4,863 matches
-
Henric al II-lea de Bourbon, prinț de Condé, următorul în linia de succesiune la tron. Conde s-a certat cu Maria în 1614, a format în scurt timp o armată însă a primit puțin ajutor și Maria a putut înfrânge mica armată. Cu toate acestea, Maria a fost de acord să apeleze la Adunarea Stărilor Generale să abordeze nemulțumirile lui Condé. Adunarea Stărilor Generale a fost amânată până când Ludovic al XIII-lea a împlinit 13 ani. Deși minoratul lui Ludovic
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
și episcopului de Luçon (Cardinalul Richelieu) i s-a permis să acționeze în calitate de consilier șef al Mariei, servind ca un du-te-vino între Maria și rege. Nobilii francezi au lansat o nouă rebeliune în 1620 însă forțele lor au fost ușor înfrânte de cele regale în august 1620 la Les Ponts-de-Cé. În 1621, Ludovic al XIII-lea s-a împăcat oficial cu mama sa. De Luynes a fost numit "Connétable de France" și Ludovic cu Luynes au potolit revolta hughenotă; una dintre
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
și-au impus stăpânirea teritoriului până în Campania, unde sunt opriți de coloniile grecești. românii își obțin independența în 506 î.Hr., prin victoria de la Aricia. În primul sfert al secolului al V-lea, puterea etruscilor intra în declin, atunci când etruscii sunt înfrânți în fața tiranului Siracuzei, Hieron I, la Cumae. Etruscii își pierd teritoriile din nordul Italiei după intervenția celților. În anul 496 î.Hr., sub comanda lui Postimus Albuș și Titus Aebutius Elva că Magister Equitum, românii au învins Liga Latină în Bătălia
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și a pământului. Politica externă era stabilită în comun, astfel, luptele împotriva hernicilor, volscilor și equilor erau datorate unor eforturi comune ale membrilor Ligii Latine. În 491 î.Hr., un trădător de patrie, Coriolan, ce comandă un contigent de volsci, este înfrânt de români. În 460 î.Hr., Sabinii au pătruns în Romă, sub comanda lui Herdonius, susținut din interiorul orașului. Au fost respinși de români susținuți de Tusculum. Volscii, ernicii și equii au aderat la tratatul lui Spurius Cassius. Între 458 și
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
pe latini și pe români până la sfârșitul secolului V î.Hr. Românii au cucerit două poziții, Tibur și Praeneste. Spre sfârșitul secolului al V-lea, românii cuceresc capitala volsca, Terracina, pe locul ei înființând colonia latină de la Circei. Equii sunt definitiv înfrânți între 418-415, iar cetățile lor sunt ocupate. Etruscii se mențin între timp, cucerind Ianiculum, în timp ce românii ocupă Fidenae, vechi aliat al orașului etrusc Veii, în 435 î.Hr. Temându-se de influențele etrusce ce au pătruns la Romă, latinii și grecii
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și și Neapolis au fost subordonate Romei, trecute sub protectorat român, iar Latium era încercuit de garnizoanele române, creându-se coloniile de la Norba și Setia. Între 343-272 î.Hr., s-au desfășurat cele patru războaie romano-samnite. În 343 î.Hr., campanienii sunt înfrânți de samniți și se retrag în capitala lor Capua, de unde cer ajutor Romei.Romanii nu au intervenit în conflict pentru că semnaseră anterior un acord cu samniții. Campanienii au promis că vor intra sub deplină lor stăpânire dacă românii vor interveni
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a la Pyrrhus. Românii au pierdut 6000 de soldați dintre cei 40000, dar și Pyrrhus a pierdut 3000. Pyrrhus a traversat Sicilia, unde timp de 2 ani a luptat împotriva cartaginezilor și grecilor, răsculați împotriva sa. Reîntors în Italia, este înfrânt în 275 î.Hr. de români la localitatea Maleventum, rebotezata după luptă-Beneventum. Dezamăgit, regele se reîntoarce în Grecia. Românii au învățat din acest război să lupte mai organizat, să ridice tabere fortificate și castre. În 272 î.Hr., Tarentul a capitulat și
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Italiei. Românii au încercat să-l oprească în câmpia Padului, pe când un alt corp expediționar român a fost expediat în Hispania, spre a-l combate pe Hasdrubal, fratele acestuia. În Ticinus și Bătălia de la Trebia , cartaginezii și aliații lor au înfrânt armatele consulare române, comandate de Cornelius Scipio și Sempronius Longus. A trecut Padul și a invadat Etruria, unde îl așteptau 4 legiuni și forțe auxiliare de 30 000 de militari români, aflate sub comanda consulului Gaius Flaminius. La 22 iunie
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Încurajat de liga etoliana, aliatul acestuia, Antiochos a invadat Grecia în 192 î.Hr., ca "eliberator al Greciei". Astfel, a debutat războiul romano-sirian. Antiochos nu a reușit să-l atragă pe Filip de partea sa, acesta trecând de partea românilor. Fiind înfrânt în bătălia de la Termopile din 191 î.Hr., Antiochos se retrage în Asia. Bătălia de la Magnesia din 189 î.Hr. a fost decisivă pentru români, obținând victoria. Antiochos a încheiat pacea la Apameeea în 188 î.Hr., iar prevederile erau: încheierea unei alianțe
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
în 105 î.Hr.. Aceste triburi amenințau să invadeze însăși Italia, insă Romă a și-a găsit salvarea în persoana lui Gaius Marius un „novus homo“ ("om nou": un om bogat, ai cărui străbuni nu s-au remarcat). Marius l-a înfrânt pe Iugurta în Africa în 105 î.Hr, câștigând și punând capăt războiului iugurtin. Aflat în campanie, însă, a aflat că a fost ales consul în „absentia“ pentru a putea combate pericolul germanic și s-a întors la Romă. A
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
sprijineau un "novus homo": Marcus Tullius Cicero. Cicero a fost ales la timp; Catilina a fost al treilea în lista preferințelor și a rămas în afară. El a mai candidat o dată în anul următor, însă de data aceasta a fost înfrânt și mai convingător. Atunci, alături de mai mulți senatori desfrânați, au început planificarea unui coup d’état care ar fi inclus incendierea Romei, înarmarea sclavilor și ascensiunea lui Catilina că dictator. Cicero a aflat și a informat Senatul într-o serie
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Cicero a aflat și a informat Senatul într-o serie de cuvântări briliante, în urma acestora acordându-i-se putere absolută („senatus consultum ultimum“) din partea Senatului pentru salvarea Republicii. A executat conspiratorii în oraș fără proces; co-consulul sau, Gaius Antonius Hybrida înfrângând apoi armata lui Catilina în apropiere de Pistoria. Niciunul dintre soldații lui Catilina nu a fost lăsat în viață. În 62 î.Hr. Pompei s-a întors din est. Mulți senatori, în special din rândurile optimaților, s-au temut că Pompei
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
timp, o răscoală galica unită, condusă de liderul carismatic Vercingetorix, care aproape a reușit să răstoarne prezența militară română în Galia; însă Cezar, cu obișnuită să viteza și briliantul mixaj al strategiei militare și cruzimii, a fost capabil să-l înfrângă pe Vercingetorix prin asaltul de la Alesia. Războaiele galice erau esențial terminate (o treime a tuturor bărbaților galici muriseră - o altă treime vândută în sclavie). Până în 50 î.Hr. toată rezistență galica fusese înlăturata și Cezar avea o armată loială de veterani
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Aemilius Lepidus au format al doilea Triumvirat. Puterea lor îmbinata a dat triumvirilor forță absolută. În 42 î.Hr., i-au urmărit pe asasinii lui Cezar în Grecia, unde, datorită mai ales calităților de comandant militar ale lui Antoniu, i-au înfrânt în Bătălia de la Filippi, la 23 octombrie al aceluiași an. În 40 î.Hr., Antoniu, Octavian și Lepidus au negociat Pactul de la Brundisium. Antoniu a primit cele mai bogate provincii din răsărit: Achaea și Macedonia (în Grecia actuala), Epirus, Bithinia și
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
lider militar al lui Octavian, Agrippa, a capturat Methone în Grecia. Marea confruntare finală a Republicii române s-a întâmplat la 2 septembrie 31 î.Hr., în Bătălia navală de la Actium, unde flotă lui Octavian aflată sub comanda lui Agrippa a înfrânt mai marea flotă a lui Antoniu și Cleopatrei; cei doi iubiți au fugit către Egipt. Datorită victoriei lui Octavian și priceputa să folosire a propagandei, negocierii și mituririi, multe legiuni din Grecia, Asia Mică și Cyrenaica i s-au alăturat
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
brațele noului perfect al pretoriului, ofițerul arab M . Iulius Phillipus, care a organizat o revoltă și l-a înlăturat pe tânărul împărat. Uzurpatorul a încheiat cu Shapur pacea și a protejat frontiera. A revenit pe frontul din nord, unde a înfrânt triburile germane în 246 și pe carpii din Dacia în 247. Și-a ridicat fiul la rang de Augustus, Filip Arabul sperând să fondeze o nouă dinastie. A ajuns la un acord cu Senatul, devenind un bun administrator. Dar unul
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
parților. Si-a proclamat independența față de Siria și a fost susținut de Asia Mică si Egipt. Postumus crease imperiul galic. Prin urmare, Gallienus nu mai avea control decât în Italia, Africa și provinciile dunărene. Macrianus pornește spre Europa, dar este înfrânt și ucis. Sub împăratul Gallienus, filoelen convins, a fost totuși un bun administrator, reformând statul și întărind puterea imperială. Domnia sa a coincis cu apogeul crizei: tatăl său Valerian a fost luat prizonier de către parți; goții năvăleau în număr mare, iar
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
de M. Aurelius Iulianus, a cărei uzurpare era îndreptată împotriva lui Carinus, ultimul membru al familiei lui Carus, ce era Cezar în Occident. În anul 285 a pornit la invazia Italiei pentru a-și susține pretențiile imperiale, dar a fost înfrânt și ucis de către Carinus. La rândul său, Carinus este ucis de proprii săi soldați în timpul bătăliei de pe răul Margus. Dioclețian a rămas astfel unicul Augustus al imperiului. A construit sistemul tetrarhic, cooptându-l pe vechiul său prieten, Maximianus în calitate de „Cezar
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
astfel unicul Augustus al imperiului. A construit sistemul tetrarhic, cooptându-l pe vechiul său prieten, Maximianus în calitate de „Cezar”, pentru ca în anul 286 să-l ridice la demnitatea de Augustus pe fondul revoltei lui Amandus și Aelianus, conducătorii "bacaudae" din Gallia, înfrântă de către Maximian. Dar în Britania are loc uzurparea lui Marcus Carausius. Menap de origine și fost ofițer al lui Maximianus în timpul campaniei împotriva bacauzilor, Carasius a fost acuzat de delapidare . Fiind inițial însărcinat de Maximianus pentru echiparea flotei și curățirea
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
maximus Augustus. După întâlnirea de la Mediolanum dintre Constntin și Licinius, alături de confirmarea edictului de toleranță de la Serdica pe plan religios și căsătoria lui Licinius cu Constantia, sora lui Constantin, cei doi au convenit împărțirea puterii. În 313, Maximin a fost înfrânt în bătălia de la Tzirallum în Thracia și s-a sinucis. Constantin rămânea Augustus în Vest, în timp ce Licinius rămânea Augustus în Orient. Dar în 316 a izbucnit conflictul dintre cei doi, cauzată de conjurația lui Basianus, frate vitreg al lui Constantin
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
distrus templele păgâne. În 376, a adus coloniști vizigoți în Tracia, însă aceștia au migrat spre sud, în Grecia. Războiul a devenit iminent, iar nepotul lui Valens, Grațian, a adus trupe imperiale. Valens nu a așteptat ajutorul și a fost înfrânt de vizigoți în 378 la Adrianopol, unde a fost ucis. Goții au cucerit Europa de Est. Succesorul lui Valentian în Vest a fost fiul sau, Grațian, dar generalul Teodosiu I a deținut puterea politică, astfel Grațian l-a numit augustus al estului
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
lui Osiris care astfel își recapătă viața. Seth va fi condamnat de zei să-și poarte propria victimă (fiind transformat în barca ce-l transportă pe Osiris, pe Nil). Astfel, Osiris devine un exemplu pentru toți cei care vor să înfrângă moartea...
Osiris () [Corola-website/Science/299530_a_300859]
-
în timp ce prinții, lorzii și regii imperiului erau vasali și îi datorau loialitatea împăratului, dar posedau privilegii pentru a-și menține suveranitatea de facto pe teritoriile lor. Împăratul Francisc al II-lea a dizolvat imperiul în august 1806, după ce a fost înfrânt de Napoleon în Bătălia de la Austerlitz. În multe limbi, termenul de "Sfântul Imperiu Roman" a fost cunoscut ca "Sacrum Imperium Romanum în latină, Heiliges Römisches Reich în germană, "Sacro Romano Impero în italiană, Svatá říše římská în cehă, Sveto rimsko
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
și au inițiat campanii de jaf în nordul Italiei și pe teritoriul Franciei răsăritene. În 907, maghiarii au cucerit Moravia Mare. În 908, markgraful Burchard al Thuringiei a fost ucis în lupta, iar în 909, însuși regele Ludovic a fost înfrânt lângă Augsburg. În 911, Ludovic moare, fiind succedat de Carol cel Simplu care s-a preocupat mai mult de recuperarea Lotharingiei decât de tronul regiunii răsăritene. Ulterior, ducele Franconiei, Conrad I, a fost ales ca rege în urma unui compromis încheiat
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
pentru a-l face să renunțe și să se supună în 921. Lotharingia, aflată sub stăpânirea regilor Franciei Occidentalis, a fost readusă sub controlul francilor răsăriteni. În 924-926, Henric a încheiat un armistițiu cu maghiarii, iar în 932-933, i-a înfrânt. Victoria a fost doar temporară, incursiunile maghiarilor fiind la fel de devastatoare. Politica sa era specifică unei confederații în cadrul căreia ducatele își mențineau autonomia. A urmărit să aplice o politică de compromise și reconciliere. Și-a stabilit baza puterii în Saxonia și
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]