38,366 matches
-
circa 53.000 piese. Colecțiile constituite de-a lungul celor patru decenii de activitate își au proveniența în cercetările arheologice, achizițiile și donațiile derulate în intervalul menționat, cărora li se pot adăga descoperirile întâmplătoare ale unor cetățeni sau ale specialiștilor muzeului. Colecția de arheologie este cea mai importantă, prin cele aproximativ 20.000 de piese ce o compun. Aceasta acoperă un interval temporal ce începe din paleolitic și până în zorii epocii medievale. Uneltele de silex sau obsidian, descoperite la Gornea sau
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
artă populară și etnografie conține 1121 de piese, ilustrând portul popular, industria casnică textilă și ocupațiile tradiționale. Primul director al acestei instituții a fost profesorul Octavian Răuț, în perioada 1962-1964, care a și organizat unele campanii de cercetare arheologică cu Muzeul Banatului din Timișoara. I-a succedat, profesorul Wolker Wollman între anii 1965-1967, iar după plecarea acestuia la Universitatea din Cluj, a urmat un alt istoric, respectiv profesorul Ilie Uzum. Din anul 1990, la conducera Muzeului reșițean se află actualul director
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
campanii de cercetare arheologică cu Muzeul Banatului din Timișoara. I-a succedat, profesorul Wolker Wollman între anii 1965-1967, iar după plecarea acestuia la Universitatea din Cluj, a urmat un alt istoric, respectiv profesorul Ilie Uzum. Din anul 1990, la conducera Muzeului reșițean se află actualul director, dr. Dumitru Țeicu. Din anul 1971 și până în prezent publicația științifică emblematică pentru Muzeul Banatului Montan din Reșița este revista Banatica, ajunsă la cel de-al 22 volum. De-a lungul timpului în paginile sale
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
după plecarea acestuia la Universitatea din Cluj, a urmat un alt istoric, respectiv profesorul Ilie Uzum. Din anul 1990, la conducera Muzeului reșițean se află actualul director, dr. Dumitru Țeicu. Din anul 1971 și până în prezent publicația științifică emblematică pentru Muzeul Banatului Montan din Reșița este revista Banatica, ajunsă la cel de-al 22 volum. De-a lungul timpului în paginile sale și-au găsit locul studii semnate de istorici de prestigiu precum Hadrian și Constantin Daicoviciu, Costin Feneșan, Wolker Wollman
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
industriile populare ilustrate de instalațiile hidraulice țărănești (mori, pive, fierăstraie) și portul popular din Banat. Cercetările istorice s-au concretizat în peste 60 de studii și volume, grupate în trei serii tematice: teze de doctorat, cataloage și monografii. De asemenea, muzeul a fost implicat în manifestări științifice naționale și internaționale (conferințe, simpozioane) și în proiecte transfrontaliere derulate cu parteneri din Republica Serbia. Muzeul poate fi vizitat săptămânal în intervalul marți - sâmbăta, între orele 09 - 17. Expoziția permanentă, acum în reorganizare, este
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
60 de studii și volume, grupate în trei serii tematice: teze de doctorat, cataloage și monografii. De asemenea, muzeul a fost implicat în manifestări științifice naționale și internaționale (conferințe, simpozioane) și în proiecte transfrontaliere derulate cu parteneri din Republica Serbia. Muzeul poate fi vizitat săptămânal în intervalul marți - sâmbăta, între orele 09 - 17. Expoziția permanentă, acum în reorganizare, este accesibilă atât cu grupuri organizate cât și individual.
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
străzii istorice Qasr al-Ayni, extremitatea de vest a străzii Talaat Harb, iar prin intermediul străzii Qasr Al-Nil care pornește din partea de sud are acces direct la podul Qasr Al-Nil ce traversează Nilul. În jurul pieței se află mai multe clădiri importante precum Muzeul Egiptean, Casa Folclorului, sediul Partidului Național Democrat, sediul guvernului, sediul Ligii Arabe, Hotelul Nil, Biserica Evanghelică Kasr El Dobara și campusul Universității americane din Cairo. În piață se află stația de metrou Sadat care intersectează cele două linii existente ale
Piața Tahrir () [Corola-website/Science/329707_a_331036]
-
s-a aflat în localitatea omonimă din județul Hunedoara, de unde a fost transferată în Muzeul Țăranului Român din București în anul 1992. Biserica a fost ridicată probabil în secolului 17. A fost cuprinsă în vechea listă a monumentelor, dar noua listă a monumentelor istorice nu o mai menționează. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Bejan
Biserica de lemn din Bejan () [Corola-website/Science/329738_a_331067]
-
Biserica a fost ridicată probabil în secolului 17. A fost cuprinsă în vechea listă a monumentelor, dar noua listă a monumentelor istorice nu o mai menționează. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Bejan a fost mutată în anul 1992 la Muzeul Țăranului Român din București. Din anul 1947, când sătenii din Bejan și-au construit o nouă biserică, din cărămidă, și până în anul 1992, când biserica a fost mutată în București, în aceasta nu s-au mai săvârșit slujbe. Datorită lipsei
Biserica de lemn din Bejan () [Corola-website/Science/329738_a_331067]
-
fost mutată în București, în aceasta nu s-au mai săvârșit slujbe. Datorită lipsei fondurilor pentru întreținere, bisericuța de lemn din satul Bejan se afla într-o stare avansată de degradare și era amenințată cu prăbușirea. În anul 1991, responsabilii „Muzeului Țăranului Român" din București au cumpărat bisericuța, care a fost salvată prin aducerea și reasamblarea ei în curtea muzeului din București în anul următor. Forma ei arhaică (un dreptunghi, cu capetele nedecroșate, poligonale cu trei laturi, supraînălțat printr-o clopotniță
Biserica de lemn din Bejan () [Corola-website/Science/329738_a_331067]
-
lemn din satul Bejan se afla într-o stare avansată de degradare și era amenințată cu prăbușirea. În anul 1991, responsabilii „Muzeului Țăranului Român" din București au cumpărat bisericuța, care a fost salvată prin aducerea și reasamblarea ei în curtea muzeului din București în anul următor. Forma ei arhaică (un dreptunghi, cu capetele nedecroșate, poligonale cu trei laturi, supraînălțat printr-o clopotniță scundă, cu foișor deschis și coif octogonal), analogiile cu lăcașul de cult din Muncelu Mic (doar două străpungeri ale
Biserica de lemn din Bejan () [Corola-website/Science/329738_a_331067]
-
se referă la furtul a șapte tablouri la 16 octombrie 2012, din muzeul Kunsthal, Rotterdam. Aceste tablouri sunt: "Waterloo Bridge, London" și "Charing Cross Bridge, London" (Monet) "Tete d'Arlequin" (Picasso), "Femme devant une fenêtre ouverte" (Gauguin), "La Liseuse en Blanc et Jaune" (Matisse), "Autoportret" (De Haan) și "Woman with Eyes Closed" (Lucian
Furtul de picturi de la Kunsthal () [Corola-website/Science/329799_a_331128]
-
sunt: "Waterloo Bridge, London" și "Charing Cross Bridge, London" (Monet) "Tete d'Arlequin" (Picasso), "Femme devant une fenêtre ouverte" (Gauguin), "La Liseuse en Blanc et Jaune" (Matisse), "Autoportret" (De Haan) și "Woman with Eyes Closed" (Lucian Freud). În acel moment muzeul expunea lucrări de avangardă a peste 150 de artiști din partea Fundației Triton, ca parte a festivităților celei de a 20-a aniversări. Jaful a avut loc în dimineața zilei de 16 octombrie 2012 în jurul orei 03:00. Chiar dacă alarmele s-
Furtul de picturi de la Kunsthal () [Corola-website/Science/329799_a_331128]
-
peste 150 de artiști din partea Fundației Triton, ca parte a festivităților celei de a 20-a aniversări. Jaful a avut loc în dimineața zilei de 16 octombrie 2012 în jurul orei 03:00. Chiar dacă alarmele s-au declanșat, hoții au părăsit muzeul până la sosirea poliției. Potrivit poliției din Rotterdam, "Se presupune că sistemul de alarmă al muzeului Kunsthal ar fi de ultimă oră. Nu avem niciun motiv să cred contrariul, dar cumva oamenii responsabili pentru acest furt au găsit o cale de
Furtul de picturi de la Kunsthal () [Corola-website/Science/329799_a_331128]
-
-a aniversări. Jaful a avut loc în dimineața zilei de 16 octombrie 2012 în jurul orei 03:00. Chiar dacă alarmele s-au declanșat, hoții au părăsit muzeul până la sosirea poliției. Potrivit poliției din Rotterdam, "Se presupune că sistemul de alarmă al muzeului Kunsthal ar fi de ultimă oră. Nu avem niciun motiv să cred contrariul, dar cumva oamenii responsabili pentru acest furt au găsit o cale de a intra și de a ieși." Directorul Art Loss Register suspectează că au fost vizate
Furtul de picturi de la Kunsthal () [Corola-website/Science/329799_a_331128]
-
Silvaniei. Școala elementară a urmat-o în satul natal, iar liceul l-a absolvit la Șimleu Silvaniei. În 1916, după ce termină liceul, este mobilizat în armata austro-ungară ce staționa la Praga, aici luând contact cu operele universale ale artiștilor din muzeele din Praga. Întors în țară, în 1918, la insistențele familiei se înscrie la Facultatea de Drept din București. Însă după un an viitorul artist se transferă la Cluj. Aici va frecventa atelierul - școală al pictorului Francisc (Ferenc) Àcs. În anul
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
mărește și mai mult aerul marțial. Prin voia Destinului tabloul avea să dispară după moartea Maestrului, nu se știe nici acum unde se află. În 1967, la invitațiile făcute de Georges Galfrard (colecționară de artă și membră a Asociației prietenilor muzeelor din Franța) și Robert Yan (președintele Societății artiștilor independenți) va expune la a 78-a expoziție a ,Salonului artiștilor independenți”, organizată la Grand Palais. Francis B. Conem dedică maestrului un articol în "L’Amateur d’Art" din care reproducem finalul
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
fi acordat ordinul Meritul Cultural clasa I, iar în anul 1978 în sala Dales, cu ocazia împliniri vârstei de 80 de ani, i se organizează o vastă retrospectivă și îi este conferit Ordinul 23 August clasa I. În 1980 donează Muzeului Județean Zălau, un număr de 162 de lucrări de pictură și grafică, arhiva personală și biblioteca de artă. Acestea stau la baza Galeriei Ioan Sima deschisă un an mai târziu. Ion Irimescu, prietenul și colegul de breaslă, remarcă în memoriile
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
-l, este polul advers în compoziția cromatică, ajungând deseori să fie chiar dominantă. Dar, binenînțeles, sunt multe lucrări în care albastrul joacă rolul principal definind intrinsec culoarea motivului în cazul florilor, de exemplu. Fondat în 1951 și reorganizat în 1971, Muzeul de Istorie și Arta din Zalău a beneficiat, inițial, de două expoziții permanente: cea de istorie și cea de artă populară. Ulterior, printr-un gest de o remarcabilă noblețe sufletească și artistică, Ioan Sima, artist plastic deja consacrat la vremea
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
noblețe sufletească și artistică, Ioan Sima, artist plastic deja consacrat la vremea aceea, propune forurilor culturale ale vremii o donație de tablouri personale, cu condiția ca ele să fie păstrate într-un spațiu adecvat, și care să constituie nucleul unui muzeu memorial. La cel mai înalt nivel politic și cultural se decide, astfel, repartizarea imobilului de la nr. 6 de pe strada Gheorghe Doja muzeului județean, astfel încât acesta să organizeze aici un muzeu de artă. Se deschide astfel, la 9 iulie 1981, o
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
personale, cu condiția ca ele să fie păstrate într-un spațiu adecvat, și care să constituie nucleul unui muzeu memorial. La cel mai înalt nivel politic și cultural se decide, astfel, repartizarea imobilului de la nr. 6 de pe strada Gheorghe Doja muzeului județean, astfel încât acesta să organizeze aici un muzeu de artă. Se deschide astfel, la 9 iulie 1981, o nouă secție a Muzeului de Istorie și Artă, denumită inspirat Galeria de Artă Ioan Sima. La deschiderea, în 1981, a galeriei, muzeul
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
într-un spațiu adecvat, și care să constituie nucleul unui muzeu memorial. La cel mai înalt nivel politic și cultural se decide, astfel, repartizarea imobilului de la nr. 6 de pe strada Gheorghe Doja muzeului județean, astfel încât acesta să organizeze aici un muzeu de artă. Se deschide astfel, la 9 iulie 1981, o nouă secție a Muzeului de Istorie și Artă, denumită inspirat Galeria de Artă Ioan Sima. La deschiderea, în 1981, a galeriei, muzeul din Zalău deținea, deja, un important număr de
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
mai înalt nivel politic și cultural se decide, astfel, repartizarea imobilului de la nr. 6 de pe strada Gheorghe Doja muzeului județean, astfel încât acesta să organizeze aici un muzeu de artă. Se deschide astfel, la 9 iulie 1981, o nouă secție a Muzeului de Istorie și Artă, denumită inspirat Galeria de Artă Ioan Sima. La deschiderea, în 1981, a galeriei, muzeul din Zalău deținea, deja, un important număr de piese de pictură și sculptură, primite sau achiziționate în timp. Punctul forte al patrimoniului
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
muzeului județean, astfel încât acesta să organizeze aici un muzeu de artă. Se deschide astfel, la 9 iulie 1981, o nouă secție a Muzeului de Istorie și Artă, denumită inspirat Galeria de Artă Ioan Sima. La deschiderea, în 1981, a galeriei, muzeul din Zalău deținea, deja, un important număr de piese de pictură și sculptură, primite sau achiziționate în timp. Punctul forte al patrimoniului muzeal se conturează, însă, fără nici o îndoială, în 1981, odată cu donația maestrului Ioan Sima, care oferă galeriei un
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
personale la Paris (1928), New York (1924), participă la expoziția mondială de la New York din 1939. Înainte de cel de al doilea război mondial pictează în frescă cele două săli ale Palatului Sfântului Sinod, sala de ședințe a Primăriei de Verde și Sala Muzeului de la Palatul Regal. Lucrează în frescă și în mozaic la Institutul de arhitectură (1938), Salonul gării Mogoșoaia (1939), frescă exterioară la Institutul de istorie "Nicolae Iorga" După războiul al doilea mondial, pictează biserici și face pictură murală, amintind aici mozaicuri
Olga Greceanu () [Corola-website/Science/329828_a_331157]