36,644 matches
-
înaintea oricărei tentative de judecată (în științele omului gen antropologie, de ex., conceptul și practica relativismului cultural s-au dovedit extrem de fertile, arătând că foarte des nu există o veritabilă judecată justă fără o înțelegere prealabilă obținută prin adoptarea (măcar) provizorie a punctului de vedere intern individului sau grupului uman studiat), în timp ce religia are aproape întotdeauna în centrul mesajului ei o morală explicită. Cazul jenant al savanților evoluționiști din cercul și chiar din familia lui Charles Darwin (Leonard și George), ca
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
participând la toate acțiunile ei importante: este prezent la citirea proclamației revoluționare; este însărcinat "să ridice tabacii și mărginații și tinerimea din București, să meargă gloată la Palat și să ceară sancționarea Constituțiunii" (Ion Ghica, "Scrisori"); este secretar al guvernului provizoriu, vornic al capitalei, membru în comisia pentru dezrobirea țiganilor. După înfrângerea revoluționarilor, ia drumul exilului, mai întâi în Ardeal. În primăvara anului 1849 editează la Brașov ziarul politic "Espatriatul", care are ca subtitlu ""Dreptate, Frăție"". În toamna lui 1849 trebuie
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
aceea, însemna că tot ce am răbdat până atunci a meritat să rabd. A fost un gest de revoltă venind din toate străfundurile celor 30 de ani pe care îi trăisem până atunci”. În februarie 1990, devine membru în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), ca reprezentant al comunității armene. În același an, se reînființează Uniunea Armenilor din România (UAR), al cărui președinte este și în prezent. A reprezentat minoritatea armenilor în Parlamentul României ca deputat în două legislaturi (1990-1992, 1992-1996
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
familia imperială locuia retrasă la acel moment în Palatul Alexandru de la Țarskoe Selo și revenea la Palatul de Iarnă numai cu ocazia ceremoniilor oficiale de stat. În urma Revoluției din februarie din 1917, palatul a fost pentru scurt timp sediul Guvernului Provizoriu Rus, condus de Aleksandr Kerenski. Mai târziu, în același an, palatul a fost luat cu asalt de un detașament de soldați și marinari ai Armatei Roșii — un moment definitoriu în procesul de formare al statului sovietic. Cramele palatului au fost
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
de pe plan intern, pe 15 martie 1917, Nicolae al II-lea a abdicat în favoarea fratelui său, Marele Duce Mihail Alexandrovici. Marele Duce a refuzat imediat să accepte tronul fără sprijinul armatei și al poporului său. A fost numit un guvern provizoriu, iar mai mulți membri ai fostei familii imperiale au fost arestați, inclusiv fostul țar, fosta țarină și copiii lor. Nici un membru al familiei Romanov nu a mai locuit în Palatul de Iarnă de la abdicarea din 1917. Nicolae al II-lea
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
împușcați la Ekaterinburg în 1918. Ceilalți membri ai fostei familii imperiale au avut o soartă similară sau au fugit în exil. Pentru o scurtă perioadă de timp după Revoluția din Februarie s-a stabilit în Palatul de Iarnă sediul guvernului provizoriu și punctul focal al fostului Imperiu Rus. În februarie 1917, Guvernul Provizoriu Rus, condus de Aleksandr Kerenski, și-a desfășurat ședințele în colțul de nord-est al palatului, iar Sala de Malachit "(4)" a fost camera de lucru a președintelui consiliului
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
avut o soartă similară sau au fugit în exil. Pentru o scurtă perioadă de timp după Revoluția din Februarie s-a stabilit în Palatul de Iarnă sediul guvernului provizoriu și punctul focal al fostului Imperiu Rus. În februarie 1917, Guvernul Provizoriu Rus, condus de Aleksandr Kerenski, și-a desfășurat ședințele în colțul de nord-est al palatului, iar Sala de Malachit "(4)" a fost camera de lucru a președintelui consiliului de miniștri. Cele mai multe dintre camerele de stat erau, cu toate acestea, încă
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
și-a desfășurat ședințele în colțul de nord-est al palatului, iar Sala de Malachit "(4)" a fost camera de lucru a președintelui consiliului de miniștri. Cele mai multe dintre camerele de stat erau, cu toate acestea, încă ocupate de spitalul militar. Guvernul Provizoriu a deținut puterea pentru o scurtă perioadă, iar în jurul datei de 25 octombrie 1917 și-a dat seama că eșuase în restabilirea ordinii interne și, dându-și seama că palatul devenise o țintă pentru tot mai mulți militanți bolșevici, a
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
militanți bolșevici, a ordonat apărarea sa. Întregul personal militar din oraș a promis sprijin bolșevicilor, care au acuzat guvernul lui Kerenski că dorește să „predea Petrogradul în mâinile germanilor pentru a le permite acestora să extermine garnizoana revoluționară”. Astfel, guvernul provizoriu, sprijinit de câțiva servitori care se aflaseră anterior în slujba țarului și rămăseseră loiali, s-au baricadat în palat. O mare parte a personalului administrativ a fugit, lăsând palatul apărat doar de un număr mic de cazaci și cadeți, precum și
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
folosiți pentru a ataca palatul, în timp ce crucișătorul "Aurora" aflat pe Neva și-a îndreptat toate tunurile înspre Palat. Bolșevicii au capturat Fortăreața Petru și Pavel aflată peste Neva și au întors artileria de acolo înspre clădirea asediată. În timp ce membrii guvernului provizoriu, lipsiți acum de puteri, se ascundeau în camerele private ale fostei familii imperiale, urmărind speriați desfășurarea evenimentelor din exterior, clădiri guvernamentale din Piața Palatului s-au predat una câte una în mâinile bolșevicilor. La ora 7:00 pm a avut
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
a produs victime ambelor părți, până când bolșevicii au reușit în cele din urmă, la ora 2:00 am, să obțină controlul asupra palatului. Producând distrugeri în urma lor, ei au percheziționat toate încăperile palatului până când i-au găsit pe membrii Guvernului Provizoriu în Sufrageria Mică a apartamentului imperial privat "(28)", de unde au fost duși sub arest în închisoarea amenajată în fortăreața de dincolo de râu. Kerenski a reușit să scape de arestare și a fugit la Pskov, unde a adunat niște trupe loiale
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
a fugit la Pskov, unde a adunat niște trupe loiale într-o încercare de a relua controlul asupra capitalei. Trupele sale a reușit să captureze Țarskoe Selo, dar au fost învinse a doua zi la Pulkovo. După arestarea membrilor guvernului provizoriu, un presupus martor ocular al evenimentelor a realizat o relatare anonimă în care a descris distrugerile cauzate de bolșevici: „Palatul a fost jefuit și devastat de sus până jos de către bolșevici... Picturi neprețuite au fost smulse cu baionetele din rame
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
un nou cadru legal și o reformă funciară care punea capăt tuturor corvezilor (zilelor de muncă obligatorii), conspiratorii au reușit să-l detroneze pe Bibescu fără prea multă violență (între timp acesta dizolvase Adunarea Națională) și au constituit un guvern provizoriu la București. Noul executiv, care organizează în septembrie arderea în public a Regulamentului Organic, a încercat să pună în conflict interesele otomane cu cele rusești și încercând să obțină susținerea Înaltei Porți. Succesul inițial a fost însă anihilat curând după ce
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
piemontezi și a-i forța pe austrieci să se retragă. Francezii au învins forțele papale la Urbino în 1796, forțându-l pe Papa Pius al VI-lea să semneze un armistițiu pe 22 iunie 1796 și mai apoi un tratat provizoriu de pace. Contraofensivele succesive austriece din Italia au eșuat. Napoleon a luptat împreună cu generalul Joubert în campania din 1796 precum și în bătălia de la Rivoli, însă cel din urmă și-a pierdut viața în dezastruoasa bătălie de la Novi din 1799. Bonaparte
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
spațiu maghiar de ocupație bolșevică. În zadar regele Mihai I a ordonat la sfârșitul lunii noiembrie 1945 reinstalarea administrației românești în cele 11 județe pierdute în 1940, pentru că sovieticii au desconsiderat decretul în cauză și au alungat autoritățile românești. Administrația provizorie instalată în aceste județe, exceptând Transilvania istorică, a fost alcătuită exclusiv din unguri (prefectură, primării, poliție, jandarmerie etc.). Aici s-a încadrat Maramureșul (cu excepția perioadei aventurierului Odoviciuc), Sătmarul (chiar dacă prefectul Anderco a încercat să readucă la conducere PNȚ-Maniu), Clujul (cu
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
săi, printre care soția pictorului Engerth care, găsind că are farmec ca povestitor, îl întrebase de ce nu așternea totul pe hârtie. La 10 februarie 1853 Joseph Victor le-a trimit părinților săi prima parte din lucrarea “Werner și Margaretha” titlul provizoriu pe care îl dăduse lucrării sale. Primul ascultător căruia Scheffel îi citise la Sorrento fragmente din manuscrisul său a fost poetul Paul Heyse. Povestea gornistului îl atrăsese pe Scheffel încă din 1850/51 când era la Säckingen. În acea vreme
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
devine Mindaugas al II-lea. Acesta însă nu a reușit niciodată să își revendice tronul. Germania pierde războiul și semnează, pe 11 noiembrie 1918, Armistițiul de la Compiègne. Se formează primul guvern lituanian, condus de Augustinas Voldemaras, se adoptă o constituție provizorie și se înființează primele instituții administrative. Armata germană se retrage de pe Frontul de Est, fiind înlocuită de trupele sovietice, care vor răspândi revoluția proletară. Se creează o serie de state-marionetă, printre care și Republica Socialistă Sovietică Lituaniană. La sfârșitul lui
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
etapă a războilui lituanian de independență, țara își putea concentra acum atenția asupra problemelor interne. În aprilie 1920 se formează Adunarea Constituantă a Lituaniei, iar prima ei întrunire are loc în luna următoare. În iunie este adoptată a treia constituție provizorie, iar în iulie se semnează tratatul de pace cu Rusia Sovietică, care recunoaște Lituania și acceptă pretențiile acesteia față de regiunea Vilnius. Totuși tratatul intensifică ostilitățile dintre Polonia și Lituania, motiv pentru care, pe 7 octombrie 1920, se încheie "Înțelegerea de la
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Același eșec îl resimte Voldemaras care, evoluând independent față de președinte, este nevoit să demisioneze. Încearcă să revină la putere de trei ori în 1930 și o dată în 1934. În mai 1928, Smetona, fără vreo autorizare parlamentară, proclamă a cincea constituție provizorie, care acorda puteri depline președintelui și partidului acestuia, Uniunea Națională Lituaniană. Smetona își asumă titlu de "tautos vadas" (conducător al națiunii) și treptat începe să își clădească cultul personalității. Când Partidul Nazist vine la putere în Republica de la Weimar, relațiile
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
22 iunie 1941), o parte a populației lituaniene, sub conducerea Frontului Activist Lituanian, se ridică împotriva regimului de ocupație sovietic și declară independența țării. Această mișcare insurgentă s-a numit ulterior "Insurecția din Iunie". Pe 23 iunie se proclamă "Guvernarea Provizorie a Lituaniei", care fusese constituită în secret încă de pe 24 aprilie și conținea membrii ai Frontului Activist. Premier a fost desemnat Juozas Ambrazevičius. Această guvernare a avut o viață scurtă, fiind dizolvată la 5 august, deoarece țara intrase sub controlul
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
serviciului militar obligatoriu al RFG-ului. Această excepție făcea orașul foarte popular printre tinerii vest-germani, ceea ce a dus la o contracultură înfloritoare, ceea ce a fost o caracteristică definitoare a orașului. Alte anomalii ale orașului erau reprezentate de „actele de identitate provizorii”, neprevăzute cu stema Germaniei, interzicerea zborurilor companiei aeriene Lufthansa către oraș și existența unei administrații poștale separate de cea a RFG-ului, cu dreptul de a emite propriile mărci poștale (până în 1990). Deși Berlinul de Vest era în mod oficial
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
Februarie și abdicarea țarului Nicolae al II-lea. Numărul uriaș de soldați căzuți în luptă creat sentimente de numulțumire și de nesupunere în rândul trupelor, sentimente care au fost exacerbate de agitatorii bolșevici, dar și de noua politică a guvernului provizoriu față de armată, (politică prin care ofițerii erau deposedați de numeroase dintre atribuțiile și puterile lor, puteri cedate sovietelor soldaților, dar și de abolirea pedepsei capitale). Ultima ofensivă a armatei ruse în acest război a fost ofensiva eșuată Kerenski din iulie
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
semnează la 23 iulie 1881 Tratatul Frontierelor, Țara de Foc devenind atât pentru Argentina (22.000 km), cât și pentru Chile (50.000 km) un important areal geopolitic introdus în programele naționale de colonizare. Ambele state considerau noile frontiere ca provizorii în speranța că numai o colonizare masivă și rapidă a acestor teritorii sub-populate va decide granițele definitive. În anul 1884, primul guvernator argentinian, Felix M. Paz, și-a stabilit reședința la Ushuaia. Guvernul național argentinian și Administrația Guvernului Teritorial aveau
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
la Brescia cu legiunea pe care o organizase și pe care o numise „"Battaglione Italiano della Morte"” (Batalionul Italian al Morții, cu 3700 de oameni între care și Mazzini). Acolo a suferit la 25 iulie. Din acel moment, acțiunea guvernului provizoriu milanez s-a îndreptat către final și, la 9 august 1848, s-a încheiat un armistițiu între Austria și Piemont, fapt pe care Garibaldi i l-a reproșat violent lui Carol-Albert. Garibaldi a refuzat să înceteze lupta în ciuda ordinului regelui
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
de la acea vreme au hotărât constituirea unui grup de patru ofițeri M.Ap.N., care să asigure protecția fizică a membrilor marcanți ai Frontului Salvării Naționale - organism înființat la 22 decembrie 1989. 1990 Prin Decretul nr. 204 din 7 mai 1990, Consiliul Provizoriu de Unitate Națională a înființat Unitatea Specială de Pază și Protocol (USPP), în subordinea Ministerului Apărării Naționale (în componență Brigăzii de Gardă), cu misiunea de a asigura protecția și pază demnitarilor români, precum și a celor străini care vizitau România. "1991
Serviciul de Protecție și Pază () [Corola-website/Science/303614_a_304943]