36,299 matches
-
ordin abisal”, concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Academicianul Eugen Simion considera „Fata căpitanului” ca fiind o povestire admirabilă, situând-o în linia fantasticului folcloric, dezvoltat de autor mai întâi în nuvela "Domnișoara Christina" (1936). Nuvela conține multe asemănări, potrivit lui Ali Shehzad Zaidi, profesor la State University of New York, atât cu romanul omonim al lui Pușkin, cât și cu poezia mistică a lui Hafiz. Astfel, scrierile omonime ale lui Pușkin
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
Zorile Bucovinei” (1972-1973), a activat ca profesor de limba și literatura română la școala medie din comuna Cupca, raionul Adâncata (1973-1978) și ca director adjunct la școala medie din comuna Molnița (1978-1985). Începând din 1985 revine la activitatea gazetărească mai întâi pe post de corespondent la ziarul regional „Zorile Bucovinei” (1985-1992), iar apoi ca redactor-șef al ziarului raional „Gazeta de Herța” (1992-1995) și redactor-șef al revistei săptămânale a minorității naționale române din Ucraina „Concordia” (începând din 1995). a avut
Simion Gociu () [Corola-website/Science/327264_a_328593]
-
space music" pentru toată muzică difuzată în emisiune, indiferent de gen. Este cel mai longeviv program de radio difuzat, de genul său în întreaga lume. "" a fost creat în 1973 de Stephen Hill, co-produsă de Hill și Anna Turner. Mai întâi a fost difuzat ca "Music from the Hearts of Space", o emisiune cu durata de de trei ore seara târziu pe postul KPFA-FM în Berkeley, California. Era găzduită de Hill pseudonimul de radiodifuziune "Timotheo", cu Turner devenind co-gazdă din 1974
Hearts of Space () [Corola-website/Science/327258_a_328587]
-
ambianța creată, devenind și un succes în clasamente. În acest sens, compoziția a debutat în top 10 Billboard Hot Digital Songs imediat după lansare (ierarhia ce contorizează cele mai bine vândute piese din Statele Unite ale Americii) și a obținut locul întâi în lista celor mai difuzate cântece din Germania. Cel de-al doilea single al albumului a fost dee asemenea lansat înaintea materialului propriu-zis, acesta fiind intitulat „Brighter Than the Sun”, ce a fost distribuit de magazinele digitale începând cu 23
All of You (album) () [Corola-website/Science/327298_a_328627]
-
cinematograf din Chicago. În ciuda poreclei și a faptului că promisese să se îmbrace în roșu ca semn distinctiv, se zice că Cumpănaș ar fi purtat de fapt haine portocalii în acea seară. FBI-ul a mutat-o pe Cumpănaș mai întâi la Detroit și apoi în California. I s-au dat 5.000 de dolari ca recompensă, numai jumătate din suma care se pare că îi fusese promisă. În 1935 le-a povestit reporterilor despre înțelegerea avută cu FBI-ul cum
Ana Cumpănaș () [Corola-website/Science/327290_a_328619]
-
după moartea lui Dillinger. Povestea ei a fost integrată într-o serie de mituri legate de Dillinger, delectând publicul în timpul Marei crize economice: conform acestei interpretări populare, gangsterul fusese trădat de propria-i slăbiciunea pentru femei (o idee vehiculată mai întâi de către ziarele care i-au descris rolul în evenimentele din 1934). În noaptea când a murit Dillinger, un necunoscut a scris cu cretă pe asfaltul trotuarului de lângă cinematograful unde fusese împușcat Dillinger următorul epitaf: "Stranger, stop and wish me well
Ana Cumpănaș () [Corola-website/Science/327290_a_328619]
-
de Planificare Politică pe probleme de integrare Euro-Atlantică, consilier al ministrului, director al Cabinetului Ministrului, purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe și director al Direcției NATO și Probleme Strategice. El a fost trimis apoi în Statele Unite ale Americii mai întâi pe post de ambasador extraordinar și plenipotențiar, reprezentant permanent al României pe lângă Organizația Națiunilor Unite (ONU) de la New York (2000-2001) , apoi ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Statele Unite ale Americii (2001-2006) . Începând din septembrie 2006, Sorin Ducaru îndeplinește misiunea
Sorin Ducaru () [Corola-website/Science/327295_a_328624]
-
un simpatic cioroi animat”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„«Mâine, când s-o miji de ziuă, s-o apuci încotro ăi vedea cu ochii și ce ți-o ieși înainte întâi, de-a fi om, de-a fi șarpe, de-a fi orice altă jivină, pune-o'n traistă și ad-o acasă!» - îi cere baba, moșului. Dar „fătul” babei și-al moșului nu mai e, la Gopo, un purceluș, ci un
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
Marius Popp, Dan Mândrilă, Radu Goldiș, Adrian Enescu. În 1977 a emigrat în Israel. La început a locuit în satul Kfar Gevirol lângă Rehovot, apoi s-a mutat la Tel Aviv. Cu ajutorul lui Nancy Brandes a început să activeze mai întâi în domeniul muzicii ușoare locale. Prima sa apariție mai însemnată a fost cu cântăreața Ilanit cu cântecul „Hine ba hashalom” („Iată vine pacea”). Au urmat colaborări cu cântăreți ca Izhar Cohen, Arik Lavi („Mihu meyalel baruah”), ansamblul „Givatron”, compozitoarea și
Peter Wertheimer () [Corola-website/Science/327328_a_328657]
-
a cântat în clubul Control din București, în deschiderea americanilor de la Obits. Tot în toamnă, Vladimir Proca a plecat în Danemarca la studii, continuând însă să revină ocazional în țară pentru concerte. Pe perioada absenței lui Vladimir, formația a colaborat întâi cu Tudor Popescu (The Pixels) la baterie, apoi l-a cooptat pe Radu Moldovan, colegul de formație al lui Robin din Partizan. Următoarea melodie Robin and the Backstabbers intrată în playlistul Radio Guerrilla, „Iguana făcătoare de minuni”, a ajuns pe
Robin and the Backstabbers () [Corola-website/Science/327326_a_328655]
-
În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că ideea filmului este „conviețuirea pașnică a basmelor cu electronica, a bunicuțelor cu casetele video; din această permanentă uimire s-a născut și întrebarea «hamletiană» a fetițelor: cine au apărut întâi, bunicuțele sau televiziunea?”. Filmul este considerat o plăcută „trăznaie” a unui regizor mai tânăr ca oricând, plin de inentivitate și candoare. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Cele două fetițe atât
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
aliate și să iasă din alianța cu Germania nazistă. În caz contrar, mareșalul va fi arestat și se va constitui un guvern militar condus de generalul Sănătescu care va trebui să încheie el armistițiul. Conducerea guvernului îi fusese propusă mai întâi lui Maniu, dar acesta refuzase nevrând să încheie el armistițiul cu rușii. Revenit la București pe 22 august, mareșalul plănuiește să se întoarcă pe front în ziua următoare, dând peste cap planul convenit de rege cu liderii politici și cu
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
Filmul a fost criticat pentru că ar face apologia lui Antonescu, pe care îl descrie ca pe o figură de martir, fără a menționa complicitatea sa la Holocaust. Acest punct de vedere reiese din scena dublă a execuției lui Antonescu, mai întâi din documentarul de arhivă "„absolut devastator ca impact emoțional”" cu care începe filmul și apoi prin reconstituirea cu actori, din momentul în care mareșalul își rostește testamentul politic în sala tribunalului, "„filmat în contraplonjeu și proiectat pe fresca unui Iisus
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
Carol al IV-lea, Bonaparte i-a cerut lui David să realizeze trei replici ale tabloului: cea de-a doua versiune, destinată Castelului din Saint-Cloud (1801), a fost expusă împreună cu prima versiune la Luvru. Adusă la palat în 1802, mai întâi în Salonul lui Marte, apoi în sala tronului, ea a fost luată în iunie 1814 de soldații prusaci ai generalului von Blücher care a oferit-o regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. Acesta a amplasat-o în Castelul
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
ales să realizeze o pictură ecvestră. Ambasadorul Spaniei, marchizul de Muzquiz, l-a informat pe Napoleon de comanda primită și i-a cerut să aleagă modul în care i-ar plăcea să fie reprezentat de David: el a dorit mai întâi să fie reprezentat trecând călare în revistă trupele, dar în cele din urmă a fost reținut episodul traversării trecătorii Marele Saint-Bernard. Există foarte puține schițe și studii pregătitoare, ceea ce contrastează cu obiceiurile celebrului pictor foarte scrupulos în pregătirea picturilor sale
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Marte dezarmat de Venus". Mâinile întinse din "Jurământul Horațiilor", din "Jurământul din sala de pelotă" sau din "Distribuira acvilelor", sunt exemple recurente de utilizare a gestului ca element retoric. În "Bonaparte traversând Marele Saint-Bernard", poziția mâinii drepte este interpretată mai întâi ca un gest de comandă; pictorul prevăzuse inițial în schițele sale să-i pună în mână lui Napoleon un baston de comandant în stilul celor din portretele regale. Alexandre Lenoir, în amintirile sale istorice despre David, menționează că François Gérard
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
evreii din regiune spre Ierusalim. Legătură istorică și spirituală cu Ierusalimul s-a întărit în rândurile evreilor din Asia Centrală rusă, mai ales în urmă activității misionare a doi emisari sefarzi: rabinul Yosef Mamman, originar din Maroc,care se stabilise mai întâi la Tzfat, si apoi la finele secolului al XVIII-lea în Buhara, și după multe decenii mai tarziu, a rabinului Rafael Ohana care venise din Tiberias. Între 1868 - 1914 circa 1,500 dintre cei 16,000 evrei din zona Buhara
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
fiind faptul că germanii cuceriseră controlul asupra aeroportului Ockenburg, ceea ce le-ar fi permis să aducă întări, olandezii au bombardat pista de aterizare. Construcția aeroportului Valkenburg nu era finalizată. La fel ca în cazul aeroportului Ypenburg, germanii au bombardat mai întâi pozițiile apărătorilor, provocându-le pierderi importante, și numai după aceea au lansat parașutiștii. În ciuda faptului că valurile succesive de parașutiști au suferit pierderi grele, olandezii nu au reușit să îi împiedice pe germani să cucerească aeroportul. Dat fiind faptul că
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
formula 14 Astfel am obținut că funcția formula 15 și formula 14 Altfel spus, formula 17 Analog se arată că oricare ar fi formula 18 funcția formula 19 "Consecință". Dacă funcțiile formula 20 au derivate continue pe formula 21 atunci are loc egalitatea: Să se calculeze formula 23 Mai întâi alegem funcțiile "f" și "g": Calculăm derivata lui "f": formula 26 Integrăm pe "g": formula 27 Deci formula 28 Multe formule de recurență se stablesc prin integrare prin părți repetată. De exemplu, fie: Integrând prin părți rezultă: De aici avem: Această formulă împreună cu
Integrare prin părți () [Corola-website/Science/330644_a_331973]
-
la Opera Germană din Lemberg în 1792. Acolo, în 1796, s-a căsătorit cu Klara Abt, care a murit însă un an mai târziu. În 1799, împreună cu Wojciech Bogusławski, a mers în noua Prusie de est, devenind dirijorul principal, mai întâi la Teatrul German, apoi la Teatrul Național Polonez din Varșovia. Elsner a călătorit la Paris, Dresda și Posen (Poznań), unde l-a întâlnit pe E.T.A. Hoffmann, împreună înființând în 1805 "Musikressource". În 1802 s-a căsătorit cu cea de-
Józef Elsner () [Corola-website/Science/330742_a_332071]
-
și sedila cu funcția de astăzi. Începe să se folosească și accentul grav, cu valoare distinctivă pentru omonime (de exemplu "a" „are” vs. "à" „la”) și pentru e pronunțat altfel decât /ə/. Începe să fie folosit și accentul circumflex, mai întâi de către Jacobus Sylvius, pentru a nota pronunțarea ca o singură vocală a diftongilor din Evul Mediu notați ai, au etc., accentul fiind scris deasupra ambelor litere ca pentru a le uni. Apoi Étienne Dolet îl folosește în locul unor litere care
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
recompensată cu premiul Hugo și a ocupat locul al șaptelea în sondajul Locus. Nuveleta, publicată în numărul din decembrie 1997 al revistei "Asimov's Science Fiction", a fost nominalizată la premiul Hugo și în sondajul Asimov's Readers', ocupând locul întâi în sondajul Locus. Ea prezintă o temă clasică a SF-ului, cea a posedării corpurilor umane de către entități extraterestre. De altfel, nuveleta face referire la o serie de filme care tratează acest subiect, printre care "Invazia hoților de trupuri" sau
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
un element esențial al feminității lor. Prin urmare, cu toate neajunsurile pe care le aduce, sunt dispuse să elimine tratamentul care inhiba acest proces. Apărută în numărul din decembrie 1993 al publicației "Asimov's Science Fiction", nuveleta a ocupat locul întâi în sondajul Asimov's Readers'. Ea descrie un episod din periplul lui Iosif și al Mariei spre Betleem, călătorie despre care sursele biblice nu relatează aproape nimic. În povestire, cei doi rătăcesc drumul și pășesc printr-o poartă temporală care
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
au răspuns că nicio teză a vreunui om de știință nu este considerată drept sacrosanctă, dovedit fiind prin aspecte ale teoriei lui Darwin care au fost respinse sau revizuite de oamenii de știință de-a lungul timpului pentru a ajunge întâi la neodarwinism și apoi la sinteza evoluționară modernă. Teza că evoluția s-ar baza pe credință religioasă, adesea bazată pe impresia creaționiștilor că evoluția nu ar fi fost observată niciodată, este de asemenea respinsă deoarece evoluția are parte de dovezi
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
al Poporului în Rusia Hvorostovsky s-a născut în Krasnoyarsk în Siberia. El a studiat la Școala de Arte din Krasnoyarsk cu Yekatherina Yofel și a debutat la Operă Krasnoyarsk, în rolul lui Marullo din "Rigoletto". El a câștigat Premiul Întâi atât la Competiția Glinka în 1987 cât și la Concursul de Canto din Toulouse în 1988. Hvorostovsky a devenit cunoscut pe plan internațional în 1989 când a câștigat BBC Cardiff Singer of the World competition, întrecându-l pe favoritul local
Dmitri Hvorostovski () [Corola-website/Science/330861_a_332190]