38,366 matches
-
Petőfi a celor 12 de puncte din faimosul poem "Nemzeti dal" (Imnului Național) pe treptele din față ale muzeului. Acest lucru a identificat muzeul ca o identitate națională majoră pentru Ungaria. În amintirea revoluției s-au adăugat două statui la muzeu. Prima este o statuie de Arany János, care a fost inaugurată în 1883. Mai târziu, în 1890 a existat o statuie lângă scările muzeului unde era o placă comemorativă a lui Sándor Petőfi. Astăzi, festivitățile de comemorare a Zilei Naționale
Muzeul Național al Ungariei () [Corola-website/Science/329541_a_330870]
-
ca o identitate națională majoră pentru Ungaria. În amintirea revoluției s-au adăugat două statui la muzeu. Prima este o statuie de Arany János, care a fost inaugurată în 1883. Mai târziu, în 1890 a existat o statuie lângă scările muzeului unde era o placă comemorativă a lui Sándor Petőfi. Astăzi, festivitățile de comemorare a Zilei Naționale din 1848 au loc în fața muzeului.
Muzeul Național al Ungariei () [Corola-website/Science/329541_a_330870]
-
Arany János, care a fost inaugurată în 1883. Mai târziu, în 1890 a existat o statuie lângă scările muzeului unde era o placă comemorativă a lui Sándor Petőfi. Astăzi, festivitățile de comemorare a Zilei Naționale din 1848 au loc în fața muzeului.
Muzeul Național al Ungariei () [Corola-website/Science/329541_a_330870]
-
reprezentând Bătălia de la Grunwald și victoria aliată a Regatului Poloniei și Marelui Ducat al Lituaniei asupra Ordinului Cavalerilor Teutoni în 1410. Tabloul datează din 1878 și este una dintre reprezentările cele mai eroice ale istoriei Poloniei. Tabloul este expus la Muzeul Național din Varșovia. Principalul obiectiv al tabloului este scena morții Marelui Maestru al Ordinului Teutonic, Ulrich von Jungingen, o altă figură centrală este lituanianul Vytautas (Witold), îmbrăcat în roșu, ridicând o sabie. Datorită complexității sale, pictura a fost atât lăudată
Bătălia de la Grunwald (pictură) () [Corola-website/Science/329555_a_330884]
-
unul dintre cei mai respectați artiști polonezi. Pictura a fost vândut în acel an la Rosenblum, o persoană privată din Varșovia. Pictura a fost prezentată în numeroase expoziții internaționale, în 1902 pictura a fost cumpărată de la moștenitorii lui Rosenblum de către Muzeul de Arte Frumoase Asociația Zachęta și expusă în Varșovia. Ca multe alte lucrări, Bătălia de la Grunwald a fost ascunsă în timpul ocupației Poloniei de către Germania nazistă. Împreună cu Omagiu prusac (Hold pruski), a fost unul dintre cele două opere de artă care
Bătălia de la Grunwald (pictură) () [Corola-website/Science/329555_a_330884]
-
germani atunci când au refuzat să divulge locația sa, în ciuda interogatoriilor și torturilor. Pictura a supraviețuit anilor de război, fiind ascunsă lângă Lublin. Restaurat după cel de-al Doilea Război Mondial, din 1949 această pictură în ulei a fost expusă în Muzeul Național din Varșovia. În 1999, "Bătălia de la Grunwald" a fost împrumutată în Lituania, unde a obținut o primire pozitivă, deoarece îl afișează pe Vitautas, care este considerat un erou național în această țară. Până în 2000, pictura avea nevoie de restaurare
Bătălia de la Grunwald (pictură) () [Corola-website/Science/329555_a_330884]
-
de Artă din Sibiu (1903 - 1904), tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia, unde a petrecut un an (1904-05) luând lecții de engleză, pian și artă. A primit permisiune de la National Gallery să copieze lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Joseph Mallord William Turner, o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale, precum și într-o altă perioadă ulterioară, din 1948. În iulie 1905, Edith a primit gradul “distincție” la
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
expus la . Expoziția a călătorit prin toată țara. Edith a murit în 1970, la vârsta de 83 de ani. De-a lungul vieții sale, ea a creat mai bine de 200 de picturi, desene și litografii, acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa. În 1998, Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei, unele dintre acestea aflându-se expuse permanent în muzeu
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
vârsta de 83 de ani. De-a lungul vieții sale, ea a creat mai bine de 200 de picturi, desene și litografii, acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa. În 1998, Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei, unele dintre acestea aflându-se expuse permanent în muzeu. În 1999, colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München, la . În 2001
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa. În 1998, Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei, unele dintre acestea aflându-se expuse permanent în muzeu. În 1999, colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München, la . În 2001, din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial, pentru a fi expuse acolo.
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
sale de limbi moderne și antice. Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese, el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană (o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal). Cartea "Cibinum" (numele latin al râului Cibin) a fost publicată în 2006, după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck (Gundelsheim, Germania). În 1708, Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz (astăzi Criț
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
a fost cunoscut ca un talent muzical, care cânta la pian și compunea arii și menuete. După ce Samuel von Brukenthal s-a retras din politică, Johann a colaborat cu dânsul la organizarea și extinderea colecțiilor si librăriei sale (nucleul viitorului Muzeu Brukenthal, care include și o colecție Soterius von Sachsenheim). Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj, unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo. Johann Michael Soterius von Sachsenheim
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
picturile rămase de la ei, incluzând și sute de studii, unui negustor vienez de vechituri. Un autoportret și un portret al soțului ei, amândouă pictate în 1853, au fost aduse în Anglia de către fii ei, între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim. Ei au avut patru copii, între care trei au supraviețuit copilăriei. Printre aceștia, Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
Din Transilvania în Spitzbergen" (se află la Complexul Muzeal Național "Astra"). Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii. Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu, parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA”. Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887, în Marienburg (astăzi Feldioara). După ce a terminat un curs de doi ani
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
de Artă din Sibiu (1903 - 1904), tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia, unde a petrecut un an (1904-05) luând lecții de engleză, pian și artă. A primit permisiune de la National Gallery să copieze lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner, o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale, precum și într-o altă perioadă ulterioară, din 1948. În 1907, tatăl ei a decis că ea ar trebui să își
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
familiei fiicei) și a pictat mai ales trandafiri. Edith a murit în 1970, la vârsta de 83 de ani. De-a lungul vieții sale, ea a creat mai bine de 200 de picturi, desene și litografii, acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa. În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei, unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
vârsta de 83 de ani. De-a lungul vieții sale, ea a creat mai bine de 200 de picturi, desene și litografii, acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa. În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei, unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu. În 1999, colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München, la . În 2001
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa. În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei, unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu. În 1999, colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München, la . În 2001, din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial, pentru a fi expuse acolo.
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
discretă a îmbrăcăminții. Originalul este pierdut în Anglia, din fericire, o copie a fost comandată de către nepotul lui Theodor, Arthur Soterius von Sachsenheim, înainte de a duce pictura originală fiilor lui Theodor în Anglia în 1905. Copia se află acum la Muzeul de Artă din Brașov. Theodor și Clara au început să trăiască împreună necununați, spre marea supărare a mamei văduve a Clarei și a restului familiei (care o considerau oaia neagră a familiei). În ciuda rezistenței din partea familiei, care avea îndoieli în privința
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
urmat-o în mormânt. Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare, fratele lui Theodor, Moritz, a vândut picturile rămase de la ei, incluzând și sute de studii, unui negustor vienez de vechituri. O parte din picturile lui Theodor Sockl se află la Muzeul Brukenthal și la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim. Unele sunt în proprietate privată, iar altele sunt din păcate pierdute. Fiii lor, Victor și Carl, au emigrat în Anglia în jurul lui 1889, unde Victor vor pune pe picioare și vor conduce o
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare, fratele lui Theodor, Moritz, a vândut picturile rămase de la ei, incluzând și sute de studii, unui negustor vienez de vechituri. O parte din picturile lui Theodor Sockl se află la Muzeul Brukenthal și la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim. Unele sunt în proprietate privată, iar altele sunt din păcate pierdute. Fiii lor, Victor și Carl, au emigrat în Anglia în jurul lui 1889, unde Victor vor pune pe picioare și vor conduce o firma de succes care
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
este o instituție de cultură al cărei scop este cercetarea, conservarea și promovarea publică a patrimoniului arheologic, istoric,etnologic și artistic al județului Caraș-Severin. Instituția își are locația în municipiul Reșița, reședința administrativă a județului Caraș-Severin, bulevardul Republicii, numărul 10. Muzeul reșițean este o instituție relativ tânără. În anul 1957, în cadrul uzinelor din localitate a luat ființă Comitetul pentru înființarea muzeului, pentru început fiind vizată conservarea și promovarea tradițiilor industriale din zonă. Doi ani mai târziu, în anul 1959, s-a
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
artistic al județului Caraș-Severin. Instituția își are locația în municipiul Reșița, reședința administrativă a județului Caraș-Severin, bulevardul Republicii, numărul 10. Muzeul reșițean este o instituție relativ tânără. În anul 1957, în cadrul uzinelor din localitate a luat ființă Comitetul pentru înființarea muzeului, pentru început fiind vizată conservarea și promovarea tradițiilor industriale din zonă. Doi ani mai târziu, în anul 1959, s-a obținut aprobarea oficială pentru înființarea unui muzeu orășenesc la Reșița care în anul 1962 primește recunoașterea oficială a Ministerului Învățământului
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
În anul 1957, în cadrul uzinelor din localitate a luat ființă Comitetul pentru înființarea muzeului, pentru început fiind vizată conservarea și promovarea tradițiilor industriale din zonă. Doi ani mai târziu, în anul 1959, s-a obținut aprobarea oficială pentru înființarea unui muzeu orășenesc la Reșița care în anul 1962 primește recunoașterea oficială a Ministerului Învățământului și Culturii. După reorganizarea administrativă pe județe a României, primește titulatura de Muzeu de istorie al județului Caraș-Severin, exercitându-și jurisdicția științifică, de cercetare și conservare, pe
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
ani mai târziu, în anul 1959, s-a obținut aprobarea oficială pentru înființarea unui muzeu orășenesc la Reșița care în anul 1962 primește recunoașterea oficială a Ministerului Învățământului și Culturii. După reorganizarea administrativă pe județe a României, primește titulatura de Muzeu de istorie al județului Caraș-Severin, exercitându-și jurisdicția științifică, de cercetare și conservare, pe un teritoriu de aproximativ 9000 km2. Începând cu anul 1987, instituția s-a mutat într-o clădire nouă, unde își desfășoară activitatea și în prezent. Din
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]