociere a oamenilor pentru menținerea intereselor proprii. Societatea politică și civilă a fost creată pentru eliberarea de riscul insecurității existenței individuale, izolate. Conform doctrinei lui Locke, realizarea contractului social include trei etape: Prin lucrări ca "Gândiri asupra vieții creștine", " Raționalitatea creștinismului expus după Scriptură", Locke se afirmă ca primul mare iluminist european și aceasta atât în ceea ce privește separarea statului de biserică, cât și referitor la toleranța religioasă.
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
spaniolă. După cercetările sale a ajuns la concluzia că în general, evreii care s-au convertit la catolicism în regatele iberice, au făcut-o adesea nu fiindcă au fost forțați să o facă, si pentru a se integra în societatea creștină locală. Totuși, „Noii Creștini” cum au fost denumiți evreii convertiți (conversos sau marranos) au fost permanent prigoniți, nu atât din motive religioase, cât din motive etnice-rasiale. Practicarea monarhiei și a inchiziției spaniole a principiului „purității de sânge” ar fi fost
Benzion Netanyahu () [Corola-website/Science/337336_a_338665]