8,846 matches
-
Haymarket se afla la etajul al patrulea. De pe ușile deschise ale apartamentelor pe lângă care trecea pe scările abrupte venea miros de mâncare. Se opori la etajului al doilea pentru a-și aprinde o țigară. Fumul înteți întunericul scărilor. Locul era îngust, iar el trebuia să se dea la o parte pentru a-i lăsa pe portărei și pe ofițerii de poliție să treacă în ambele direcții. Toți aveau un scop și îl priveau cu suspiciune. Numai el nu se grăbea. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
magistratul investigator, așa că se așeză într-o poziție de prins, despărțindu-și picioarele și întinzându-și mâinile. Amintirea tinereții și a sportului practicat atunci îi sclipi în ochi și îi puse sângele în mișcare. Excitat, acesta puse stăpânire peste spațiul îngust dintre două birouri, blocând astfel cu strășnicie singura cale de scăpare a lui Dmitri. Dar în loc să-și încetinească pasul, băiatul, dimpotrivă, acceleră, îndreptându-se drept înspre obstacolul uman. Apoi, în ulimul momnet, în timp ce polizeisky-ul se pregătea pentru impact, forfecând aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nor. Pe alocuri, bârnele erau pline de funingine ca și cum cineva încercase să îi dea foc. Înăuntru era întuneric și pustiu. Zona pentru recepție era minimală, cu un rând e chei atârnate în spatele unui birou înalt, așezat la începutul unei coridor îngust și jos. Tapetul galben și murdar absorbea lumina chioară. Porfiri apăsă soneria de pe birou, iar aceasta scoase un țiuit spart. După ceva vreme un portar bărbos își făcu apariția de sub o arcadă. Purta o uniformă soioasă deschisă la brăcinar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cuvinte se trase înapoi. ă Tatăl meu este proprietar, continuă Virginski. Înclină capul și părăsi magazinul, cuprins de o rușine mai adâncă și mai fierbine decât i-a fost dat să cunoască vreodată. § Dimitri îi conduse pe coridorul atât de îngust, încât fură nevoiți să meargă unul după altul. Neinvitat, portarul zdrențăros îi urma. Avea o stupiditate atentă pe față, iar gura cu buze groase îi atârna deschisă, semn evident că nu voia să îi scape nimic. Încăperea, care cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
oroarea ei, un șobolan Îi țâșni printre picioare. Un al doilea Îl urmă. Kitty se trase un pas Înapoi și văzu ambele rozătoare dispărând Într-o gaură din zid. Se grăbi să intre. Bâjbâi după butonul liftului, Într-un hol Îngust și slab luminat. Ușile se deschiseră cu un zgomot asurzitor, iar Kitty păși cu grijă În liftul care se oprise cu vreo treizeci de centimetri mai sus. Apăsă pe butonul PH1, ușile se Închiseră și motorul liftului Începu să huruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
abia o observă pe ea, cu atât mai puțin ținuta ei superbă. În cele din urmă Își Încheie negocierea și Închise telefonul, privind-o cu mintea În altă parte. — A, apropo, arăți minunat. Un Mercedes negru, decapotabil, alerga pe curbele Înguste din Bel Air. Șoferul și pasagerul - un bărbat cu un păr bogat, cârlionțat, cu fruntea mare și cu nasul acvilin (profil puternic), și o tânără cu un păr bogat, fluturând În vânt, cu fruntea mare și cu nasul drept (profil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vremuri de așezări de proscriși. În curând edificiile orașului vor înainta ca o linie de pușcași umăr la umăr și vor pune stăpânire și pe acest teren, lăsând între cele mai avansate dintre ele și primele barăci doar o fâșie îngustă, un nou pământ al nimănui, care așa va rămâne până în momentul când se va trece la a treia fază. Șoseaua principală, la care reveniseră, era acum mai largă, cu o bandă rezervată exclusiv circulației vehiculelor grele și, deși furgoneta, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai interesează, că nimeni n-o mai vrea, așa că nici noi nu mai suntem necesari, ca o strachină crăpată în care n-are rost să le mai torni lapte pisicilor, tu ai avut mai mult noroc când trăiai. Pe cărările înguste de pietriș din cimitir sunt băltoace de apă, iarba crește peste tot, nu vor trece nici o sută de ani și nu se va mai ști cine se află sub mușuroaiele de pământ, și, chiar dacă s-ar ști, e îndoielnic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
primele zile de cercetări senzoriale care mulțumiseră curiozitatea imediată a celui care tocmai ajunsese într-un loc nou, cuptorul încetase să-i mai atragă atenția câinelui Găsit. Era o construcție de piatră, veche și greoaie, cu o ușă înaltă și îngustă, cu o destinație necunoscută și unde nu locuia nimeni, o construcție care avea deasupra trei forme care semănau cu niște coșuri, dar care sigur nu erau, de vreme ce din ele nu se desprinsese niciodată vreun instigator miros de mâncare. Acum ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și din interiorul masiv al trupurilor, aproape toată apa se evaporă grație curentului și adierii, iar acum, peste cavitate, în lipsa unui grătar mai potrivit acestui scop, Cipriano Algor pune, nici prea apropiate, nici prea depărtate, așa cum arată cartea, niște bare înguste de fier, printre care va cădea jăratecul rezultat din rugul pe care olarul îl încinge. Erau așa de fericiți că descoperiseră cartea salvatoare încât tatăl și fiica nu și-au dat seama că ora aproape crepusculară la care începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
olăriei. Cipriano Algor era mâniat pe sine însuși pentru că a promis ceea ce onoarea nu-i va permite niciodată să facă, dar o nouă umbră se ivi pe peretele din fund. În lumina slabă care reușește să se strecoare prin ușa îngustă a unui cuptor de o asemenea mărime, două umbre umane sunt foarte ușor de confundat, însă olarul știu imediat cine e, nici umbra, mai întunecată, nici vocea, mai groasă, nu-i aparțineau ginerelui, Domnule Cipriano Algor, am venit să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doi paznici de planton, spuse în treacăt, Soția mea, socrul meu, și deschise ușa care dădea spre interior. Au intrat într-un ascensor, Să luăm cheia, spuse Marçal. Au ieșit la etajul al doilea, au parcurs un coridor lung și îngust, cu pereții cenușii, cu uși distanțate, de o parte și de alta. Marçal a deschis o ușă. Aici e secția mea, spuse. Își salută colegii de pichet, făcu din nou prezentările, Soția mea, socrul meu, apoi adăugă, Am venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sculptura, pentru care nu aveam nici un fel de har. Mi-am încropit un atelier și m-am apucat de treabă. Într-una din zile a venit la mine să se ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu ciocănelul în masă și a evacuat sala, în vreme ce tata mă privea consternat. Nu pricepea victoria mea, era limpede. Abia când am fost scos din sală și dus în celulă, m-am frânt, m-am trântit pe patul mizerabil și îngust și am început să plâng ca un copil. Ajunsesem la capătul puterilor. Întreaga mea energie se epuizase în concentrarea nervoasă de la proces. Eram slab, domesticit de suferință, dar nu mă vedea nimeni. La închisoare, am încercat în toate felurile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
memoria ta poate cloci în golul lăsat alte amintiri!... Poate chiar așa a fost, dar nu jur nimic... Când am isprăvit, Arhivarul m-a condus până la ușă. Nu mai contenea cu mulțumirile. Camera ce-mi fusese repartizată era o încăpere îngustă, ceva mai mare decât celula pe care o avusesem la închisoare și, firește, mult mai potrivită pentru a găzdui un om. Un pat de fier, o masă, un scaun și un cuier cu picior, asta era toată mobila. Pereții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i treaba ta. Închisoarea nu pot s-o dărâm, dar nu mai vreau ca oamenii să se teamă. Pricepi? Îți dau termen un ceas ca să-mi dai o soluție. Și m-a trimis în celulă. M-am trântit pe patul îngust și tare, muncindu-mi creierii. În zadar. Nu-mi venea nici o idee. Și nici n-a trecut o oră că am auzit pași în fața ușii. Apoi cheia răsucindu-se în broască. Era gardianul, un om cumsecade, care neavând cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
I am thine, and that is in me... William mă răsplăti cu o privire de recunoștință unsuroasă și o urmă pe regină, dispărând după draperie. Je tiens la reine! Am fost cu Dee În Orașul de Aur. Străbăteam niște pasaje Înguste și urât mirositoare, nu departe de cimitirul evreiesc, iar Dee Îmi spunea să fiu atent. Dacă știrea despre contactul eșuat s-a răspândit, celelalte grupuri s-or fi punând deja În mișcare pe cont propriu. Mă tem de iudei, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Paradisul Terestru, la stânga Europa, la dreapta Africa, iar aici, dincolo de Africa, au pus și Antipozii. Numărul doi, o hartă inspirată din Somnium Scipionis a lui Macrobius, dar care supraviețuiește În felurite redactări până În secolul al XVI-lea. Africa e cam Îngustă, dar n-are a face. Acum atenție, orientați cele două hărți În același fel și vă veți da seama că pe prima hartă ora cinci și douăzeci și cinci corespunde Arabiei, iar pe cea de-a doua Noii Zeelande, ținând cont că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu pot s-o explic, Wakefield, zise Zelda nerăbdătoare, dar sînt convinsă că, În ceea ce te privește, singurul mod de a te face mai atent și mai concentrat este să fii ținut Într-un spațiu restrîns, cu un cîmp vizual Îngust, unde nu te poți mișca prea mult și ai doar posibilități limitate de a te plînge, un loc În care să poți coborî adînc În sinea ta și să gîndești dincolo de parametrii tăi obișnuiți. Dacă Înveți cîteva exerciții simple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
piele neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure, cu urechi - rusească. Wakefield și-o imaginează brusc dezbrăcată, țîțișoarele obraznice, pielea moale, masată cu uleiuri, părul pubian bine tuns (și probabil roșcat), degetele de la picioare lungi și flexibile, fesele Înguste, băiețești. S-a dus pe apa sîmbetei intimitatea electronică. Cibercunoașterea nu ajută nici la depășirea momentului de stînjeneală de la Începutul oricărei Întîlniri În carne și oase. Conducîndu-și broscuța VW de colecție către muzeu, Susan pare preocupată În timp ce Îi explică de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Cabala; biografiile lui Giordano Bruno și Francis Bacon; gramatici aramaice, ebraice și grecești. O pictură Înfățișînd copacul Kabalei, cu shekinah În culori vii, șade Înrămat deasupra biroului; o pictură tankha a roții tantrice tibetane stă atîrnată Între cele două ferestre Înguste. Pe masă, un teanc de foi care stă prins sub o miniatură a pietrei de la Rosetta. Alături, o mașină de scris mecanică. Wakefield vede pagina de titlu de deasupra teancului de foi: „Magicul și memoria“. Sună destul de inofensiv. Cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
belgian. Aici nu prea au noroc, pentru că nu se vede nicăieri nici țipenie de om. Belgia a venit cu o pușcărie futuristică total automatizată, În care fiecare celulă transparentă este echipată cu un calculator incorporat Într-o extensie a patului Îngust. Vizitatorii se plimbă după bunul plac, ascultînd vocile electronice care le explică cum pereții celulelor devin opaci după căderea Întunericului și se transformă În ecrane pe care se proiectează programe educative pînă se dă stingerea. Într-una din celule, Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Redbone Îl conduce printr-o grădină cam oficială, punctată cu statui de marmură, către un templu neoclasic străjuit de două Afrodite goale. Redbone atinge unul dintre sînii de marmură și statuia se Învîrte pe piedestal; dedesubt se deschide o scară Îngustă de marmură. Wakefield Își aduce aminte de cutia lui cu șpil de odinioară, atît de simplă și atît de complicată totodată. Scările sînt scăldate Într-o lumină albă. Redbone deschide drumul și Wakefield Îl urmează În jos, pe sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vrea să spună mulțumesc, nu, dar ochii Reverendului privesc prin el, numai globi și onix Înnourat, iar Wakefield Își dă seama că e oarbă. O oră mai tîrziu, sînt toți trei În drum spre locuința Reverendului, o casă veche și Îngustă, tip vagon, ascunsă de tufișuri dese de lemn cîinesc. Casele de pe stradă se reazemă unele de altele, ca și cum ar căuta sprijin, cu curticelele lor amărîte, despărțite de gunoaie și tot felul de vechituri ruginite. Camera din față este luminată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tătar chipeș siluise cândva femeile strămoșilor ei? Puțin probabil dat fiind că, din câte știa, se trăgeau din Surrey, un ținut din acelea în care până și tătarii aveau Jaguare. Avea nasul ușor cam prea lung și ochii puțintel cam înguști. Era un chip care ieșea în evidență, știa. Nu frumos, dar memorabil. Cu buzele pline pe care le moștenise de la mama ei și părul roșu ca un bănuț de aramă, putea chiar, în zilele bune, să fie o femeie atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]