4,842 matches
-
de bine În aripa stângă, fusese doborât În bătălie. Alți generali celebri, oameni de mare curaj, căzuseră, unul după altul, până când morții și răniții ajunseseră să numere mai mult de jumătate din Întreaga armată. — E clar că inamicul va fi Înfrânt. Nu e momentul potrivit? Generalul care vorbise era Sassa Narimasa, privind lupta Împreună cu Nobunaga. Nobunaga Îl puse imediat pe Narimasa să le transmită ordinele lui trupelor din interiorul palisadei: Părăsiți palisada și atacați. Nimiciți-i pe toți! Până și cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
toți repede și bucuros, cu soțiile și copiii voștri, sub administrarea Domniei Sale. Dacă sunteți delăsători sau lacomi, nu veți face decât să Întârziați sosirea zilei pe care o așteptați cu atâta nerăbdare. Armata expediționară a Seniorului Nobunaga nu va fi Înfrântă de clanul Mori. Oricât de mare e provincia stăpânită de Mori, este osândită să cadă. Nu fiindcă Mori ar fi un clan slab, ci datorită marii mișcări a timpurilor. Înțelegeți? — Da, răspunseră muncitorii. — Atunci, veți lucra? — Vom lucra. Vom munci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
războinici În armuri, cu lănci de fier, Începând să-și croiască drum. Dengo și luptătorii săi de elită decimau unitatea lui Hachiya. Luând locul camarazilor lor, soldații comandați de Nobutaka reluară atacul și loviră forțele clanului Akechi. Dengo, Însă, Îi Înfrânse și pe aceștia, alungându-i Înapoi. Pentru moment, trupele lui Dengo nu păreau să mai aibă nici un adversar pe măsura lor. Toba unității lui Fujita bubuia. Părea să exprime mândria clanului de a nu avea rival și-i amenința pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acel moment, Kumohachi, care tocmai primise chemarea lui Hideyoshi, Îl ajunse, În fugă, din urmă. Aici sunt, la ordinele dumneavoastră! Îl ocoli el, Îngenunchind În fața lui. Kumohachi era un războinic bătrân de șaptezeci și cinci de ani, dar nu putea fi ușor Înfrânt nici chiar de oameni mai tineri, iar Hideyoshi observă că venise echipat deja cu armura. — Ei, nu e o problemă În care să fie nevoie de armuri. Aș dori să faci ceva de dimineață. Vreau să rămâi pe loc. — Dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ierburile și copacii se ofilesc“. Dar stilul de a lupta al lui Hideyoshi era cu totul diferit. Oriunde avansa, oriunde-și stabilea tabăra, atrăgea În mod firesc oamenii spre el. Câștigarea localnicilor era o chestiune importantă, Înainte de a Încerca să Înfrângă inamicul. Disciplina militară strictă este vitală, Însă chiar și În zilele când curgea sânge, oriunde Își instala Hideyoshi scaunul de campanie apărea o briză de primăvară. Cineva chiar scrisese: „Unde stă Hideyoshi, suflă vântul primăverii.“ Șirurile de fortărețe urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
real succes Împotriva unor oameni care erau pregătiți tot timpul, deveniseră tăcuți ca Însuși muntele. Era aproape nefiresc. De ce nu acționau? Hideyoshi, Însă, Înțelegea. Gândul lui constant - și anume, că adversarul era un veteran bătrân și puternic, deloc ușor de Înfrânt - se reflecta și În mintea lui Katsuie. Dar mai existau și alte motive importante. Pregătirile militare ale lui Katsuie erau deja Încheiate, Însă acesta simțea că Încă nu sosise momentul de a-și mobiliza aliații pe care-i ținea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În orice caz, pe mâine dimineață, Shizugatake va fi În mâinile mele. — Păi, În privința asta... — Ce vrei să spui? — Seniorul Katsuie a zis că s-ar putea să vă lăsați Îmbătat de victorie, Începând să credeți inamicul prea ușor de Înfrânt, ceea ce v-ar putea face să coborâți garda. — Vorbești prostii, replică Genba, amuzat. N-am să mă Îmbăt dintr-o singură victorie. — Da, Însă chiar Înainte de a pleca, Seniorul Katsuie v-a dat un avertisment anume, spunându-vă să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Dumnezeu; conștientizarea stării de păcat este primul pas spre reînvierea spiritual; - hotărârea de a nu mai păcătui trebuie să fie temeinică, astfel că, de la o mărturisire la alta, să se constate Îndreptarea acestuia și să se vadă stăruința de a Înfrânge ispita; cu siguranță, greșeala este omenească, Însă a persevera În săvârșirea păcatului reprezintă o gravitate; - să aibă convingerea că mila și bunătatea lui Dumnezeu sunt atât de mari, Încât ele pot ierta orice păcate, dacă cel ce le-a săvârșit
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Veronica Ionela Catană () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92292]
-
identificării "lumii de aur" (din Vîrstă de aur) cu vechea Atlantida din faimosul mit, descris de Platon în Timaios și Critias 94, despre un imens imperiu insular care în vremurile preistorice a intrat în contact cu atenienii și a fost înfrînt, insula în care se găsea fiind distrusă de cutremure și înghițită de valuri 95. Iată versurile lui Blake: "Tăcute rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion, Acum zăvorite afară de marea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mă-nvălui Pentru un timp, nici nu-mi mai amintesc nimic pînă ce stat-am Lîngă Los în Ocnița întunecoasa, sclava în chipuri ale vegetației După cum fost-a Voia lui Luváh, care-a luat Locul Veșnicului Om și l-a înfrînt. Dar tu, Nălucă-ntunecată, 265 Poți să găsești o cale să pedepsești pe Vala în înfocata-ți miazăzi, Jos s-o aduci supusă furiei temutului meu fiu". Spectrul grăi: "Încîntătoare Viziune, acest Copac desfătător Ne este dat ca Adăpost în fața
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de ajuns să ne gândim în acest sens că pe monede în locul imaginii lui Cristos, era inscripționată imaginea lui Basilius sau a fiului său și a tatălui său. Începând cu secolul al IX‑lea Mișcarea iconoclaștilor nu a reușit să înfrângă dorința și obișnuința popo‑ rului de a venera icoanele și a vedea în ele pe Dumnezeul în care credeau. Această mișcare a sfârșit așadar într‑un faliment total în anul 834 când împă‑ răteasa Teodora a abrogat edictele iconoclaste. În
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
la curtea domnească din Țara Românească. Aici se însură cu munteanca Oltea, născându-se unicul lor copil, Ștefan, viitorul mare domnitor al Moldovei. Bogdan al II-lea, ajutat de Iancu Corvin de Hunedoara, veni cu oaste în Moldova și-l înfrânse pe Alexăndrel, nepotul care era susținut de polonezi, rămânând pe tronul Moldovei doar doi ani(1449-1451). În noaptea de 15 spre 16 octombrie 1451, tânărul Ștefan asistă la uciderea tatălui de către Petre Aron, fratele vitreg al lui Bogdan. Scăpat ca
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
politica externă, Ștefan cel Mare s-a dovedit de-a lungul timpului un foarte bun diplomat, încheind alianțe cu Ungaria, Polonia,Boemia, Veneția, Rusia sau cu hanul Uzum Hassan. În prima fază a domniei(1457-1472), a recucerit Chilia (1465), a înfrânt pe Matei Corvin, regele Ungariei, la Baia(1467), a zdrobit o puternică invazie tătară la Lipnic pe Nistru(1469 sau 1470), l-a înlocuit pe Radu cel Frumos cu Laiotă Basarab(1473). În a doua parte a domniei sale(1473-1488), Ștefan
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
care l-a numit pe Ștefan: „atlet al creștinătății”, iar istoricul polonez Jan Dlugosz a scris că este „cel dintâi dintre principii lumii, care a repurtat în zilele noastre o victorie atât de strălucită împotriva turcilor”. În anul următor (1476), înfrânt laValea Albă de uriașa armată a sultanului Mahomed al II-lea, Ștefan cel Mare l-a silit pe învingător să se retragă . În ultima fază a domniei, Ștefan cel Mare plătește tribut turcilor pentru a menține independența țării. Intră în
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
otoman nu mai știa pe ce lume se află. Lepădau armele și căutau să scape prin sfânta fugă. Lupta și urmărirea dușmanului n-au încetat nici noaptea, nici ziua următoare. „Analele venețiene” descriau această luptă cu nestăpânită bucurie: „Au fost înfrânți și puși pe fugă, și în toată ziua aceea și până la miezul celeilalte zile n-au încetat să ucidă pe turci, așa că mai toți au pierit și puțini au scăpat”. În patru zile de luptă grea, pe vreme zburlită de
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
însemnate. Multa lui știință îl așeza printre cei mai de seamă cărturari din acea vreme. Și, apoi, în timpul scurtei sale domnii, Dimitrie Cantemir a cutezat să se ridice cu arma împotriva armatei turcești. Dar prea puternică, această armată i-a înfrânt atunci pe români. Deznădăjduit, Dimitrie Cantemir a trebuit să părăsească țara. Soția sa, doamna Maria, și câțiva prieteni l-au încurajat zicând: Ești bărbat înțelept și a multe știutor. Continuă să scrii. Și, scriind, ai să fii de folos țării
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
noastre de stat. Pe urma unui război dus pe pământul țării, România nu poate ieși decât: sau împărțită , dacă a făcut o greșeală de politică externă , adică dacă s-a alipit grupului de puteri care, la sfârșitul războiului va ieși înfrânt; sau mutilată, dacă n-a făcut o greșeală de politică externă dar, dacă, dat fiind slăbiciunea organizării actuale a apărării naționale, ea s ar bizui pe forțele aliaților ei ca să reintre în hotarele de azi. [...] 47 44 A evita războiul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
la sfârșitul aceleiași luni în poziția de țară ocupată, cu trupele sovietice împânzind țara, cu minusculul partid comunist propulsat în prim-planul vieții politice românești. Armistițiul încheiat la Moscova (oficial la 12 septembrie 1944) a statuat o realitate: România era înfrântă și la cheremul URSS. Chiar dacă Lucrețiu Pătrășcanu, în pofida afilierii sale ideologice, s-a zbătut să obțină condiții mai ușoare de armistițiu, Molotov a fost categoric; România urma să plătească un consistent preț al înfrângerii. Cel de-al patrulea capitol, „Preluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lucruri mari au fost aceia care n-au ținut foarte mult seama de cuvântul dat și care au știut, cu viclenia lor, să amețească mintea oamenilor”. N: O artă care Încă se mai poate perfecționa. M: „La sfârșit i-au Înfrânt pe aceia care s-au crezut În cinstea lor”. N: Proștii se află aici, jos, serviciul cheltuielilor noastre secrete. M: „Trebuie să știți că există două feluri de a lupta: unul bazat pe legi, iar celălalt, pe forță: cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
RECOGNOSCIBIL SOCIAL. Se schimbă nu doar în funcție de vârstă, de condițiile sociale, economice, politice, naturale, ci prin VOINȚA ANTRENORULUI ȘI A SA PROPRIE. Trebuie comentată relația dintre trupuri, relație fizică și psihică (importantă de la șah, până la sporturi extreme): -cum poate fi înfrânt trupul propriu/trupurile coechipierilor/adversarilor, -cum poate fi ajutat trupul/trupurile coechipierilor/ adversarilor, -cum poate fi ajutat trupul/trupurile coechipierilor/ adversarilor, -cum poate fi susținută lovitura pornită de la trupul/ trupurile coechipierilor/adversarilor -cum poate fi evitată lovitura pornită de la trupul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
pe șine începând cu sine: rațiunea în accepțiune hegeliana Rațiunea este conceptul obiectiv al întregii realități; procesul revenirii acesteia la sine după ce s-a înstrăinat de sine prin concept este numit de Hegel spirit. "Lupta rațiunii este efortul de a înfrânge ceea ce intelectul a fixat"64. Autorul Științei Logicii insistă asupra transformării conceptului, legat inextricabil de intelect, în Idee, adică în rațiune, gândirea aflată în și pentru realitate și care încorporează insurmontabila să individualitate, finitudine, într-un proiect nou, bazat pe
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"131. Descoperirea ideației dogmatice îi întărea această convingere. Așadar, antinomiile nu trebuie să înfrângă elanul cunoașterii metafizice. Dimpotrivă, antinomiile devin pentru Blaga un argument, un motiv pentru calea dogmatică. Redescoperirea ideației dogmatice îi permite, așadar, lui Blaga să privească altfel decât filosofii raționaliști și decât Immanuel Kant posibilitățile rațiunii de abordare a transcendentului. Deși
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pe exigențele logicii"244, care intră în conflict cu mărturia experienței cotidiene. "Intelectul nostru funcționează supunându-se unei scheme de identitate, numită principiul identității și având drept corolar principiul noncontradicției", în timp ce în experiență avem de-a face cu schimbarea, care "înfrânge neîncetat principiul identității"245. Parmenide și filosofii eleați adoptă, așadar, o poziție logică, afirmând principiul identității. Astfel, în chestiunea raportului dintre substanță și schimbare, ei vor argumenta că mișcarea și pluralitatea celor existente nu pot fi gândite coerent, pentru că orice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fiind din acest punct de vedere, în mod paradoxal (!), mai curând una a neștiinței supreme, dacă se poate spune așa. Miza ei nu este cunoașterea transcendentului, ci cultivarea acestuia și apologia lui, apărarea misterului metafizic de încercările de raționalizare, care înfrâng elanul metafizic prin inevitabilele contradicții pe care le întâmpină. Metafizica minus-cunoașterii este una care poate evita acest lucru, cultivând misterul transcendenței prin formule antinomice. Prin metoda antinomiei transfigurate, Blaga propunea o formulă de reinvestire a domeniului metafizicii, de refacere a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Caesar, care cu câțiva ani Înainte cucerise Galia și ale cărui planuri expansioniste erau bine cunoscute. Credincios politicii sale de apărare a independenței Daciei, Burebista Îi făgăduiește ajutor lui Pompei. Ajutorul promis nu mai apucă să ajungă căci Pompei este Înfrânt și Caesar devenind stăpân al statului roman, se pregătește să pornească război Împotriva dacilor. Expediția nu mai are Însă loc, Caesar fiind asasinat la Roma, de adversarii săi politici la 15 martie 44 Î. Hr. Moartea lui Caesar și izbucnirea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]