3,914 matches
-
mult. Poate pot face ceva. Am să văd. Cînd să vin? Cît mai repede, trimit listele și... Mîine? Este bine. Ionel zboară bucuros și scoate bani. Cîte 9000, ca să nu bată la ochi. Din toate conturile. A doua zi sosește încărcat ca bondarul cu polen. Vă las aici ce trebuie. Bine. Nimeni nu numără. Pierdere de timp și risc de amprente. Șeful Y își rîde în barbă: Chiar pentru postul ăsta nu se prezentase nimeni. (Se uită la euroi și rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o să‑i amuze. Dar nu așa cum o face Schwarzenfels, care nu de mult, la club, și‑a înjurat într‑un mod ordinar partenerii de joc și a spart câteva pahare. S‑a aruncat așa îmbrăcat cum era peste o masă încărcată, de a zăngănit și a zornăit totul în jur. Lumea a tolerat chestia asta, deși e de prost gust, dar Schwarzenfels e un enfant terrible, așa că n‑ai ce să‑i faci. Se îmbată și devine agresiv, ce simplist! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
până la urmă, n-avea dreptate, nu asta mă interesa și-apoi eu nu eram tocmai un ateu dat dracului, ci unul de conjunctură, iar el nu era tocmai un fundamentalist. Totuși simțeam că stând prea mult la conac Împreună cu ei, Încărcat cum eram de gânduri negre, creez prea multă tensiune În juru-mi. Așa că, ori de câte ori Îmi Îngăduia lordul Leac, mă duceam să-i vizitez domeniul. Stăteam cu el pe plajă, Înconjurați de femei goale el, scriind poezii, eu salivând și felicitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prea mare noroc ! Execuția, neîncrederea camarazilor, moartea mai absurdă ca oricând neagă nu numai viața, ci și sensul ei ? Ca și cum Hariga ar fi fost bănuit și condamnat de ea, așa îl revedea în multele nopți când somnul venea târziu și încărcat. Sia Strihan avea oroare de orice fel de execuții, încrâncenarea și fantezia bătrânului Cosimo ar fi înspăimântat-o, n-ar fi ascultat până la capăt pateticele viziuni despre fericirea festivă și despre seninătatea rapidelor despărțiri de viață. Tot mai surpată de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a conștiinței“ ? Morții se așezau pe marginea mormintelor din care ieșiseră pentru a repeta, în sunetele înăbușite ale trompetelor, același refren. Caii călăreților de dinaintea și dinapoia carului, niște gloabe anume alese, avansau încet, împiedicați de mătăsurile negre care îi acopereau, încărcate și ele de cruci albe și oase. Urmau slujitorii în mantii mortuare, cu torțe negre și un mare prapur negru, între cruci, oase și țeste de morți, care își uneau glasurile cu restul convoiului în jalea psalmului lui David... Spectacolul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
explica Vera, încălecată, în genunchi, cu picioarele depărtate peste mijlocul său, aplecându-se, răsturnând uleiul din palme pe spatele rănit, apoi și pe pulpe, în jos, până la glezne. Masaj delicat, ațâțător. Refuză să-și întoarcă fața, primi doar vocea plină, încărcată, ritmările trupului svelt, încetinit de-o lene grea și fierbinte, dar proaspăt și mătăsos. Pielea dogorea, îl strângea... totuși simți când Lucian, parcă lovit, se ridicase. Reuși să-l vadă depărtându-se, încovoiat, singur, până la dunga apei. Trase una din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic al pămîntului - o fărîmă de cenușiu murdar și de cafeniu mizer, agățată de barele de frînare ale unui marfar Încărcat. Este acel tăciune uman aruncat prin spațiu, gol, fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui este vărsat În golul uriaș de rugină și fier și gunoi, În spațiul singuratic, de nestrăbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de polițist, ați investit cu autoritate deplină și ați pus sub protecția legii un om fără milă și fără inimă, pentru care a ucide un om e tot una cu a ucide o muscă, i-ați pus În mînă pistolul Încărcat și totuși unii dintre voi ar fi dispuși“ - a zis - „să pună În libertate acest cîine turbat ca să jefuiască și să ucidă iarăși, să ia viața celor nevinovați și lipsiți de apărare. Priviți cum tremură și se chircește sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-l chinuiască. „Vezi“ - i-am spus tatălui tău cînd mi-a povestit - „vezi ce se-ntîmplă? Așa e Întotdeauna“ - am zis. „Cei vinovați fug chiar și cînd nu sînt urmăriți.“ „Da, așa e“ - a zis. „Așa se-ntîmplă cînd ai conștiința Încărcată.“ „Așa că am luat-o de-acolo“ - a zis Truman - „am trimis-o din nou În Vest ca să nu mai dea ochii cu el niciodată. M-a amenințat, firește“ - a zis - „m-a amenințat cu moartea, dar mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Doar din pură coincidență ceremoniile au început chiar în același moment, în ambele părți ale lumii. La Londra, sutele de mii de oameni din asistență, se împing și se calcă englezește pe bătături, chiuind cu entuziasm și aclamând o caleașcă, încărcată corespunzător cu un prinț și o prințesă, în timp ce dincoace în România, miile de creștini năvălesc hăulind și scrâșnind, către un butoi plin cu apă de izvor, care cică ar fi tămăduitoare. Pentru ca s-ajungă la tot cartierul se mai și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
rând la bancomate, alții să golească tarabele din piață sau să-și ia pantofi ieftini, chinezești, să aibă cu ce ieși la Festivalul Berii din seara aceea. Cosmin băgă Sfânta Treime în rucsac. Privi cerul scămoșat, alb ca o limbă încărcată dimineața la trezire. Simți din nou în adâncuri golul acela cleios, elastic ca un vagin. Cât de singur era, cât de puține știa despre el însuși! Trebuia să afle ce era cu acel Leo evaporat, în urma căruia rămăsese doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când mi-a spus că Graham era să fie ucis în timp ce încerca să facă un documentar despre Mark Winshaw, nu mi-a provocat nici râsul nici indignarea. Pur și simplu am adăugat ca pe încă un punct la răbojul deja încărcat al familiei. I-am spus despre Fiona și au podidit-o dat lacrimile. A dat să mă îmbrățișeze din nou și să-mi spună ce rău îi pare, dar nu mai aveam nici un chef. Trebuia să mai țin lucrurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
curate și au un miros proaspăt. Când Nick s-a Întors fără ele de la pescuit, pretinzând că le-a pierdut, l-a biciuit pentru că mințea. După aia se dusese În magazie și stătea acolo cu ușa deschisă și cu arma Încărcată În mâini și se uita la taică-su, care-și citea ziarul pe verandă, spunându-și: „Pot să-l fac praf, al dracu’. Aș putea să-l omor“. În cele din urmă a simțit cum Îi trece furia și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
treabă. Eu am să-ți spun ce să ții minte. În minutele următoare, Toaibă îi dicta lui Limbosu, în timp ce el își nota codificat observațiile: Zece camioane cu trupeți - cam treizeci în fiecare camion - se deplasează spre sud-est. Șapte autovehicule grele, încărcate - probabil cu muniție - trec în aceeași direcție. Mașini ușoare urmează aceeași cale. O coloană de trupe de tăria unui regiment mărșă... O rafală de automat a pornit din dreapta odată cu o nălucă de vânt care a învârtejit pădurea... Care o fi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se uita la el cu altă lumină pe chip și șăguia din te miri ce... Afară adia zefir de primăvară, iar în cornul rediului cucii se jucau de-a v-ați ascunselea. În vinerea aceea, Toaibă a venit acasă mai încărcat ca niciodată. Da’ știu că ai adus de toate, Toadere. Păi nu vine Paștele, Marandă? Vine el Paștele, da’ tare mă tem că mai vine și altceva... Numai să nu fie cine știe ce nenorocire. Încolo... am spinarea tare. Și ce dacă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
neliniștit, își sprijini capul de piatră. Titus arătă spre rariștea din fața lor. — Acolo au cultivat legume... Și uită-te la terenul acela de lângă copaci... De aici se aprovizionează legiunile. Dar - Titus se uită mai bine - carele mi se par prea încărcate. Vezi cum se afundă în noroi? În ele nu sunt doar câteva unelte și coșuri... — Și dacă quazii îi atacă acum? O să fie un masacru. Din câte știu eu, ei atacă numai când sunt siguri că dușmanul nu e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Salix prins în cârlige și târât spre porta libitinaria îl umplu de mânie. Înjură, nerăbdător să înceapă înfruntarea. Venise clipa. Cortegiul ce anunța luptele de gladiatori intrase în arenă. Cortegiul defilă prin fața pulvinar-ului unde Vitellius stătea la o masă încărcată, înconjurat de curtea sa. Cei dintâi veneau cântăreții, îmbrăcați în veșminte colorate, care își duceau anciile, flautele, sisterele și cimbalele. Veneau apoi patru fercula. Sprijinit de canatul ușii, Valerius îl recunoscu imediat pe Vitellius în bustul de marmură de pe primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar sta într-un muzeu, să trăiască în lumea lor firească. Mobilier bătrân Cei vechi îmbinau piatra cu lemnul; lemnul l-au sculptat cu aur și argint în frânghii, să crească în leagănul cerului, în ape melodioase, amăgitoare cu soare încărcate. Abanosul, nucul, cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Trezindu-se, îl orbi lumina puternică de-afară și privi surprins ceasul. Nu era încă 6. Probabil că au uitat să tragă transperantele. Târziu auzi deschizîndu-se ușa. - V-am adus hainele, spuse infirmiera apropiindu-se zâmbind de pat, cu brațele încărcate. Era Anetta, încă destul de tânără și cea mai îndrăzneață. (Cu câteva zile mai înainte îi spusese, privindu-l adânc în ochi: Cînd o să ieșiți de aici, poate mă luați într-o seară la cinematograf...") îl ajută să se îmbrace, deși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sergent, te arestează. Trebuie să-ți găsim alte haine... Îl auziră urcând în goană scara spre pod, apoi îi auziră pașii călcând de astă dată fără grijă și în mare grabă, și câteva minute în urmă se întoarse cu brațele încărcate. Cu un oftat de ușurare, își revărsă poverile pe canapea. Adusese fotele, maramele și broboadele pe care le examinase, pe îndelete, cu două ceasuri mai înainte, dar adusese și rochia de mireasă. - Asta este pentru dumneata, Princesse, se adresă Măriei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ținea așa pînĂ În Jessup. CÎnd auzea cîte o mașină venind se oprea pe marginea drumului, așteptînd să Îl ia și pe el; uneori nu-l lua, caz În care mergea mai departe pe șoseaua Înghețată. Depindea de cît de Încărcate erau mașinile, și mai conta și dacă erau femei Înăuntru, asta pentru că orbul mirosea destul de tare, mai ales iarna. Însă pînĂ la urmă oprea cineva, pentru că era totuși un orb. Toți Îl știau și-i ziceau Orbete, care În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spusei. N-o să fie prea ușor. Ofensiva asta e distrusă. Nu ți-e bine, băiete? spuse Johnny. — Scrie și tu ce se poate scrie, spuse celălalt pe un ton blînd. Trebuie să-ți vină ceva după o zi atît de Încărcată. CÎnd o să-i culeagă pe răniți? Întrebă fata. Nu purta pălĂrie și mergea lejer, cu pași mari, iar părul, de un gălbui prăfuit În lumina apusului, atîrna liber peste jacheta scurtă cu guler de blană. CÎnd Își Întoarse capul, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o sticlă de ceva? — Aș fi Încîntat. Ce să aduc? — Orice. Ce-ți place ție. Eu trebuie să lucrez puțin, așa că să zicem pe la șapte jumate. — Nu vrei să mergi cu mine? MĂ tem că mașina cealaltă o să fie prea Încărcată. — Ba da, cu plăcere. Mulțumesc. Se urcară În mașina lui și noi ne băgarăm toate lucrurile În a noastră. — Ce-i cu tine, băiete? spuse Johnny. Îți lași fata să plece acasă cu altu’? — E supărată din cauza atacului. Se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Alecule, tu vezi cine vine? a întrebat înveselit Gheorghe, arătând spre șirul de care ce se apropia cu mers de melc. Cum să nu văd, Gheorghe? Ii moș Dumitru Carpen cu ai lui. Se duc la târg. Da’ ce care încărcate au! Se îndoaie osiile nu alta! Se îndoaie, nu se îndoaie, dar fac parale? Fac! Cară tot timpul. Ori îi vară ori îi toamnă sau iarnă, ei sunt pe drumuri - a vorbit Alecu, cu părere de rău în glas. Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
băgat luleaua în chimir și a pornit către ei, târându și ciubotele prin colbul drumului. Ce durere aveți, oameni buni? Spuneți. Vă lecuiește Pâcu cât ai bate din palme. Uite-te la el. Pe lângă că îi o pacoste pentru carele încărcate, o mai face și pe doftorul - a vorbit moș Dumitru, privindu-l șiret. De ce sunt o pacoste, Dumitre? a întrebat Pâcu, cu mutră de arțag. Păi cine umblă cu focul în jurul șirului de care? Tu! Cine altul? a răspuns moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]