37,791 matches
-
al Bisericii" și "regele preacreștin". El ținea, de asemenea, la titlul care îi fusese dat la naștere -"le dieu-donné" (darul lui Dumnezeu). Născut din părinți aflați la o vârstă destul de înaintată, Ludovic era copilul-minune, trimis să salveze Franța de la dezbinare spirituală și nu ezita să intervină personal și decisiv în treburile religioase. Era în interesul comun, atât al papalității, cât și al Coroanei franceze, ca relația lor să fie cordială. Ar putea părea surprinzător că, pe parcursul celei mai mari părți a
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
XIV-lea a fost aceea de a le da frâu liber galicanilor. Episcopii influențați de galicanism au publicat așa-numitele Articole galicane. Acestea erau antipapale, declarând că "regii și prinții nu erau supuși Romei în probleme nespirituale", că "în problemele spirituale papii erau inferiori consiliilor generale" și că "hotărârile papei puteau fi schimbate dacă nu aveau aprobarea întregii biserici". Aceste sentimente erau extrem de jignitoare pentru Roma. Inocențiu al XI-lea a refuzat să mai hirotonisească episcopi francezi, drept care în scurt timp
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Interzicerea practică a inițiativei de orice fel, duce la lipsa de performanță conceptuală și lucrativă generalizată, la inhibarea cercetărilor și experimentelor științifice, tehnologice sau culturale. Fără informații și proiecte moderne în știință, tehnologie, artă, organizarea comunistă este săracă material și spiritual, monotonă și opresivă, dat fiind că toate activitățile se fac prin program politizat, nu implică o recompensă proporțională cu rezultatele muncii fiecăruia și interzic critica liberă a celor care conduc, sau încearcă să conducă, dar de fapt dezorganizeaza și ruinează
Ideologie () [Corola-website/Science/299005_a_300334]
-
fondată în anul 910 la Cluny și a luat amploare grație abatilor de acolo, care erau pioși și aveau o voința de fier. Accentul se punea pe celibatul clericilor și pe luptă cu simonia-vinderea de funcții bisericești și de bunuri spirituale. Papa Grigore VII a imprimat însă mișcării și o direcție politca-noua superioritate morală trebuia să îi caracterizeze și pe conducătorii laici. După aceasta, în Imperiul German, papii au pretins controlul asupra monarhilor și s-au opus numirii clericilor de către rege
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Ioan al XXII-lea pentru erezie. A încercat să se folosească de teritoriile politice elaborate de Marsiglio de Padova și de William Ockam pe plan religios, pentru a se elibera de sub tutela simbolică a papalității. A sprijinit și opoziția franciscanilor spirituali, ridicați împotriva papei în numele sărăciei evanghelice. Dar nouă restaurare imperială, realizată de o largă coaliție antipontificala: Ghibelinii italieni, nobilimea romană, franciscanii și Marsiglio de Padova, nu a durat prea mult timp. Contestat de papalitate și de regalitatea angevină a Napolelui
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
declară că „sataniștii sunt născuți nu făcuți... au o boală numită independența”. De asemenea, sataniștii se opun religiilor care plasează oamenii într-un raport de subordonare față de zei (iudaismul, creștinismul, islamul etc.). Denumirea curentului satanist modern pornește de la „Satan”, adversarul spiritual al demiurgului din tradiția religioasă iudeo-creștină, nume folosit pentru a simboliză respingerea de către sataniști a principiilor majore ale religiilor iudeo-creștine. Simbolul Satan - în satanismul modern nu este zeu, ci doar un simbol pentru dumnezeu, care la rândul lui este performat
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
este un exemplu de opoziție față de umilință și credința. În filozofia laveyană, cultul „diavolului” este văzut ca fiind doar o inversare a creștinismului și o înțelegere greșită a satanismului. ul teist (cunoscut și sub numele de Satanism tradițional sau satanism spiritual) este o credință satanista bazată pe ideea că Satan este o divinitate sau forță supranaturala care trebuie venerata sau respectată. Alte caracteristici specifice includ credință în magie, care este controlată prin intermediul unui ritual, și devotamentul. Spre deosebire de satanismul laveyan, satanismul teist
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
al individualismului. Luciferianismul este credința în care trăsăturile esențiale și inerente lui Lucifer sunt venerate. Aceasta este des identificată cu mișcarea satanista din cauza conceptelor de „Satan” și „Lucifer” sau sunt considerate aspecte diferite ale aceleiași ființe - partea materială și partea spirituală. Unii accepta această asociere, în timp ce alții o resping, văzând în Lucifer un ideal mai pozitiv decât Satan. Mișcarea a fost inspirată de miturile egiptene, române, grecești, de gnosticism și de ocultismul tradițional occidental. Palladismul este numele dat unei mișcări asociate
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
că ea "vorbea fiecare dintre aceste limbi de parcă ar fi fost limba ei maternă". O altă persoană importantă în viața Elisabetei este Matthew Parker, preotul preferat al Annei Boleyn, care înainte de a muri l-a însărcinat să vegheze asupra sănătății spirituale a fiicei sale; după urcarea Elisabetei pe tron, acesta devine primul Arhiepiscop de Canterbury. Henric al VIII-lea moare în 1547,iar fratele vitreg al Elisabetei devine rege la nouă ani cu numele de Eduard al VI-lea. Catherine Parr
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
din același grup. Radio Vocea Speranței, SperanțaTV și Hope Media nu se angajează în partizanat politic, ci urmăresc să promoveze cauze și valori care depășesc granițele politice, etnice, naționale sau religioase. Obiectivul îl reprezintă comunicarea încrederii că valorile morale și spirituale dau sens și perspectivă existenței individuale și sociale. Perspectiva optimistă asupra vieții este exprimată în sloganul: "Pasiune pentru viață".
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
de asemenea că Spielberg s-a inspirat din scenariul lui Ray. La elaborarea lui "E.T." Spielberg a fost influențat de divorțul părinților din timpul copilăriei sale. Gary Arnold de la "The Washington Post" a numit acest film „în esență o autobiografie spirituală, un portret al producătorului de film ca un copil obișnuit din suburbii, deosebit prin imaginația sa înflăcărată și mistică.” Se fac mai multe referiri la copilăria lui Spielberg: Elliott se preface că este bolnav ținându-și termometrul lipit de un
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
al PCR, iar ca secretar cu propaganda și cultura "„vorbea românește cu greșeli de sintaxă și un puternic accent străin”". În această funcție a acționat ca protector al grupului de "„aparatcici necultivați, închistați și agresivi”" care preluaseră controlul asupra vieții spirituale din România.
Iosif Chișinevschi () [Corola-website/Science/304540_a_305869]
-
la culoare (vezi foto). Bărbații nu își rad în mod normal mustățiile. În unele cazuri, aidoma evreilor ortodocși, ei își lasă bărbile și perciunii netunși. Un ziarist orădean l-a intervievat recent pe unul din liderii locali gaborilor concluzionând: Centrul spiritual al gaborilor ieniși se găsește în comuna Crăciunești pe Valea Nirajului, în județul Mureș, dar și în suburbiile orașului Târgu Mures pe la Sângeorz, Pănet, Sântana, Livezeni, Hărțău etc. unde ei profesează adesea ca tinichigii și ciotârnari. După 1990 s-au
Ieniși () [Corola-website/Science/304541_a_305870]
-
cu o tradiție agnostică pe linie paternă. Până la sfârșitul vieții sale, Gabriel Marcel păstrează relații foarte strânse - implicat fiind și familial - cu vârfurile Bisericii Reformate din Franța, ceea ce, alături de conversiunea sa, din 1929, la catolicism, contribuie la închegarea unei atitudini spirituale ecumenice. Această sinteză religioasă se întregește, spre sfârșitul activității sale creatoare, printr-o declarată afinitate a gândirii lui Gabriel Marcel cu spiritualitatea teologiei ortodoxe. 1893 : Decesul mamei sale. Tatăl se recăsătorește cu Marguerite Meyer, sora mamei lui Gabriel Marcel. Acest
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
De menționat, de altfel, faptul că Sartre frecventa întrunirile literare ce aveau loc săptămânal, timp de mai mulți ani, la domiciliul parizian al lui Marcel. La 23 martie 1929 - ca răspuns la apelul lui François Mauriac și după o pregătire spirituală de câteva săptămîni sub îndrumarea lui Gaston Fessard, S.J. - Marcel se convertește la catolicism. Este botezat și acceptat în sânul Bisericii Catolice franceze. La convertirea filozofului a contribuit, nu în mică măsură, și Charles Du Bos, adeptul unui catolicism spiritual
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
spirituală de câteva săptămîni sub îndrumarea lui Gaston Fessard, S.J. - Marcel se convertește la catolicism. Este botezat și acceptat în sânul Bisericii Catolice franceze. La convertirea filozofului a contribuit, nu în mică măsură, și Charles Du Bos, adeptul unui catolicism spiritual. În 1931 publică "Trois pièces" la Editura Plon ("Le regard neuf, Le Mort de demain, La Chapelle ardente"). În 1932 apare, la Editura Vrin, monografia lui Jean Wahl consacrată operei filosofice și dramatice a lui Gabriel Marcel. Conferință la Societatea
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
Premiul Păcii. Publică "La Dignité humaine" la Aubier. Apar "Fragments philosophiques" (1909-1914) la Editura Nauwlaerts din Louvain (Belgia) și Paris. Marcel își continuă, la revista "Les Nouvelles Littéraires", activitatea de critic dramatic. Teatrul absurd (Ionesco, Beckett, Adamov) nu satisface exigențele spirituale ale criticului. 1965 : conferințe în S.U.A. și în Japonia. În 1967 apare, la Plon, volumul " Le secret est dans les îles", conținând piesele "Le Dard, L'Emissaire" și "La Fin des temps". În 1968 apare volumul "Entretiens Paul Ricoeur - Gabriel
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
1958 este ales ca Primat al Episcopiei Armene din Azerbaidjan, activând în această poziție până în anul 1960. În ciuda vârstei sale fragede, prima sa experiență spiritual-administrativă ca lider religios al armenilor din Azerbaidjan, Nagorno Karabah și Nahicevan a avut succes. Ritualul spiritual al vieții bisericești a fost complet reorganizat, numărul clericilor a sporit, în biserici au fost organizate coruri, iar numărul credincioșilor care mergeau la biserică s-a multiplicat datorită considerației Sheikh-Ul-Islam și Ministrului Afacerilor Religioase. În această perioadă, spiritul Bisericii Armene
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
Religioase. În această perioadă, spiritul Bisericii Armene a înflorit în această regiune. Din septembrie 1955, după alegerea episcopului Vazken Balgian ca Patriarh Suprem de Ecimiadzin și Catolicos al tuturor armenilor, Eparhia Armeană a României și Bulgariei a rămas fără conducător spiritual. În anul 1958, printr-o hotărâre a catolicosului Vazken I, tânărul primat al Bisericii Armene din Azerbeidjan a efectuat o vizită pastorală în această eparhie. Peste doi ani, la 10 mai 1960, arhimandritul Dirayr Mardichian a fost ales ca Primat
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
biblioteca și biserica sunt în același loc. Oriunde mergeți, în Europa, America..., biserica, școala și casa de cultură armeană sunt în același loc pentru că biserica, pentru noi, nu este numai loc de rugăciune. Pentru poporul armean, Biserica Armeană este patria spirituală. Nici un popor nu are secretul-bogăția asta. Dacă un francez nu merge la biserică rămâne francez. Dar armeanul care nu intră în biserică e pierdut"", se confesa el în cartea "O viață sub semnul Crucii - IPS Dirayr Mardichian, în dialog cu
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
membri, și epitropia alcătuită din 7 membri. Adunarea era convocată o dată pe an, cînd asculta darea de seamă a epitropiei și aproba bugetul. Președintele epitropiei era și președintele Adunării. Neavînd un eparh propriu, comunitatea era condusă din punct de vedere spiritual de Patriarhia armeană din Constantinopol. În Cernăuți, funcționa o filială a Uniunii Generale Armene de Binefacere, iar unele focare de cultură porneau din inițiative particulare: așa erau colecția de arheologie a familiei baronului Capri din Iacobești și bogata bibliotecă a
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
țarinei, de a se fonda un oraș armenesc între văile Cernea și Cernița, pe baza unui plan elaborat și pe cheltuiala statului rus. Denumirea orașului, călătorul Minas Pjșchianț o revendică de la numele lui Potiomkin, ctitorul localității, totuși episcopul Argutian, păstorul spiritual al armenilor, nota la 22 noiembrie 1791: „Am înaintat, spre a fi trimisă împărătesei o jalbă prin care rugăm să fie încuviințată așezarea poporului nostru într-un oraș înființat lîngă Dubăsari în numele Sfîntului Grigore Luminătorul, dăruirea unui teren îndestulător, scutirea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
în iunie 1945. Ulterior este hirotonit ca episcop al Eparhiei Armeano-Gregoriene din România și Bulgaria în anul 1951. Catolicosul Gevorg al VI-lea a trecut la cele veșnice la 9 mai 1954. Episcopul Vazken este ales ca membru al Consiliul Spiritual Suprem de la Ecimiadzin în anul 1954. În același an publică cartea "Hayreni Arevin Tak" (Sub soarele patriei). La 27 septembrie 1955, Adunarea Bisericii Armene din Ecimiadzin l-a ales pe cultul și moderatul episcop Vazgen ca al 130-lea Patriarh
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
celor două mari Biserici Armene. Catolicosul Vazken I Balgian a trecut la cele veșnice la 18 august 1994 în orașul Erevan (capitala Armeniei). În calitate de conducător al Bisericii Ortodoxe Armene timp de aproape 40 ani, SS Vazken a fost atât liderul spiritual, cât și simbolul unității naționale a armenilor din întreaga lume.
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
pentru a susține discursuri și dezbateri cu ceilalți gânditori. Este recunoscut ca fiind fondatorul a patru (mânăstiri) care au ajutat la dezvoltarea istorică, renașterea și răspândirea Advaitei Vedanta. Este deasemenea recunoscut ca fiind fondatorul ordinului monastic și totodată inițiatorul tradiției spirituale prin care credincioșii pot să ințeleagă că prin toate formele religioase, respectiv zei, se manifestă același Dumnezeu-Brahman, astfel încât nu poate să existe o superioritate urmând o cale sau alta, realizarea spirituală fiind desemnată de unirea cu Brahman - Dumnezeu. Indiferent de
Adi Shankara () [Corola-website/Science/304709_a_306038]