4,562 matches
-
cu el, l-au părăsit unul după altul, la 3 noiembrie 1592 moare și Irina Botezatu, țiitoarea care i-l făcuse pe Ștefan și pe care o legitimase ca soție printr-o căsătorie secretă, săvârșită în ianuarie 1591. Va fi înmormântată această soție „prea cinstită și prea iubită” - glăsuiește inscripția funerară - într-o capelă din cimitirul franciscan din Bozea. în 1594, vara, Petru Șchiopul s-a îmbolnăvit de podagră. Ferdinand von Kühlbach i-a oferit drept reședință castelul Zimmerlehen, aflat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a lui Ion Prăjescu 162. în șirul muntenilor uciși de turci îl aflăm pe Radu Bădica (fiu natural al lui Radu cel Mare) - l-au omorât în 1524, când ajunsese Domn -, pe care Radu de la Afumați, fratele său, l-a înmormântat la Mănăstirea Dealu 163, îl găsim pe Ianache Văcărescu, mare clucer, însurat cu Stanca, omorât de turci în 1714 împreună cu Constantin Brâncoveanu 164, îi aflăm pe Cantacuzinii uciși în 1716 - pe marele stolnic Constantin (cel de două ori însurat: cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vechi, vol. II, București, Fundațiile Regale, 1942, p. 97). Generalul P. Vasiliu Năsturel (Genealogia Năsturelilor, în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, tom. XI, partea 1, 1910, p. 57) a arătat că soția postelnicului Năsturel a fost „nobila doamnă Despina”, înmormântată în biserica din Fierești. Vezi și Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători..., p. 214. 13. Nicolae Iorga, op. cit., p. 35. 14. Ibidem. 15. O frumoasă și bogată „literatură” (cu răsfrângeri în beletristică: Elisabeta Movilă, Chiajna), s-a alcătuit în jurul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fi și necropole pentru ei și familiile lor. Alexandru cel Bun a ridicat cu acest rost Mănăstirea Bistrița unde a fost îngropat la 1 Ianuarie 1432; fiul său, Ștefan al II-lea, mort la 13 Iulie 1447, va fi înmormântat la Mănăstirea Neamț. Ștefan cel Mare a transformat biserica episcopală din Rădăuți (a doua, cea cu hramul Sf. Nicolae; în prima biserică domnească din Rădăuți - cu un ctitor recunoscut- fusese înmormântat, înainte de 29 iunie 1368, Bogdan I) în necropolă domnească
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
II-lea, mort la 13 Iulie 1447, va fi înmormântat la Mănăstirea Neamț. Ștefan cel Mare a transformat biserica episcopală din Rădăuți (a doua, cea cu hramul Sf. Nicolae; în prima biserică domnească din Rădăuți - cu un ctitor recunoscut- fusese înmormântat, înainte de 29 iunie 1368, Bogdan I) în necropolă domnească (erau înhumați acolo Lațcu [în 1375], Roman I [în 1394], Ștefan I [în 1399]), împodobind mormintele Mușatinilor (Bogdănești le zic unii istorici) care l-au precedat cu pietre ce restituiau o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
el povestea - zisă de „dincolo de mormânt” - a bătăliilor purtate de soțul Ruxandrei (văduva să fi poruncit această „cronică în piatră”?). Voievozii munteni continuă să aibă grijă de „viața lor de dincolo”. Vlad Vintilă - omorât de boieri în 1535 - a fost înmormântat în ctitoria sa - Mănăstirea Menedic (terminată de Doamna Rada), într-un lăcaș fortificat și apărat de o incintă impunătoare. între anii 1679 și 1681, Șerban Cantacuzino a ridicat Mănăstirea Cotroceni din București și a înzestrat-o cu generozitate. Mormântul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cantacuzino - și la mănăstirea Cobia; împreună cu maică-sa, Păuna, fiică a lui Diicu Buicescu, este ctitor al bisericii din Măgureni), cu alt fiu al lui Drăghici Cantacuzino, marele vornic Șerban (cel ce a refăcut Mănăstirea Comana - unde a fost și înmormântat - și și-a legat numele de edificarea multor lăcașuri: schitul Bascovele din Argeș, biserica Sfinții Apostoli din Roșiori, Mănăstirea Cozia - pictura bisericii mari -, biserica Șelari din București, bolnița Mănăstirii Bistrița, unde a fost pictat împreună cu soția). în Moldova, alți Cantacuzini
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mic tezaur al lui Basarab cel Tânăr; n-a păstrat el prețioasele obiecte, i le-a dat lui Laiotă Basarab, dar trădarea însoțită de furt rămâne, mai cu seamă că Vintilă Florescu era „om de casa” lui țepeluș) a fost înmormântat, probabil 17, la Mănăstirea Garseni, zidită de cei din neamul său, ori, poate, la Tismana; tot în țara Românească, pomenitul deja Radu Buzescu a fost îngropat în ctitoria sa de la Căluiu; tot într-o ctitorie a Buzeștilor, Mănăstirea Stănești, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vistiernicul”; cronicarul lui Mihai Viteazul, marele logofăt Teodosie Rudeanu, a fost îngropat la Mănăstirea Flămânda (la 28 mai 1621), ctitoria sa; marele vistier Stoichiță, apropiat al lui Radu Șerban, a ridicat o mănăstire la Strâmba, satul său, și a fost înmormântat acolo; Ștefan din Cioroiași, mare ban al Craiovei (rang dat de Alexandru al II-lea Mircea), își are mormântul la Mănăstirea Bucovăț - Coșuna, zidită de el; Udrea din Băbeni, fost hatman al Moldovei, a ridicat Mănăstirea Panaghia din Dâmbovița și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zidită de el; Udrea din Băbeni, fost hatman al Moldovei, a ridicat Mănăstirea Panaghia din Dâmbovița și a fost îngropat acolo; marele ban Cornea Brăiloiu (l-am mai pomenit) este socotit ctitor la mănăstirile țânțăreni, Tismana - unde a fost și înmormântat - și Baia de Aramă; mormântul lui Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin Brâncoveanu, se află la Mănăstirea Brâncoveni, unul dintre multele lăcașuri de rugăciune de care și-a legat numele; Buliga din Ciovârnișani, agă și aliat o vreme al lui Hrizea din Bogdănei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
postelnicul Constantin Cantacuzino, cel ucis în 1663 din partea lui Grigore I Ghica Vodă, a fost îngropat la Mănăstirea Mărgineni, rectitorită de el; marele spătar Leca, ucis pentru „hiclenie” de Radu Mihnea, era ctitor la Mănăstirea Panaghia și acolo a fost înmormântat înainte de 1616; marele vistier Cârstea Popescu este pictat, alături de ceilalți membri ai familiei, la biserica din Popești, în ținutul Vlașcăi, ctitoria lui (a zidit-o în 1689), unde este și înhumat; marele ban Radu Popescu, mort din cauza unei „boli grele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marele vistier Cârstea Popescu este pictat, alături de ceilalți membri ai familiei, la biserica din Popești, în ținutul Vlașcăi, ctitoria lui (a zidit-o în 1689), unde este și înhumat; marele ban Radu Popescu, mort din cauza unei „boli grele”, a fost înmormântat în biserica zidită de el în Popești, Ilfov; pe Tudoran Vlădescu, mare clucer (l-am mai pomenit, i-am evocat ctitoriile, între ele și Mănăstirea Aninoasa din județul Muscel zidită în 1677), unde și-a aflat și mormântul; Logofătul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marele vistier Eremia, aflat printre boierii ostili lui Ștefăniță Vodă, și-a aflat mormântul în Mănăstirea Sălăjeni, ctitoria sa; Toader Bubuiog, mare logofăt și om de încredere al lui Petru Rareș, a fost ctitor la Mănăstirea Humor, și a fost înmormântat acolo; Gavril Trotușan, și el mare logofăt, dar „hiclean” față de Petru Rareș, (acesta l-a și ucis în 1541), a fost înhumat în ctitoria sa de la Părhăuți); Nestor Ureche, tatăl cronicarului, a fost îngropat (călugăr fiind) la Mănăstirea Secu, ctitorită
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a ridicat o biserică în satul Crivești, ținutul Neamțului, în care și-a găsit și locul de veci; Ilie Enache sau Ilie țifescu, care i-a oferit o ieroglifă lui Cantemir în romanul său cu animale și păsări, a fost înmormântat - în 1704 - la Mănăstirea Răchitoasa, zidită de el; la Mănăstirea Dobrovăț și-a aflat odihna Cehan Racoviță (era ctitor acolo), care din slugă domnească a ajuns mare logofăt în Moldova; iar fiul său, Nicolae, ajuns și el mare logofăt, l-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
săraci dvorând prin ogradă, învăța de lua câte doua, trii blide de bucate din masa lui și pâine și vin și le trimitè acelor oameni acolo în ogradă, de mânca acei oameni”), și-a plătit „datoria” omenească și a fost înmormântat la Mănăstirea Bârnova, terminată de el. împlinindu-și obligația, văduva a avut grijă de mormântul soțului : (trad.) „Această piatră a făcut-o și împodobit-o Doamna Dafina Domnului ei, răposatului înainte de dânsa Io[an] Eustratie Dabija Voevod, Domn al țării
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la vreme de bătrânețe, sau în momente ce justificau întocmirea unor astfel de acte. Să facem o inspecție sumară (căutând „testamentele bărbaților”) într-o Moldovă a secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Marele vistier Iordache Ruset, un grec înmormântat în Moldova și însurat de trei ori, își făcea testamentul către sfârșitul anului 1720, privilegiind-o, cu siguranță, pe Safta, cea de-a treia sa nevastă, fiică a marelui logofăt Nicolae Racoviță (Voievodului Mihai Racoviță îi era mătușă). Și Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căsătorită cu un boier. Nu era „cneaghină”, iar „Doamnă” a ajuns doar prin cinstirea pe care i-a acordat-o fiul ei (l-a născut prin 1438), odată urcat pe tron (tradiția o păstrează ca rezidând în niște Curți domnești), înmormântând-o voievodal (a răposat la 4 noiembrie 1465), lângă Bogdan al II-lea (acesta murise la 15 octombrie 1451), într-unul din lăcașurile cunoscute sub numele de Probota Veche (Sfântul Nicolae din Poiană). Teudora (Tudora), soră cu Iane banul și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al lui Vodă, după tradiție -, în fapt, om al lui de încredere, ca agă, și rudă cu Doamna Marica). Nici Ilinca n-a avut mai mult noroc. Soțul ei, Scarlat Mavrocordat, a murit tânăr (la 28 iulie 1699; a fost înmormântat la Târgoviște, în biserica Mitropoliei) și ea s-a recăsătorit, înainte de 15 septembrie 1704, cu Șerban Greceanu. A și cununat-o pe sora ei Smaranda (Smaragda), căci îl botezase cândva pe cel ce era acum mire. Safta a rămas văduvă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și pe Doamna Roxanda, fată a lui Vasile-Vodă, ce-au fost după Timuș Căzacul, feciorul lui Hmil, ș-au perit la Suceava; și Doamna Roxanda au perit de tâlhari, la Cetatea Neamțului, și feciori n-au făcut...” 575. Urmașii le înmormântau Bogdan al III-lea cel Orb a îngropat-o pe maică-sa, Maria Voichița (cu care Ștefan cel Mare se însurase la 19 decembrie 1477 576 și duseseră împreună o căsnicie de aproape douăzeci și șapte de ani: „ Beneficiară a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
voievod, nepotul lui Radu voievod, și l-a pus pe mormântul întru sfințenie răposatei sale mame, Maria, doamna lui Ștefan voievod, în anul 7021 [1513], ianuarie 30”578. Alături de soțul ei, Petru Rareș, la Probota (Mănăstirea Probota Nouă), a fost înmormântată Elena Ecaterina Brancovici („Doamna lui Petru Voevod, fiica lui Despot țarul”; lespedea funerară, care are un chenar excizat, alcătuit din inscripție, afișează un câmp central plin de flori desprinse parcă dintr-un brocart 579), ucisă poate din ordinul unui Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Doamna lui Ștefan Voevod, Domn al țerii Moldovei” - răposase în anul „7050 [1542], luna lui iulie 31, într-o Duminecă” -, Iorga presupune că trebuie să aparțină soției „nenorocitului de Ștefan Lăcustă, ucis de boieri”. Gestul lui Petru Rareș, care o înmormântează pe văduvă (Ștefan Lăcustă murise în preajma zilei de 20 decembrie 1540), deși soțul ei fusese cel care îi luase tronul în 1638592, ține de aceeași „solidaritate”. Jupâneasa Elina, văduva marelui postelnic Constantin Cantacuzino (Stoica Ludescu - am văzut - îi zice din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
credinței creștine, Sfânta Mănăstire Putna, 2004. 578. G. Balș, Bisericile moldovenești din veacul al XVI-lea, București, 1928, pp. 327-328; Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 598. Maria, cea dintâi soție a lui Petru Rareș, moartă în 1529, a fost înmormântată la Mănăstirea Putna. 579. în Cronicile slavo-române, ed. cit., pp. 175, 180. 580. Nu toți istoricii au validat această suprimare, după cum, la fel, unii cercetători nu au fost de acord - am văzut - cu participarea Doamnei Ruxandra la otrăvirea lui Lăpușneanu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Buhuș) - cea cu Caraiman, căruia i-a făcut un băiat și două fete -, a așezat o piatră împodobită pe mormântul mamei sale, care se stinsese în 1609 (când pe tronul Moldovei se afla Constantin Movilă, rudă cu Prăjeștii) și fusese înmormântată la Mănăstirea Tazlău (vezi Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II, pp. 221-222, nr. 631; Ștefan Mateș, Contribuții nouă, p. 302). Și copiii lui Racoviță Cehan (mort în 1664) au avut grijă de mormântul mamei lor, Tofana (de la Mănăstirea Dobrovăț, unde era
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Neagoe se urca pe tron), își are mormântul la Mănăstirea Snagov. Neaga își va afla locul de veci la Mănăstirea Curtea de Argeș. Probabil că Voievodul Alexandru al II-lea Mircea a avut grijă ca Irina, fiica fratelui său Miloș, să fie înmormântată alături de bărbatul ei, „marele viteaz Albul, marele clucer”, care murise în 1574. Peste trei ani l-a urmat și Irina și gropnița de la Mănăstirea Vieroș i-a primit pe amândoi: „A răposat Doamna Irina, fata răposatului Io[an] Miloș Voevod
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru a susține interesele naționale, în calitate de codirector al publicației „La Roumanie”. După ce, în 1922-1923, este ministru al Artelor și Cultelor, urmează o relativă retragere din viața publică. Moare departe de București (avea o proprietate la Hălăucești, lângă Roman), dar e înmormântat la cimitirul Bellu. Îndrumarea sau fondarea unor periodice culturale și literare constituie aspectul cel mai important al activității lui B. Sub conducerea sa, „Voința națională” devine un ziar în care literatura și comentariile literare, teatrale, artele plastice aveau un loc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285609_a_286938]