45,023 matches
-
de 310 m în extremitatea estică, pe valea Arieșului, iar cea maximă se găsește în nord-estul orașului, pe Dealul Slăninii (436 m). Spre vest, este adăpostit de Dealul Viilor, în prelungirea Dealului Cetății (402 m). În centrul municipiului se unesc Valea Racilor cu Valea Caldă Mare . Orașul a fost compus din 3 zone distincte: "Turda Veche" (de la podul peste Arieș spre nord, cuprinzând zona centrală și terminându-se la capătul străzii Avram Iancu), "Turda Nouă" (de la strada Avram Iancu spre Cluj
Turda () [Corola-website/Science/296960_a_298289]
-
în extremitatea estică, pe valea Arieșului, iar cea maximă se găsește în nord-estul orașului, pe Dealul Slăninii (436 m). Spre vest, este adăpostit de Dealul Viilor, în prelungirea Dealului Cetății (402 m). În centrul municipiului se unesc Valea Racilor cu Valea Caldă Mare . Orașul a fost compus din 3 zone distincte: "Turda Veche" (de la podul peste Arieș spre nord, cuprinzând zona centrală și terminându-se la capătul străzii Avram Iancu), "Turda Nouă" (de la strada Avram Iancu spre Cluj) și "Oprișani" (de la
Turda () [Corola-website/Science/296960_a_298289]
-
Occitana sau limba òc ("occitan", "lenga d'òc", cuvântul "òc" însemnând „da”) este o limbă romanică vorbită în partea de sud a Franței, în Italia de nord-vest (Văile Occitane și Guardia Piemontese) în Spania de nord (Vall d'Aran) și în Monaco. Spațiul lingvistic și cultural occitan se numește Occitania. Dialectele occitanei includ "auvergnat (auvernhat)", "gascon", "languedocien (lengadocian)", "limousin (lemosin)", "provençal (provençau)" și "vivaro-alpin (vivaroalpenc)". Occitana este atât
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
sunt vreo 610 000 de vorbitori nativi de occitana, din care majoritatea este bilingvă, și mai mult ca un milion de persoane care o înțeleg. În ciuda eforturilor făcute de occitaniști pentru a reintroduce limba la tineri, numărul vorbitorilor fluenți scade. Valea Aran, o "comarca" și regiune geografică a Spaniei amplasată în Catalonia este aria vorbitoare de araneză, o variantă a dialectului gascon. În 1990 dialectul acesta a fost declarat limba oficială a regiunii alături de spaniola (limba statului) și catalana (limba comunității
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
comunității autonome). În 2006 s-a extins acest privilegiu la întregul teritoriu catalan. Până astăzi, Aran este unicul loc în lume unde occitana se bucură de statutul de limbă oficială. În Italia sunt două locuri în care se vorbește occitană: Văile Occitane situate în Piemont și orașul calabrian Guardia Piemontese. Limba este recunoscută oficial și are statutul de limba protejată de la 1999. Aceasta permite autorităților să o introducă în învățământ și viață publică dar numai în comune care îl doresc fără
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
dat început la occitanismul de astăzi, limba recula din uzul începând cu primă jumătate a secolului XX, cedând să fie limba majoritară. Aflându-se pe cale de dispăriție, suferă de substituire lingvistică prin franceză în Franța și Monaco, prin italiană în Văile Occitane și prin spaniolă în Valea Aran. În ciuda aceasta, mișcarea occitanistă încearcă să repopularizeze occitana și să-i redea statutul de limba vorbită. În 2005 înî Carcassonne și în 2007 în Béziers au avut loc demonstrări populare pentru occitana dar
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
limba recula din uzul începând cu primă jumătate a secolului XX, cedând să fie limba majoritară. Aflându-se pe cale de dispăriție, suferă de substituire lingvistică prin franceză în Franța și Monaco, prin italiană în Văile Occitane și prin spaniolă în Valea Aran. În ciuda aceasta, mișcarea occitanistă încearcă să repopularizeze occitana și să-i redea statutul de limba vorbită. În 2005 înî Carcassonne și în 2007 în Béziers au avut loc demonstrări populare pentru occitana dar impactul lor a fost restrâns. În
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
Descoperirile arheologice de pe teritoriul municipiului Zalău au pus în evidență dovezi ale existenței umane în aceste locuri încă din neolitic, respectiv cu cca. 6500 de ani în urmă. Monedele dacice descoperite în perimetrele arheologice din zona centrală a municipiului, de pe Valea Miții și din vestul orașului, la care se adaugă importante elemente aparținând culturii romane, atestă continuitatea locuirii dacice în acest areal și dezvoltarea unor relații de ordin economic cu orașul Porolissum. După cucerirea Daciei de către Traian (106), granița Imperiului Roman
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
O ramificație a acestei căi ferate, de la Buzău la Mărășești a fost deschisă după câțiva ani, pe 13 iunie 1881, devenind prima cale ferată proiectată de ingineri români. Linia Buzău-Nehoiașu, deschisă în 1908, leagă Buzău de multe din localitățile de pe valea Buzăului, inclusiv de orașele Nehoiu și Pătârlagele. Prin municipiul Buzău trece șoseaua națională DN2 (parte din drumul european E85), care leagă orașul spre sud cu Bucureștiul și spre nord cu orașele importante din Moldova Occidentală. Lângă Buzău, din acesta se
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
mai probabil, spre mijlocul secolului XI se produce o deplasare a hotarului regatului spre estul și sud-estul Transilvaniei. Pentru câteva decenii, granița regatului va fi stabilită temporar, pentru câteva decenii, pe o linie care, venind dinspre est, urma cu aproximație valea râului Târnava Mare și se continua, spre vest, pe valea râului Secaș. În primele decenii ale secolului XII liniile fortificate de graniță (ung. gyepű) ale statului maghiar urmau, în zona centrală a sudului Transilvaniei, cursul râului Olt. Deplasarea graniței statale
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
a hotarului regatului spre estul și sud-estul Transilvaniei. Pentru câteva decenii, granița regatului va fi stabilită temporar, pentru câteva decenii, pe o linie care, venind dinspre est, urma cu aproximație valea râului Târnava Mare și se continua, spre vest, pe valea râului Secaș. În primele decenii ale secolului XII liniile fortificate de graniță (ung. gyepű) ale statului maghiar urmau, în zona centrală a sudului Transilvaniei, cursul râului Olt. Deplasarea graniței statale pe linia naturală de demarcație a Transilvaniei, formată de lanțul
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
un spațiu al confluențelor: aici se unesc cele două Someșuri; este elementul de clivaj între Câmpia Transilvaniei și Podișul Transilvaniei; se intersectează vechi drumuri comerciale și strategice (rutiere și feroviare), Dejul fiind o adevărată „Poartă de intrare” în Transilvania, pe valea Someșului unit. Dejul a fost reședința comitatului Solnocul Interior, iar din 1878 a comitatului Solnoc-Dăbâca. Din 1925 până în 1950, orașul a fost capitala județului Someș. În 1950, Dejul a devenit reședința Raionului Dej. În urma reformei administrative din 1968 orașul Dej
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
Jichișul de Jos, iar la sud-vest de cartierul Ocna Dejului. Localitatea este nod de drumuri terestre și căi feroviare cu stațiile Dej și Dej triaj. Dealul Florilor, 1 Mai, Centru, Ecaterina Teodoroiu, Parcul Mare, Stefan cel Mare, Unirii, Ocna Dejului Valea Someșului a constituit o atracție pentru om din cele mai vechi timpuri. Privind din această perspectivă, putem spune că orașul Dej are o vechime biblică, deoarece cele mai vechi urme arheologice datează din epoca neolitică, adică cu 5.500 de
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
au descoperit morminte romane.La Cetan a fost identificat un drum roman și ceramică romană. Teritoriul actual al orașului și exploatările de sare de aici au făcut parte din voievodatul lui Menumorut. Granița dintre voievodatele lui Gelu și Menumorut era Valea Fizeșului, care se varsă în Someșul Mic. După anul 905 a început cucerirea maghiară a acestor formațiuni politice româno-slave. Pentru impulsionarea vieții economice, regalitatea maghiară a încurajat colonizarea sașilor în Transilvania. În drumul lor spre Sibiu, o parte dintre acești
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
11.451 de locuitori (7991 maghiari, 2911 români, 445 germani și 104 alte naționalități). Mass Media locală este bine dezvoltată. Municipiul beneficiază de 2 radiouri locale: Radio Fir și Radio Stil și de un post de televiziune -Someș TV -Televiziunea Văii Someșului. Televiziunea Someș TV avea o aria de acoperire in 4 județe, mai mult, promotorii acesteia și-au propus o politică de post neutră politic, liberă și încurajatoare a valorilor din microregiunea Văii Someșului. Actualmente nu mai există, fiind preluată
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
un post de televiziune -Someș TV -Televiziunea Văii Someșului. Televiziunea Someș TV avea o aria de acoperire in 4 județe, mai mult, promotorii acesteia și-au propus o politică de post neutră politic, liberă și încurajatoare a valorilor din microregiunea Văii Someșului. Actualmente nu mai există, fiind preluată la Cluj-Napoca sub denumirea de Transilvania TV. De asemenea, Dejul beneficiaza de un site de stiri www.dejeanul.ro mereu actualizat cu informatii proaspete, fiind alegerea numarul 1 a dejenilor in materie de
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
un centru urban, ridicat la rang de municipiu. Cele mai vechi dovezi ale prezenței omului pe aceste meleaguri datează din Neoliticul timpuriu (6500-3000 î.C.). Aceste urme constau din obiecte de piatră cioplită, descoperite pe malul stâng al Arieșului, între Valea Sărată și CERCON Arieșul S.A. (fosta "Industria de Lut S.A."). Din faza de tranziție de la Neoliticul târziu la epoca timpurie a bronzului (1900-1700 î.C.) datează un mormânt tumular , descoperit in zona stației de transformatoare electrice și a racordului CFR
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
municipiului. Subzona de baltă este mai deosebită geobotanic, fiind formată din specii mezofile, higrofile, halofile și de nisipuri. Aceste asociații vegetale își datorează existența condițiilor locale create de prezența apelor curgătoare, lacurilor, bălților și dunelor de nisip de-a lungul văii brațului Borcea. Pădurile sunt formate din specii reprezentative precum salcia (Salix alba), plopul (Populus alba), frasinul (Fraxinus excelsior). Prin aspectul lor pitoresc, atrag la odihnă și agrement oamenii din municipiu și din localitățile învecinate. În zăvoaiele de plopi și salcie
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
mii de ani. Specia "Vitis silvestris", autohtonă în pădurile de stejar subcarpatice, a fost baza celebrei vite dacice. De altfel, cu 700 de ani înaintea erei creștine, documente antice informează că agatârșii, populație care trăia în ținuturile de sus ale Văii Mureșului era renumită prin vii întinse. Istoricul Gustave Glotz (1862 - 1935) remarcă, încă din anul 1925, în volumul "La civilisation égéenne": "Cu mult înainte de a fi consacrată era lui Dyonysos, vită de vie a format bucuria popoarelor preistorice". Chiar tradițiile
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
apropiate” din Letopisețul Novgorodului . Cercetările arheologice au dus descoperirea unor amfore romane în strada Ciurchi, în zona viilor din Copou și la câțiva km de Iași, la Holboca. De asemenea s-au descoperit monede imperiale romane lângă Dealul Cetățuia. La Valea Lupului (lângă Fabrica de antibiotice) s-au descoperit morminte sarmatice, vase dacice și obiecte de podoabă. Din perioada de trecere spre feudalism s-au identificat pe teritoriul Iașiului, 19 așezări cu resturi de locuire din sec. IV, neîntărite. Locuințele erau
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
așezări rurale, dar, din punct de vedere edilitar, se prezintă ca așezări urbane: Dancu, Tomești, Ciurea și Lunca Cetățuii. Tendința urbană este de extindere a Iașilor, aceste localități fiind incluse în zona metropolitană, alături de alte localități: Păun, Bârnova, Horpaz, Miroslava, Valea Lupului și Breazu. În urma exploziei fenomenului construcțiilor din ultimul deceniu, unele dintre aceste localități sunt astăzi practic unite cu orașul. Clima prezintă un caracter continental pronunțat, fiind influențată de masele de aer cu proveniență răsăriteană. Vara predomină timpul secetos cu
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
(colocvial "Sighet", colocvial "Sziget", în traducere "Insula", , ucraineană "Сигіт, Сигіт-Мармароський, Сігету-Мармацієй", ) este un municipiu în județul Maramureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Iapa, Lazu Baciului, (reședința), Șugău, Valea Cufundoasă și Valea Hotarului. Localitatea are o populație de locuitori (2011), fiind al doilea centru urban ca mărime și ca importanță al județului după orașul-reședință Baia Mare. În perioada 2000 - 2012, primarul municipiului a fost Eugenia Godja. Reședință voievodală (în timpul lui
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
(colocvial "Sighet", colocvial "Sziget", în traducere "Insula", , ucraineană "Сигіт, Сигіт-Мармароський, Сігету-Мармацієй", ) este un municipiu în județul Maramureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Iapa, Lazu Baciului, (reședința), Șugău, Valea Cufundoasă și Valea Hotarului. Localitatea are o populație de locuitori (2011), fiind al doilea centru urban ca mărime și ca importanță al județului după orașul-reședință Baia Mare. În perioada 2000 - 2012, primarul municipiului a fost Eugenia Godja. Reședință voievodală (în timpul lui Drag și Balc
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
După alegerile din 2012, primarul municipiului Sighetul Marmației este Nemeș Ovidiu Gheorghe iar viceprimarul este Scubli Horia. Transportul rutier se realizează mai dificil, fiind necesară trecerea Munților Gutâi, Țibles, Rodnei, si Munții Maramureșului. Din Sighet pornesc curse regulate spre toate văile din Maramureș (Valea Izei, Marei, Vișeului si Tisei), si spre orase ca Baia Mare, Cluj, Oradea, Timișoara. Transportul rutier se mai realizează prin punctul de trecere al frontierei Sighetul Marmației - Solotvino (nu mai este nevoie de viză) pe podul peste râul
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
2012, primarul municipiului Sighetul Marmației este Nemeș Ovidiu Gheorghe iar viceprimarul este Scubli Horia. Transportul rutier se realizează mai dificil, fiind necesară trecerea Munților Gutâi, Țibles, Rodnei, si Munții Maramureșului. Din Sighet pornesc curse regulate spre toate văile din Maramureș (Valea Izei, Marei, Vișeului si Tisei), si spre orase ca Baia Mare, Cluj, Oradea, Timișoara. Transportul rutier se mai realizează prin punctul de trecere al frontierei Sighetul Marmației - Solotvino (nu mai este nevoie de viză) pe podul peste râul Tisa. Gara Sighetul
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]