4,058 matches
-
și plină de imaginare aventuri & călătorii, n-am înțeles multă vreme pasiunea unora pentru filmele de groază, de ficțiuni fantastice, de universuri paralele. Ca tot ’telectualul, m-am dat rotund & profund afișând numai eticheta cu nr. de ordine 1984 (pricepeți încotro bat). Călăuza îmi place mai puțin ca Siberiada, iar Glissando m-a lăsat nu indiferent, ci cu gândul la Cursa și călătoarea lui toridă. „Operele“ rock al căror subiect este vreo saga aburitoare nu-mi intră în ureche, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
sur)prinsul (puteți vedea la www.flickr.com/photos/60986684@N00/1538009681/). Să beau, nu-mi venea la îndemână. De unul singur băutura e viciu, n-are haz, e un adjuvant inutil pentru angoase. Să plec de nebun în lume, încotro vedeam cu ochii, mi-era lene. Tendințe suicidare nu mă încearcă, realitatea din mintea mea nu-i alterată, iar cea din jur încă are culori frumoase, de ali(e?)nat sensibilități rănite. Ca întotdeauna, muzica este leacul stării de... Îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
persoană aș fi fost mai uluit. Însă, în timp ce apariția lui Dumnezeu în persoană cred că m-ar fi făcut s-o rup la fugă de spaimă, la vederea peștilor din colb n-am mai stat mult pe gânduri - de unde vin? încotro se duc? a’ lu’ cui sunt? - și am început să-i „pescuiesc“, la concurență cu amicul meu. Țin minte precis. Țineam peștii de coadă și alergam plin de solzi și de praf până și în albul ochilor, cât puteam de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
fiind încă de pe atunci un sentimental, eram un mic complexat. Oamenii pe care îi admiram și îi invidiam erau realiști și duri. Zdrobeau mesele cu pumnul la cârciumă ori erau în stare să se lupte cu urșii, dacă n-aveau încotro. De aceea nu cred că aș fi avut un viitor mai bun în Lisa decât acela pe care mi l-a rezervat „istoria“ de după mitologie. Adică, viața în București. Oricum, ceva e sigur. „Băiatul din Lisa“ aparținea, categoric, unui anumit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
m-a uimit faptul că în România deseori ești servit de oameni plini de complexe și frustrări. Nu își asumă profesia decât ca pe ceva ignobil și, obligatoriu, pasager. E ca și cum ți-ar spune: "te servesc acum pentru că nu am încotro, dar în realitate eu sunt cineva. Nu-i ospătăria de nasul meu. Ai să vezi tu mai târziu". Protestanții clasici lutherani și calviniști erau convinși că puteau spera la obținerea mântuirii, indiferent de profesie. Totul ținea de jocul misterios și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
repede documentul. „Am întocmit și prezentat un raport pe bază de idei dictate, pe încredere, fără documente care să ateste vinovăția lui Tito și injustețea Partidului Comunist Iugoslav - mărturisea șeful Partidului Muncitoresc Român. De ce am procedat așa? N-am avut încotro!” Târziu, în 1997, Paul NiculescuMizil a oferit și el câteva explicații despre acest moment controversat, în volumul de amintiri „O istorie trăită”. Gheorghiu-Dej, în opinia sa, a fost intimidat de prezența trupelor sovietice în România și de escaladarea proceselor politice
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
de pe umeri povara unor responsabilități. Iar populația se confruntă cu tot felul de lipsuri, sărăcie,cu diversiuni și propagande minciunoase, ceea ce-i provoacă o stare de confuzie și o dezvoltare deprimantă a prejudecăților, încât oamenii ajung să nu mai știe încotro să se îndrepte și pe cine să-i mai aleagă, care sunt mai buni. Sărmana Românie cum a putut ajunge oare groapa de gunoi a Europei, o țară pe care nici românii nu și-o mai doresc?! Milioane de oameni
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
online au un brand sau o companie în lista de contacte.129 În acest context, crede Erik Qualman, companiile n-ar trebui să se teamă să i lase pe utilizatori să preia controlul asupra brandurilor lor.130 Desigur, n-au încotro. Gura lumii slobodă se mișcă și mai slobod pe Internet. Puterea publicului Nu cu mult timp în urmă, jurnaliștii dispuși să scape faptul că lucrează la gazetă atunci când se loveau de câte o problemă aveau parte de tratament special. Ca
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
una din zile, am dat o fugă la Blaga: împachetau febril și ei - ne-am luat rămas bun, căci nu se știa unde și când ne vom revedea: ei plecau la Sibiu, cu universitatea, ai mei nu se hotărâseră încă încotro. În acest du-te-vino, am dat de spectacolul cel mai fantastic: firmele românești ale magazinelor și întreprinderilor de comerț și afaceri erau date jos și înlocuite cu altele, maghiare. Intram deja în alt oraș, în altă țară. Și plăcile indicatoare de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
unde se află gospodării care dispun de mijloace de a locui la distanță de centrul orașului fără a renunța la ofertele urbanului. Totuși, așa cum subliniază Marie-Christine Jaillet, "o parte din ce în ce mai mare a claselor mijlocii se stabilește acolo fiindcă nu are încotro, sub efectul unor constrângeri din ce în ce mai mari: prețul locuințelor din oraș nu încetează să crească, piața devine din ce în ce mai selectivă. Or, acestea se stabilesc din ce în ce mai departe de orașul-mamă, până la punctul în care idealul de viață pe care și l-au inventat în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
19 ani, îmi salva viața. O scurtă plimbare prin oraș cu copiii, ca și cum totul ar fi fost cum trebuie; o ultimă prăjitură. Mă temeam de co piii mei, de judecata lor din urmă. Cum să admiți că nu mai știi încotro s-o iei când ești totul pentru ei? În general, între mamă și copii se creează de multe ori tensiuni, vorbe grele aruncate și de unii, și de alții... Nu mai puteam ține piept unor reproșuri și mă temeam. Am
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
-ți povestesc doar lucruri triste. Mulți vin aici cu elan, cu dorința de a schimba ceva în bine. Au o familie care-i susține mult, au un vis de realizat. Majoritatea însă sunt cei care vin pentru că nu mai au încotro. În țara lor. Ca și cum ai părăsi o căsnicie care a dat greș. Eu am luptat mult pentru a-mi crește copiii. La un moment dat, N. (fata mea ce mare), deși lua în fiecare an premiul întâi, deși era un
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
aici nu e. E ca și cum ai trăi în purgatoriu. La un moment dat, acum câteva luni, am depășit o mare cumpănă. Aveam sen zația că-mi pierd mințile, nu mai voiam ca trupul meu să fie aici, dar n-aveam încotro. Atunci am început să-i scriu lui Iisus. Nu reușeam să mă concentrez altfel. Imediat, din prima zi, când îmi veneau gândurile negre, auzeam și rugăciunea inimii: A fost un miracol! Absolut toată ziua această mică rugăciune mi-a ocupat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
oficială” la bietul bolnav. Nu-l interesa nici de unde vin, nici cum mă cheamă, nu voia decât să reușească să mă împingă spre garaj. M-am refugiat în casă, l-am trezit pe Salvatore, care moțăia, și n-a avut încotro. A trebuit să plece, dar mi-a lăsat un gust amar. Majoritatea moșilor italieni sunt libidinoși. Nu e o jignire, este o constatare. Mai venea un vânzător ambulant pe acolo, vorbea mereu cu mâinile. Nu putea să nu te atingă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
spirit), am enciclo pedii și dicționare de tot felul, calculator în cameră, satisfacția de a cunoaște și vedea lucruri noi... Ce-mi lipsește? Scrisoarea 102 E o pușcărie! Îmi lipsește libertatea! Nu este ceea ce vreau să fac, dar n-am încotro, nu mă aflu acolo unde mi-aș dori, dar n-am încotro. Conceptul de puș cărie nu are legătură cu zidurile și cu prezența gardienilor. Înainte, acum câteva luni, după o plimbare prin Perugia, printre clădiri vechi, pe străduțe înguste
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
satisfacția de a cunoaște și vedea lucruri noi... Ce-mi lipsește? Scrisoarea 102 E o pușcărie! Îmi lipsește libertatea! Nu este ceea ce vreau să fac, dar n-am încotro, nu mă aflu acolo unde mi-aș dori, dar n-am încotro. Conceptul de puș cărie nu are legătură cu zidurile și cu prezența gardienilor. Înainte, acum câteva luni, după o plimbare prin Perugia, printre clădiri vechi, pe străduțe înguste de doi metri, cu pizzerii la tot pasul și spectacole în aer
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mă cunoască un coleg de muncă de-al lui Romeo, pompier și el. Rosario. Soția sa, Grazia, avea ambii părinți bolnavi. Tatăl cu Alzheimer și mama cu Parkinson. Un cuplu cu boli mintale. Minunat! M-am temut, dar nu aveam încotro. Am fost condusă să văd casa și familia. Spre norocul meu, printre picioare se amestecau și două fetițe: Chiara, de cinci ani, și Elena, de doi ani. Și tot pe acolo se învârteau vreo cinci pisici... Păr de pisică peste
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
bun sau poate mai împlinit. Tinerii țării preferă Facebook. Și nu e o problemă a timpurilor moderne, ci a faptului că ei au nevoie cu adevă rat de acest drog oferit de calculator. Nu știu să muncească și nu știu încotro să se îndrepte. Fabrici întregi au fost închise sau vândute la fier vechi. Copiii noștri se sinucid din lipsă de bani, din lipsa afecțiunii, din lipsa unui minimum de stabilitate! Unii se sinucid psihic, alții fizic. Unii își vând sângele
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de care nu trebuia socotită răspunzătoare; ea era în chip firesc o făptură de Curte, așa cum alții, mai fericiți, sunt făpturi ale străzii, așa cum ești iapă de rasă sau gloabă de birjă: era neputincioasă în fața acestei întâmplări și n-avea încotro, trebuia să îndure răul pe care i-l hărăzise voia cerului. Să fi avut Doamna de Coislin legături cu Ludovic al XV-lea? Nu mi-a mărturisit niciodată: admitea totuși că regele o iubise foarte mult, pretindea însă că îl
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Textul e inconștient preocupat să radă orice procedeu deja folosit, deci tocit, de pe fața pământului. Povestirea sinucigașă îl aduce pe lector în pragul disperării, dar și al încrâncenării de a relua urcușul, de a descoperi din ce se trage și încotro merge această acțiune Desperado, această intrigă care, spun majoritatea interviurilor cu autori, nu vrea decât să amuze, când, de fapt, contrariază. Personajul După ce Fluxul conștiinței a pulverizat personajele în cuvinte, frânturi de gând, gesturi reflexe și meditații livrești, literatura Desperado
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Un roman cum ar fi Rămășițele zilei de Ishiguro se joacă de-a baba oarba cu ideea de spririt englez, care se dovedește a fi mai universal decât cred insularii. Romancierul e atât de abil încât ne dăm greu seama încotro bate, ceea ce ne aduce la propia noastră eroare, aceea de a nu fi destul de bănuitori când citim romanul prima oară, fiindcă ne-am obișnuit cu un anume gen de căutare, încurajată de tradiția romanescă. A venit vremea să ne educăm
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la spate, iar dedesubtul ei scrie că aceasta pare să fie unica imagine păstrată a lui Mensonge. Chiar și numele fotografului e sub semnul întrebării. Întregul volum este un prietenos semn de întrebare, care pare să-l descoasă pe lector încotro vrea s-o ia. Pentru cei ce aspiră la un text critic limpede, cartea e fără îndoială bună și o lectură agreabilă. Prima pagină îl citează pe Michel Foucault ("Ce e un autor?"): Ce importanță are cine vorbește?" Bradbury deconstruiește
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mi-i părăseam ci acea... nu, nu poate nimeni să înțeleagă ce mutilantă e o colonie de acest gen, dacă n-a trăit în ea... Un alt interviu continuă ideea: Ce am făcut a fost crunt, dar n-am avut încotro, sunt convinsă că altminteri deveneam alcoolică ori înnebuneam la propriu. Nu puteam suferi viața aceea... Mai târziu m-am împrietenit cu copiii, cu nepoții, și tot restul. Nu spun că n-a fost crunt, de fapt. Justificări lungi, sinuoase, fără
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
primul plan. Pe primul loc dacă există așa ceva e limbajul, felul cum scriu, ce iese. Limbajul creează și eroii și intriga. Sună stupid, însă cu multe din cărțile mele habar n-aveam ce va urma până ce nu-mi spuneau cuvintele încotro mă îndrept. Sigur că uneori schițezi elementele importante ale intrigii, ca un fel de viziune mentală, dar înșiruirea capitolelor, narațiunea, e invaraibil determinată de expresie și câteodată perosnajele se ivesc dintr-o greșeală, când nici nu le așteptai, o întorsătură
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
consider deloc o "autoritate". Nu am răspunsuri cu toate că întrebări am o droaie (numai în Waterland, și tot ar fi destule), și sunt asaltat de îndoieli. Mulți consideră că dețin răspunsurile, că știu tot, că ne pot spune ce și cum, încotro s-o luăm, dar romanul nu e făcut pentru asta, și nici menirea mea de romancier nu e de a ști tot. Un scriitor american spunea odată că toți ducem vieți pline de o disperare mută. Poate că așa e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]