4,115 matches
-
Lăcomie tranformată mai apoi în afinitate Secunde arse dintr-o insignifiantă viață Țipați că dor rănile voastre, de mult cicatrizate Uitarea rezistenței asemănătoare firului de ață Se simte atunci când sunteți meschine și versate Totuși cu toții facem parte din această lume înșelătoare, hoață... Mințim... Mințim... precum un carismatic zâmbet Mințim... pentru că nu mai avem suflet Mințim... emanând același haotic vuiet Mințim... și nu mai avem timp de cuget Mințim... că ne pasă de al vostru plânset Mințim... că mai citim din nou
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
îl aduce pe acesta din urmă într-o stare de perpetuă confuzie. Gândindu-mă mai bine, tind să fiu de acord cu punerea în practică a ideii colegului meu. O iubită închipuită l-ar putea ține la distanță de semnalele înșelătoare ale Vanessei. —Ție nu-ți fac rău toate astea? Nu și dacă Finn respectă târgul pe care l-am făcut. —Ce vrei să spui? Nu ți-a spus? Săptămâna viitoare mă însoțește și el la o petrecere la care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încap toți interpreții din toate straturile realității și, deși toate au fost teribil de veridice, teribil de trăite cu pasiuni teribile, toate par o teribilă ficțiune. Creatorul Epilogului își permite oarecari înflorituri, transfigurând transfigurarea a ceea ce a fost. În apele înșelătoare ale reflectării se mai pot picura câteva exagerări. Niscaiva eroisme și presupuse înțelepciuni. Și mă vedeam și pe mine pe acolo, neștiind că sunt nevăzut. Eu mă vedeam înalt, slab, cu fața atât de expresivă, încât atrăgeam privirile, îmi auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ascult. Când genomul uman a fost decodat, explică el, savanții au descoperit că genomul unui cimpanzeu era aproape identic cu cel al omului. — Tot ce separă cele două specii sunt cinci sute de gene, zise el. Bineînțeles, numărul poate fi înșelător, pentru că ființele umane și aricii de mare au, de asemenea, multe gene în comun. De fapt, aproape toate creaturile de pe Pământ au zeci de mii de gene comune. Există o unitate importantă a tuturor formelor de viață, din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
m-așeze-n copârșeu,/ La un loc cu Dumnezeu./ Copârșeu de scânduri ude,/ Unde jalea nu pătrunde,/ Nici dragostea nu răspunde./ Nu-i lumina nicări,/ Or muri toți oamenii... Că la palat, pe stâlpul porții,/ A cântat pasărea morții./ Mult ești moarte-nșelătoare,/ Cât e omul ca o floare!!!.., n-o mai văd alții. Și taică-meu termina cu: Trei în lume nu se poate:/ Să le iubească pe toate,/ Să-ntinerească nu poate/ Și să fugă de la moarte... — Eheee, nimeni n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cânta departe, prin alte locuri, o auzeam slab, acuma vine doar la noi, a apucat-o strechea. Va muri cineva. Și Maestrul începe să murmure un cântec vechi. La palat, pe stâlpul porții, A cântat pasărea morții, Mult ești moarte-nșelătoare, Cât e omul ca o floare!!! Teribile cuvinte. Și vocea Maestrului se ridică din nou, gravă și melodioasă, vocea lui caldă. Pasărea morții... S-au întors de la doctorul Codrescu, prietenul Maestrului, cel mai bun reumatolog din București. În apartamentul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de felul acesta nu vor fi niciodată îngăduite, deoarece, dacă ele sunt folosite în timp de pace întrucât cu ajutorul lor poți să-ți guvernezi mai ușor supușii după cum îți place atunci când vine un război, tactica respectivă se dovedește a fi înșelătoare. Fără îndoială că principii devin mari atunci când reușesc să învingă greutățile și împotrivirile pe care le întâmpină din partea celorlalți. De aceea, atunci când soarta vrea să înalțe gloria unui principe, cu deosebire a unuia nou, pentru că acesta, mai mult decât un
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ai mai iubit, ai Înlocuit iubirea cu rutina mizeriei și cu patima autodeposedării. Ai făcut din amintiri o baltă murdară În care ai intrat cu silă. Nu ți-au plăcut lucrurile Începute bine și terminate prost.Ți s-au părut Înșelătoare, energii negative, pierdere de timp. Te-ai refugiat Într-o bizară economie de cuvinte, tocmai tu, care iubeai cuvintele, și erai obsedat de ele. Antoniu, chiar nu Îți este dor de cărți și de misterioasele lor capcane? Vocea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
amănunțit prezentat pentru conformitate locotenentului Matei Silviu, TRAIAN MANU ar fi o achiziție importantă pentru folosul cauzei noastre. „Emilian” * Colțurile buzelor subțiri se pungiseră În timp ce citea, dar, cum a pus foaia de-o parte, fața i s-a luminat. Zâmbetul Înșelător bonom, cu strungăreața neliniștitoare Între dinții lați, din față. — ...Da’ ai stat ceva, de data asta, toarășu’ academician! O lună În cap, cam atât, nu? O lună-n cap În Italia! Nu, n-o lua așa, n-am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui favorită, care a ales singură să plimbe farfurii de plastic și el nu va avea cum s-o mai ajute. Știe de-acum și clipa când, prea târziu, ea are să regrete că și-a ascuns strălucirea minții pentru bucuriile Înșelătoare ale unei vieți mediocre. I se strânge inima atât de tare pentru că se gândește la Ana Maria, care, probabil, nici nu a avut de ales? — ...Anton era vărul fetei de care eram Îndrăgostit, o orfană de război, cu câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fermă de sănătate. Billings a dat din cap. încurajată, am continuat. — Iar aici nu e deloc o fermă de sănătate. Când am semnat contractul acela, în care mă angajam să stau trei săptămâni, am făcut-o sub impulsul unor motive înșelătoare. înțelegeți? Acum îmi dau seama că ar fi trebuit să vă spun de la bun început că nu sunt dependentă de droguri, i-am explicat pe un ton rugător. A fost o greșeală din partea mea să vin aici numai pentru sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Umbre de fum privesc disperat pe ferestre, caut și sper vii sau nu... cern nădejdi; clonarea mea continuă, voi trage alt bilet la loz în plic. Metoda secretă hormoni excitanți, induce dopamină dragostea e stăpână, dorințe înșelătoare și atracții alternante. Memorez traumatismele până la ștergerea lor finală. Îngheț cortexul senzorial indecis, promițătoare recunoaștere în confluențe de strategii. Ating un nivel ambiguu, îndepărtat control nedorit și declanșări diluate. Ciclică, nelămurită vendetă.
Programarea omului. Atac by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83906_a_85231]
-
Suprafața mare desfășurată de hârtie servea drept paravan picotelii mele în birou, înconjurat de o activitate perceptibilă vag, ca prin tampoane de bumbac. Pe albul transparent al desktop-ului se reconstituiau, din semne adunate încet ca gâzele dezmorțite de primăvara înșelătoare, în timpul în care un ins mai harnic ar fuma o țigară fără filtru, alte prezențe decât cele din birou, toate femeile care-mi trecuseră prin viață fără să lase urme. Asemenea dimineți se prelungesc până dincolo de jumătatea zilei, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pândeam destul de des, fără să vreau. Să nu fi fost oare așa de mare diferența între cele două tuburi, între blonda diafană de pe cel galben și punkerița de pe cel roșu? Purtate de o singură persoană, parfumurile fuzionau într-un amestec înșelător și o suavitate sugerată de un întreg arsenal ideologic al clișeului, al kitschului ce prindea rădăcini și în mintea mea slabă de copil-fată. Anca, ale cărei deodorante folosite le adunam cu religiozitatea colecționarului de relicve, nu era mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ceva alarmant în delicii atât de ușor de obținut. În adâncul inimii mele se afla dorința de a duce o viață mai plină de primejdii. Nu eram nepregătit să înfrunt colțurile aspre ale stâncilor și nici apele puțin adânci și înșelătoare dacă puteam să obțin măcar o schimbare - o schimbare și emoțiile neprevăzutului. VIII Recitind lucrurile pe care le-am scris despre cei din familia Strickland îmi dau seama că par destul de lipsite de substanță. Nu am izbutit să le imprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este vorba despre acei reprezentanți ai speciei, pentru care natura a fost darnică. Însă, dacă o să privim mai atent, vom observa numaidecât că asta-i doar o aparență ticăloasă și extrem de înșelătoare; în realitate, nu-i deloc așa. Chiar și un singur ac, dacă știi exact locul unde să l înfigi, acel om imediat va cădea la pământ ca secerat, mort într-o clipă. Acesta este omul, de fapt! Lumea n-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
au apucat-o și alții înaintea ta și care lor le-a adus negreșit câștig și beneficii trainice, care satisfac oricând. Nu te aventura pe poteci îndoielnice și vagi, care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de departe, cea mai înșelătoare cale, din cauza căreia puținii temerari, ce o aleg - adică scriitorii și artiștii, în general -, sunt oricum socotiți de cea mai multă lume tot numai niște nebuni, niște minți neînțelese, niște suflete continuu rătăcite, care caută toată viața un echilibru și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
neînsemnată... În fața morții, nimeni, dar absolut nimeni, nu are vreun cuvânt hotărâtor de spus. Dintre toți, singura stăpână pe ea este doar moartea, ai observat? Ea face și desface tot; vine când dorește, pleacă când crede. Este într-atât de înșelătoare și de alunecoasă, încât umblă mereu cu două fețe în așa fel, încât, pentru cei ce își așteaptă sau își merită sfârșitul, de multe ori aceasta nu mai vine, iar, pentru cei tineri și puternici, cu gânduri pașnice și care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tu, de fapt, atât de puternic, atunci când spui că speri? Mai precis, către ce zări fericite îți zboară ție mintea, în momentele în care speri? La ce îți servește să te încrezi, cu atâta tărie și siguranță, în acest cuvânt înșelător, cel mai plin de prefăcătorie și de neadevăr dintre toate câte există și, totuși, cel mai invocat de către oameni? Pe drept cuvânt, mie îmi pare că această vorbă este, ca de obicei, doar o iluzie ieftină, un dar gratuit, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
propria poveste: - Dorești explicații, zici? Dar cine ești tu, de te-ai găsit să-mi ceri tocmai mie socoteală? În fine, nu-mi răspunde, nu-i nevoie. Într-un fel, te înțeleg... Nu foarte demult, mi-ai arătat cât de înșelătoare și de greșite sunt toate iluziile din om și m-ai învățat cum anume trebuie să fac, ca să mă lepăd de ele. Și iacătă, exact așa am și făcut! Ei bine, îți spun că lucrul acesta a fost ultima pavăză
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine mascată, căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia deja de câtăva vreme, clipă de clipă. „Tocmai am devenit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
deranjează unitatea duală. În simplitatea lui complicată, durerosul monolog din O moarte care nu dovedește nimic stă în cumpănă cu dialogul suferitor din Jocurile Daniei, prin telefon. Tenebre nuanțat detectabile asigură misterul nesfârșit al primului din aceste două romane; transparențe înșelătoare se succed perfect armonic în cel de al doilea. Moderne și fără altă măreție decât proiecția neliniștilor Naratorului, Irina și Dania poartă peplum bine drapat cu fin orânduite cute. Irina e agasant de plată și jenant de umană; Dania, strălucitor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Generalul ascultă în tăcere argumentele călugărului. Când Ekei termină, având tot trupul scăldat în sudori reci, Muneharu vorbi pentru prima oară: — Ei bine, azi e cu adevărat ziua mea norocoasă. Când vă privesc chipul, știu că vorbele dumneavoastră nu sunt înșelătoare. Nu spuse dacă era sau nu era de acord. Gândirea lui Muneharu ajunsese deja mult dincolo de consimțământ sau refuz. — De o bună bucată de vreme, Seniorul Kobayakawa și Seniorul Kikkawa își fac griji pentru mine, nevrednic cum sunt, și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înalt. Câtă vreme Ieyasu se ocupase deja de asta și era complet pregătit, despre Hideyoshi se putea spune că luase startul cu întârziere. Chiar și în seara zilei a treisprezecea din lună, încă nu plecase de la Sakamoto. În ciuda aparențelor, însă, înșelătoarea lui lentoare nu era rezultatul unei neglijențe. Hideyoshi știa că Ieyasu nu putea fi comparat nici cu Mitsuhide, nici cu Katsuie. Trebuia să amâne declanșarea ostilităților, în scopul de a-și desăvârși propriile pregătiri. Aștepta că-l câștige de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am făcut în timpul vieții, caut singura armă pe care-aș mai putea-o avea la îndemână în fața acestor orori cutremurătoare, de nimeni altul decât de mine săvârșite, și anume sinuciderea. Numai că până și șansa acestei izbăviri temporare, false și înșelătoare, mi-a fost luată. Cum să te spânzuri când nici măcar nu mai exiști? N-am să pot scăpa de judecată, fără nici cea mai mică îndoială. Doamne, câtă negură poate zăcea în sufletul cuiva? Cum am putut face atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]