10,960 matches
-
Ioil se adeveresc. Acolo la Cârligătura lângă Balosin se găsește un loc pustiu numai bun pentru un lăcaș de închinăciune și îi însemnat cu o cruce - a grăit vornicul. Iată cum se adeverește spusa popii! Și voi îl judecați după înfățișare sau... Aduceți-l în fața noastră pe popa Ioil!... Ușa sălii tronului s-a deschis pe dată și în prag s-a oprit un bătrân care aducea mai mult a schimnic... Mărunțel, cu o barbă neînchipuit de lungă, și o rasă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
orice fel de bucate, fără de nici o îndoire, că să știți că altă supărare afară de tocmeala noastră nu veți avea.” „Ce știi despre boii moldovenești, fiule?” Aceștia erau renumiți peste granițele țării și foarte căutați, pentru că erau și tare frumoși la înfățișare: cu părul alb-suriu, coarnele frumos arcuite și voinici încât cu greu ajungeai să le pui lanțul în coarne, cum se spune. Cu alte cuvinte, erau o mândrețe de boi. „Mai erau și buni de muncă. <Nu se lăsau pe tânjală
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dase toată plăcerea așteptată. Așa că perechea Maxențiu, deși triumfătoare, primise fără destul entuziasm felicitările. Pentru Ada, scopul de a lansa acolo pe Lică fiind părăsit, acel succes nu mai avea rolul de căpetenie. Mavnțiu, felicitat mult și asupra bunei lui înfățișări - era îmbuibat de arsenic - se enervase; așadar, era tratat în public ca un bolnav care merită complimente când arată mai bine! Acei imbecili dau astfel argument nou Adei pentru avariția ei! Tot necazui lui, firește, cădea pe Ada. Ce nevoie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui însă atunci se întorcea mereu pe același circuit. Acum apucase înainte pe un câmp de alergare cu obstacole, cu șanțuri, cu garduri duble, cu handicap și potou de sosire. Poate că hainele domnului Paul îi travestise firea ca și înfățișarea. Sia se întorsese în casă, după plecarea lui, cu gândul să-și păstreze, de nevoie cel puțin, locul la Rimi. Nu știa încă ce va face. Sta tupilată în ea însăși. Buna Lina o credea însă pocăită și, cum Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
chiar exteriorului, erau între Marcian și Drăgănescu multe puncte de asemănare: origina salubră și obscură, firea pacinică și sfioasă, gusturile simple și oneste. Chiar la fizic aveau aceeași croială. Pe Marcian însă îi prelucrase muzica, adăogîndu-i ceva mai rafinat în înfățișare și în caracterul categoric, imperativ, ce lipsea voinții sobre a lui Drăgănescu. Pe un același model prim existau, astfel, și contraste mari între ei. Răbdătoare, prințesa Ada abia după un număr de ședințe și după ce Elena se crezuse obligată să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu avusese totuși nici un cuvânt de 242 243 revenire. "Fecioară tare!" suspinase Rim, dar cu încredere în viitor. Se simțea înțelept ca un Solomon-rege, pe care l-ar fi sfidat 0 sclavă favorită. Chiar făptura lui și-o simțea cu înfățișarea solemnă si biblică și, retrăgîndu-se prudent după apostrofa Siei, pașii lui îi păreau a suna august pe mozaicul coridorului ca pe lespezi de poifiră. Rim era un luxurios al închipuirii. Palma fecioarei pe obrazul lui slab ar fi luat apucături
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a visat cu ochii pe cer, la prefacerea rapidă a norilor în fel de fel de dihănii și vrăjitoare?! Costeluș vede acum pe cer, din nori, un îngeraș cu aripile strânse, apoi o claie de vată de zahăr. După multe înfățișări, norii s-au ascuns și înserarea a pus stăpânire pe pământ. Băiețelul și-a dorit să aibă o inimă uriașă, să-i poată iubi pe toți, pentru că dacă ai inimă mare, ești ca un înger. În poveștile Mariei Doina Leonte
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și crede, în inocența sa, în naivitatea sa că „monarhia poate salva România”... cum s-o salveze, spun susținătorii tezei “singura soluție, înc-o revoluție!”. În adevăr, cum s-o salveze când parlamentari de meserie, adică îmbătrâniți în parlament, ajunși la înfățișarea unei babe somnoroase ieșită în răspântia țării și dintre ele una mai cațavencă cocoțată în vârful unui partid istoric, considerat a doua monarhie în Țara ajunsă independentă (1877-1888) și mai apoi întregită în perimetrul etnic străbun (după al doilea Război
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sfâșietoare. Privesc îndelung portretul bătrânului Ovidiu Papadima, de pe aceeași copertă, și parcă văd imaginea unui monah duhovnic, a unui apostol trimis de Hristos în lume să ducă oamenilor și popoarelor soluția salvării tuturor: dragostea și jertfa. Și mai întârziind pe înfățișarea acestui frate de suferință, desprind seninătatea și hotărârea din blândețea, înțelepciunea, iubirea lui de Dumnezeu-Neam-Țară-Semeni și pentru valorile axiale ale suișului spre umanizarea omului și a lumii. Barba lui albă, luminozitatea apostolică a chipului, vestmintele modeste îl fac un Simon-Petru
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a vetrei strămoșești și a naturii înconjurătoare. Iată un singur exemplu: „Ne dezgropăm trecutul și ne vorbește lutul/Flori pe comori/Și oase peste vase/ Pline cu monede. Un alt segment din carte intitulat „Am fost un trecător” surprinde scene, înfățișări, gânduri din propria existență a autorului, din care am reține doar două versuri: „Vasile, Vasile/Tu n-ai venit pe lume/ Numai pentru tine...” Și ca o sinteză a întregii cărți am reține din Balada Vasile, Vasile- câteva versuri emblematice
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
vorbește Domnul: "Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimiteți să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri. 7. Ahazia le-a zis: "Ce înfățișare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră și v-a spus aceste cuvinte?" 8. Ei au răspuns: "Era un om îmbrăcat cu o manta de păr și încins cu o curea la mijloc." Și Ahazia a zis: "Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
luat, a dus pe locuitori în robie la Chir și a omorît pe Rețin. 10. Împăratul Ahaz s-a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Și, văzînd altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimis preotului Urie chipul și înfățișarea acestui altar, întocmai cum era făcut. 11. Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimis din Damasc de împăratul Ahaz, și preotul Urie l-a făcut mai înainte ca să se întoarcă împăratul Ahaz din Damasc. 12. La venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
neant, că are rădăcini infinite capabile să ne alimenteze peste veacuri spiritul de stăpân în jurul arcului carpatic. Dictonului „De unde venim, cine suntem și încotro ne îndreptăm”, Ion Muscalul, prin opera sa vastă, de inspirație istorică, îi răspunde din documente cu înfățișarea unor timpuri-plămadă, cu exponenții lor, și așterne pe hârtie fapte mărețe de domni și domnițe, de sfetnici și căpitani de oaste, mulți dintre aceștia intrați în conștiința noastră ca niște legende nemuritoare, glosând pe realități apuse și imaginând realități sociale
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
Piatra Neamț, fiind găzduite de colega lor, Doina Teodoru, cu vizite la mănăstirile din jur - și revenire seara la Piatra Neamț. Înaintea plecării spre Piatra, în timp ce stăteam la o cafea sub bolta de viță, la poartă se ivește un tânăr cu o înfățișare voită de om bun, disperat că are o serioasă problemă de rezolvat. Ne roagă să-i dăm ceva de lucru spunându-ne disperat că are nevoie de 150.000 lei pentru a procura medicamente mamei lui, internată la secția Chirurgie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
știe? Zice și el ce-i trece prin tărtăcuța aia, cu prea redusă minte,în cutioara ei de mai de pe la spate. Păi, dobitoc oi fi, eu, să renunț la cerșetorie? Ba, de fel! Și nicicând! Ce dacă-nșel lumea, cu înfățișarea mea, cu prefăcătoria, simulând că am picioarele bolnave, așa și pe dincolo, cu expunerea persoanei mele în public, chiar și spre aprobriul acestuia? Eu sunt, oare, singurul de pe fața pământului, care nșel? O, nu, dragă doamne, nu! Priviți-i pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bae, cu apă curentă, rece și caldă, și toaleta. De data aceasta,însă, numărul potențialilor musafiri va fi mai mare decât al ulteriorilor. Era vorba de invitații, la stropirea cu șampanie, a atât de așteptatei construcții, care, în sfârșit, căpătase înfățișare concretă, semănând, leit, cu cea din vis. Și, masa inaugurală, ospățul, după expresia unora, destrăbălarea, după a altora, a început. Cu trenchi, cu mulți ani trăiască, cu să te simți fericit în acest minuscul și cochet paradis, și, cu câte
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în fastuosul salon, le invitau respectuos și cu eleganță să ia loc pe fotoliile de rezervă, în timp, ce, clientele mai vechi, ori, hai să zic, mai grăbite, erau servite, erau înfrumusețate, vopsindu-li-se părul, ori, numai, schimbându-i înfățișarea, scoțându-i ciufuliturile și boțiturile, murdăria, de care, nu în rare cazuri,îți era greață, dar, n-aveai ce face, ți-ai ales meseria asta, pe asta o faci, cu dragoste, cu profesionalism și sârg, iar, atunci, când se ridicau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
țiganului adresa, Voicea cunoștea toate haznalele. Dar cine nu-l știa pe Voicea? Puteau să-l întrebi pe plăcintar care, turtit pe masa sa, ședea cu dosul rezemat de zid și cânta hore. Câteodată o schimba pe doină. Cu o înfățișare care arăta că nu-i pasă de nimic, cu degetul, plăcintarul ți-l arăta pe Voicea. Sau tot așa de bine puteai să-l întrebi pe cârnățar. Acesta vorbea de unul singur și, subțiratic și șăgalnic, cânta și el cântece
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Guță Diaconescu. Vreme de cinci luni, năsos și deșirat, chipul lui nu mi-a spus nimic, până în seara de Ajun când, cugetând la o vorbă de duh cu care să-mi întâmpin musafirii, deodată, mi sa iscat în amintire, odată cu înfățișarea celui care o rostise cândva, vorba căutată. Trăsăturile duhliului erau ale lui Guță. Coincidea până și numele. Cu atotștiința ei femeiască, Pușa a adăogat că întotdeauna mama lui Guță vine cu trenul din Pașcani. Nu încăpea îndoială: recentul meu prieten
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bucovinenii, cu cearcăne sub ochi. Se purta vânătorește, cu jambiere roșii și pălăriuță verde. Era un ins umblat : făcuse două războaie și călcase mai multe țări. Știa gustul cașei rusești, mâncase la italieni polenta, fapt ce nu-i schimba deloc înfățișarea cuminte cu privirile castanii. Ochii molatici aveau în lumina lor o blazare particulară. Punea unul lângă altul gesturi rare, însoțite de un glas măsurat. Din tot ce făptuise, mai ales paharul îi plăcea. „Beu țapán”, recunoștea el însuși cu o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cum arată. Umblă cu aceeași bluză roșcată, croită din piele de capră, și cu pantaloni de catifea neagră. De sub tichia pe care o poartă tot timpul ies șuvițe de păr lung și neîngrijit, de un alb murdar, și nimic din înfățișarea sa ori din felul șovăitor în care se apropie de obiecte, de parcă nu mai e sigur de mișcările lui, nu ține de realitatea obișnuită. Pune pe masă, fără să zică nimic, cele două cărți luate în ajun și așteaptă ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
darling, În fața tuturor. Bineînțeles că așa viața era mai plăcută, așa merita Într-adevăr să trăiești, că doar pentru asta muncise atîta În viață, așa, vorbind de strămoșii noștri, de bunicul tău, Susan, atît de britanic În toate, cu o Înfățișare de mare senior cum nu mai există În ziua de astăzi și cu un nume atît de sugestiv, Patrick, a Învățat la Oxford, nu-i așa? Ce tradiție impresionantă! Pe Lastarria Îl fascina tot ce era englezesc, castelul era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urechiat care venea cu bucătăreasa aia obraznică și cu doica cea frumușică. Într-o bună zi, pe cînd se plimbau prin piață, descoperi un pictor nord-american cu barbă, pipă și pantofi de tenis. L-a cucerit din prima clipa, cu Înfățișarea lui neobișnuită, instalat acolo și pictîndu-i pe vînzători și Învățînd mereu noi cuvinte spaniole. Era bîlbîit străinul ăsta și foarte simpatic. „Pe mine, mister, pe mine, mister!“, Îl rugau negustorii de la tarabe și el le răspundea: așteptați, fiindcă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
revenea la locul ei, conversația se lega din nou pînă la viitorul hohot de rîs. Ceva mai Încolo, Juan Lucas comenta partidele de golf din ziua aceea Împreună cu alți trei jucători și din cînd În cînd rîdeau și aveau o Înfățișare foarte bărbătească și fiecare vorbă pe care o spuneau era Întotdeauna la locul ei. Celso se apropie de grupul lor și spuse ceva În șoaptă; pesemne ceva foarte amuzant, fiindcă Juan Lucas izbucni Într-un zgomotos hohot de rîs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar majordomul-casier Îl ținea de mîini, silindu-l să facă niște pași mărunți aproape În aer cu piciorușele lui strîmbe. Era pentru prima dată cînd micuțul monstru făcea și altceva decît să zbiere, toți s-au bucurat și prînzul căpătă Înfățișarea obișnuită de fiecare zi. Celso și Daniel Începură să discute despre fotbal. Unul voia să-l facă pe Julius suporter al echipei Municipal, iar celălalt, al echipei Sporting Tabaco. Nilda intervenea strigînd să nu-l influențeze, fiindcă-l zăpăceau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]