5,710 matches
-
că și-a găsit sfârșitul într-un loc cu apă, tocmai în Galia - fii atentă, era galez, și eu cred că asta explică totul - și după aia a fost văzut plimbându-se prin Goa. Presupun că era lățos, cu mărgele împletite peste tot. Că tot veni vorba... Nu, Hugo, nu mi-am pus mărgele peste tot, zise Violet, râzând. Și n-am auzit niciodată de Richey ăsta al tău. — Dar despre fata care i-a călcat pe urme - s-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Sophie erau uimitoare; Helen semăna cu Crăiasa zăpezilor din poveste, gata să înfigă un ac de gheață în inima oricui era îndeajuns de nebun s-o iubească. Purta o perucă atât de deschisă la culoare încât părea aproape platinată, împletită cu fire argintii; purta o coroniță delicată, model Slim Barrett 1, din frunze și din diamante. Bill, în rolul lui Bottom, purta capul de măgar, singura piesă de costumație pe care și-o pusese, și aștepta ca MM să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fiecare dată. La cât începe? — Șapte jumătate, zise Hugo. — Ne întâlnim în foaier la șapte, Sam? — S-a făcut. Helen se ridicase în timp ce eu vorbeam cu Janey, evitând privirea lui Hugo; urmă obișnuitul tur de pupături, saluturi, iar apoi Janey, împletindu-și drăgăstos brațele cu ale lui Helen, ne făcu cu mâna și plecă. — Și eu ar trebui să plec, zise Gita, lăsându-se pe spate în scaun. A fost o zi lungă. — Locuiești în apropiere? întrebă Hugo. Ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe amândoi. —O, da. Dar nu cred că-l vreau, zise ea simplu. Nu-l vrei? zisei eu, fără să-mi vină a crede. Toată lumea vorbea despre cât de importantă ar fi această oportunitate pentru ea. Clătină din cap. Își împletise și-și prinsese părul în cinstea ocaziei. Părea la fel de tern ca de obicei. Din cauza stresului? MM mă privi nedumerită, de parcă nu ar fi înțeles exact despre ce vorbeam. —Stresul? repetă ea. A, nu. Matthew se mutase acum lângă ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
voiam să fiu turtă dacă și când se întâmpla asta. Așa că, în cele din urmă, am adormit pe canapea, cu rochia pe mine, în zgomotul tâmpeniilor bizare, pline de energie ale emisiunilor TV din toiul nopții pâlpâind prin cameră și împletindu-se incomod în țesătura viselor mele. Pesemne că se transmitea vreun film de groază, pentru că Hugo mă urmărea pe un coridor, cu un cuțit de vânătoare; purta o glugă mare, care-i acoperea fața, gâtul și umerii, dar știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
este iarbă, în ciuda betoanelor și a flăcărilor, a gazelor și otrăvurilor de tot felul, inclusiv mediatice ori alimentare. Ce? O buburuză, adică altceva decât privitorul, decât iarba. Când? Atunci când poți fi uimit de apariția gâzelor. Astfel, în opt cuvinte se împletesc umanul cu vegetalul și lumea insectelor. Totul este că este. Și-i liniște și pace, înțelepciune. Pentru că, de fapt, ce este Universul decât o ființă vie, o buburuză? Dați-mi, vă rog, un alt răspuns. Și de undeva, din spații
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
vremii, țestoasa ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea aparent distrasă de vremi. Gingășia observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog, țestoase umane, priviți în jururi și vedeți florile de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara. Pată de culoare pe albul de pretutindeni
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
cu carabinierii. Ce șanse avea Napoli să câștige În weekendul acela? Avea să mai joace vreodată Maradona? Avea să cadă guvernul? Se postă În fața ușilor de sticlă și urmări valurile traficului cum se revarsă În Piazzale. Pietonii dansau și-și Împleteau drumul printre mașini și autobuze. Nimeni nu acorda atenție zebrei ori liniilor albe care erau menite să separe benzile de mers. Și totuși traficul curgea lin și iute. Un sedan verde-deschis tăie banda autobuzelor și opri În spatele celor două vehicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era evident surprins de Întrebare. — Păi, da, presupun că-mi plăcea. Adică, să zic, nu eram prieteni sau altceva, dar era un tip drăguț. — Care erau mai precis Îndatoririle lui? Întrebă Brunetti, scoțând carnețelul din buzunar. — Păi, Începu sergentul Wolf, Împletindu-și degetele la ceafă și lăsându-se mai comod pe spate În scaun, trebuia să Îngrijească de găzduire, să se asigure că proprietarii țineau standardele la același nivel. Știți, destulă apă caldă, destulă căldură iarna. Și trebuia să se asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fie mai lungă? Spera că celor mai mulți dintre oameni le lua la fel de mult ca lui să-și dea seama de asta cu fiecare an care trecea. Trecu Podul Scalzi și intră pe străzile care formau o galerie de iepuri ce Își Împletea drumul Înapoi spre apartamentul său. Deși cei mai mulți dintre oameni mergeau la gară sau la depoul de autobuze Piazzale Roma cu barca, câțiva trecură pe lângă el, chiar și la ora aceea. De obicei, În timp ce mergea pe jos, se uita În trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vremea prin fereastră, în timp ce pupilele lui se dilatau, iar broboanele de pe sticlă păreau că îngheață formând mici cristale. Își aduse aminte de momentele asemănătoare din adolescența lui, când îl prindeau ploile pe Dealul Florilor. Se ducea acolo zilnic pentru a împleti cunune albe, rozalii, aurii pentru mama lui bol navă; înainte, veneau împreună dis-de-dimineață și plecau când și luna dormita. Își pusese speranța în flori, se ruga lor și le dezmierda. „Faceți-mi mama bine...”, șopti el în ultima zi de
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
de mioare, Cum mă învăța Buna Învățătoare. A A fost odată, a fost cândva Un moș bătrân cu baba sa; Uitați de lume ei trăiau Într-o câsuță, undeva, Cu toate basmele în ea. Acul cosea, Furca torcea, Băbuța mică împletea Covor cu stele argintii Din care se cerneau pe seară Poveștile către copii. B Berzele-au făcut cuibar Cât o roată de la car, Colo sus, lângă un nor, La poarta bunicilor, Între ramuri și frunziș, Cerul li-i acoperiș. Și
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
Apoi a intervenit o tăcere atât de profundă de parcă toată lumea ar fi fost scoasă din priză. Iar tăcerea a fost urmată de un sunet metalic, straniu și tremurător. Uitându-se peste umăr, Alice a văzut un bărbat cu părul lung, împletit într-un soi de cozi, cu o haină care-i ajungea până la brâu și era compusă din petice și cu un rânjet de nebun. Tipul înainta pe culoarul bisericii cocoțat pe o pereche de picioroange. Oamenii așezați în rândurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Tocmai pe el. Oripilat, Hugo și-a dat seama că îl întrebase pe el. Întrebarea de șaizeci și patru de mii de dolari se îndreptase direct înspre el. Inima a început să-i bată cu putere. Mâinile i se contorsionaseră, împletindu-se. A deschis gura și apoi a închis-o la loc. După care a deschis-o din nou. —Ăăăă... voi deveni tătic... a spus el nesigur. Apoi a făcut o pauză care a părut că durează o veșnicie. — Sincer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și clopoței cu fire de bumbac deșirate din haine vechi și a încercat să le atârne pe crengile de carton uleios. În timp ce lucrau, amândoi cântau versiuni reciclate ale colindelor tradiționale pe care Alice le învățase de la Jake. „Noaptea, când ciobanii împleteau ciorapi/ Din lână reciclată...“ Alice nu se putea abține să nu compare cu caseta Crăciun la King’s College și cu tradiționalele pahare de șampanie care acompaniau împodobirea bradului în casa părinților ei. Îi era teamă ca aceștia să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
farurilor au pătruns prin fereastră. Asistenta Harris s-a ridicat în picioare. Amanda și-a încleștat mâinile pe spătarul unui scaun. — Nu puteți să plecați, a informat-o ea pe asistenta Harris. Asistenta Harris s-a aplecat și și-a împletit o mână uriașă, cu degete groase, în jurul mânerului valizei. — Nu e nimic care v-ar putea convinge să rămâneți? Din cauza emoției, vocea Amandei devenise răgușită. Hugo a realizat că nevastă-sa încerca să facă apel la latura sentimentală a asistentei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Probabil că-l considera a fi un soi de clovn. Hugo știa că probabil jucăria se stricase. În fond, puțin mai devreme, îi trăsese un șut zdravăn. —Hau! Hau! a început să se audă din nou. Iar acum, lătrăturile se împleteau cu sunetul strident și tânguitor emis de Theo, trezit din somn. Alice s-a ridicat și și-a tras blugii pe picioarele lungi și palide. Apoi a început să-și încheie cămașa. Și-a trecut o șuviță de păr după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
imprevizibilă și putea să fie foarte scurtă. Nu existau nici un fel de garanții și fiecare om trebuia să se agațe de fericire atunci când avea parte de ea. Hugo a întins mâna peste sticluța de sos de soia și și-a împletit degetele cu Alice. Păi, a spus el cu voce scăzută, conștient de prezența celorlalte cupluri care stăteau aproape de ei, avem două posibilități. Ori mergem înainte în felul ăsta, deci continuăm să ne întâlnim în secret... Hugo s-a oprit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
erau contorsionate de rafalele de vânt și trozneau din toate nodurile, într-un vaiet care nu îi impresiona, totuși, pe cei doi pasageri ai Land Roverului. Firele de înaltă tensiune dădeau senzația că doresc să se adune pentru a se împleti ca în acel joc al copilăriei numit covorașul, iar fulgerele scrijeliră cerul cu o poftă nebună. Uitându-se la ceas, Omul cu Tatuaj îi spuse huidumei de lângă el: - Ai fi putut să iei o umbrelă. Șoferul încercă să deschidă gura
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sub privirea lui Dumnezeu. Din această conștiință personală transcendentală și fundamentală rezultă conștiința legilor categoriale care spune: „fă aceasta, evită aceasta!”. Numărul 15 integrează doctrina conștiinței accentuând libertatea ca element constitutiv al personalității. Este vorba de o autonomie care se împletește cu o teonomie, împletire a aceleiași personalități, dacă omul știe să o descopere. În al treilea text, primul dat important constă în separarea problemei interiorității subiectului (nr.14) de cea a conștiinței morale (nr.16) pentru a sublinia conștiința în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
chip al adevărului !... Ce legătură este între gândul nostru și zvârcolirile cărnii și ale sufletului, care se zbate și se stinge ?!... Broboane de sudoare reci îi inundară fruntea. Părul la rădăcină i se umezi... În fața atotputerniciei necunoscutului, cu resemnarea se împletea un fel de revoltă, inima îi clocotea în piept, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvratire împotriva acestei nedrepătăți. Loviturile inimii în pieptul lui, raăsunau în ureche ca bătăi de clopot. Tresări. Gânduri nebune alergau prin goana
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Continuă el să murmure în genunchi, pe marginea gropii. Ce legătură este între gândul morții și zvârcolirile cărnii și ale sufletului care se zbate și se stinge ?!... Niciuna !... Broboane reci de sudoare îi inundară fruntea. În fața atotputerniciei, cu resemnarea se împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvrătire împotriva acestei nedreptăți.. -Că viata veșnică, nu-ti este sortită...din această pricină, să nu-ti fie inima întristată, nici mâhnită, nici posomorâtă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aceia de demult... Cum să uiți ziua aceea de Mai, când Vasilica, ca o rază de soare a pătruns în casa cu nr. 3 din str. Cetinei... umplând-o de lumină... și, cum să uiți ziua aceea, când și- au împletit destinele, unite până în ultima clipă a vieții. Încă de copilă, era vădită patima de om matur de pe chipul subțirel al fetei. Ea ori suferea cu toată ființa ei, ori medita... Era însăși suferința sălășluită în trup, sau îngândurarea prematură ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
zilele noastre. În Ierusalim. Orașul Sfânt al lui Dumnezeu, în interiorul zidurilor sale se află trei Altare... aparținând marilor religii monoteiste: Zidul plângerii”, al iudaismului, ” Biserica Sfântului Mormânt”, al creștinismului, și ” Domul de pe stâncă”, al islamismului. Iudaismul, Creștinismul și Islamismul se împletesc aici ca o mărturie a patrimoniului comun. Domul de pe stâncă” este altarul islamic. Stâncă din interiorul Domului este muntele Moriah, pe care Abraham a pregătit jertfa fiului său Isac. Pe acest loc cu o mie de ani înainte de Hristos, Solomon
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rotunjeau sub bluzița înflorată. O plăcere deosebită era aceea de a alerga cu picioarele goale, dimineața, prin iarba plină de rouă. Lungită la umbra copacilor, își privea mâinile străvezii în soare, și-și săruta pielea brațelor delicate și mici, își împletea coronițe din frunze și flori de câmp, cu ele pe cap și pe gât dănțuind în jurul copacilor bătrâni și, cu brațele întinse se rotea până amețea și se lăsa să cadă cu fața îngropată în iarbă râzând în hohote. Și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]