49,940 matches
-
abia în Gramatica limbii române (Gramatica Academiei) din 1966: de aici se vor răspîndi rapid, prin școală și prin diverse lucrări normative. Pe de altă parte, așa cum se observă și din exemplele de mai sus, care în acuzativ este aproape întotdeauna dublat de forma neaccentuată a unui pronume (care o vezi, care le știi etc.): în vorbirea populară, această dublare este suficientă pentru a dezambiguiza construcția, indicând cazul și funcția. În lingvistica românească, Magdalena Vulpe a susținut ideea că sintaxa populară
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
cu o expresie poetică proaspătă (pe alocuri, revoluționară), dar cu riduri adânci pe figura spiritului creator, cu o suferință care-i macină pe dinăuntru, mergând până la fibra intimă a imaginarului. Și pe care ei o acoperă, într-o disimulare nu întotdeauna convingătoare, cu diverse poze și afișe ale dezabuzării, cinismului, ale provocării ostentative. Poeții generației '60, în frunte cu Nichita Stănescu, descopereau lumea cu un ochi solar, trăgând-o în registrul transparenței. Tinerii poeți de azi o văd, de multe ori
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
Tamaretă, scris răsfirat cu creionul pe partea poroasă a unei coli de desen. Părea un creion special, ca pentru graficieni (de altfel, și textul dvs. era însoțit de minuscule desene, unul incorporat în chiar litera "i" a prenumelui din autograf). Întotdeauna scrieți cu creionul? Și pe ce scrieți de obicei? Emil Brumaru: Scriu cu creioane cu grafitul moale, îmi place ca vîrful să se înfunde în filă. Mai întîi pe caiete școlărești, de geometrie, cu o foaie albă și cu una
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
un dulap. Pe timp de vară și de toamnă o lăsam să respire, mutînd dulapul îndrăgostit de hainele virtualei Reparate (cea cu trei sîni mistici și două vagine laice), ca să fie mai mult soare... Ceea ce am trăit la Dolhasca, nu întotdeauna, dar măcar o dată la vreo trei luni (și nu din primii ani, ci după ce m-am asimilat peisajului, am intrat în metabolismul lui deluros, păduros, mustind de apele Siretului ce curgeau la o margine de rai, în dreptul Ocolului Silvic, unde
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
-și ascundă gîndurile sau să-și atenueze afirmațiile. Dar lui Besançon nu pare să-i fie teamă de supraveghetorii ideologici ai sănătății noastre mentale și, de aceea, nu se încurcă în pudori teoretice sau în piruete discursive. El spune mai întotdeauna lucrurilor pe nume, iar impetuozitatea incomodă ce-i caracterizează scrisul îi împrumută aerul unui rebel indisciplinat, a cărui lectură este cu atît mai fermecătoare. Cartea de față, Eseuri despre lumea de azi, nu face excepție. E în ea destulă pastă
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
între alții Bogdan Suceavă, Sanda Cordoș, Horia Gârbea, Liviu Antonesei, Traian T. Coșovei, Ruxandra Cesereanu. Alexandru Vlad încearcă să răstoarne un pic din clișeul copilăriei-paradisiace, aducându-ne aminte de "nopțile cu febră, cearșaful mototolit și mirosind a medicamente, pastilele aproape întotdeauna atât de amare". Cu gândul la gustul piramidonului pisat în linguriță și la zidurile gălbui ale dispensarului de cartier, cronicarul răsuflă nostalgic și trece copilăros și serios mai departe. Vacanța la TOMIS TOMIS (din iulie 2007) se joacă. Cel puțin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
personaj pozitiv". O noțiune profund antipatică: antipatizată nu numai de cititorii pe care îi plictisea prin schematism, ci și de scriitorii care nu reușeau să-i dea viață. După cum se știe, personajele negative sunt mult mai ușor de creat și întotdeauna mai vii, mai "umane" decât cele programate să devină modele și reușind de cele mai multe ori efectul contrar. Nu m-am gândit niciodată la mine ca la un personaj pozitiv, dar am fost toată viața terorizată de ideea că aș putea
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
fost tot timpul prea ocupată cu verbul a face pentru a mai avea timp de a mă face că fac) am încercat să estompez trăsăturile care mă deosebeau de cei din jur și erau pentru ceilalți enervante. M-am jenat întotdeauna de calitățile mele, am făcut efortul de a le travesti ironic, de a le parodia glumeț. De fapt, era aproape o formă de lașitate profilactică, preventivă, ca și cum aș fi știut de la început că ele sunt cele ce nu mi se
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
mai gravă dintre greșelile pe care le-am făcut a fost aceea de a crede că girarea este posibilă, că lucrurile pot fi schimbate sprijinind pe alții ca să le schimbe. Nu mi-am pus niciodată problema să candidez, am refuzat întotdeauna din principiu orice funcție, nu mi-am dorit niciodată să fiu altceva decât scriitor. De altfel, nu aveam nici timp pentru altceva, mi-a părut întotdeauna rău pentru orice oră pe care am petrecut-o altundeva decât la masa de
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
alții ca să le schimbe. Nu mi-am pus niciodată problema să candidez, am refuzat întotdeauna din principiu orice funcție, nu mi-am dorit niciodată să fiu altceva decât scriitor. De altfel, nu aveam nici timp pentru altceva, mi-a părut întotdeauna rău pentru orice oră pe care am petrecut-o altundeva decât la masa de scris. Eu nu visam decât să ieșim din dezastru și am fost dispusă să dau totul fără să iau nimic, pentru ca acest lucru să se întâmple
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
împrumutându-mi altora prestigiul și delegându-i astfel să-mi realizeze ideile (și experiența mea dovedește că am greșit) atunci votul însuși - care este instrumentul esențial al democrației - poate fi pus sub semnul întrebării, pentru că el nu este decât delegare, întotdeauna manipulabilă, de putere. Prefer să nu insist. - Ai continuat să scrii după 1989. Totuși, mai puțin ca altădată, fiind absorbită de ducerea la îndeplinire a unor proiecte de mare anvergură în politică, în educația civică, în reconstrucția morală a societății
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
de necunoscută, încât aș putea spune că, din punctul meu de vedere, nici nu există. Ceea ce mi se pare extrem de schimbat este mecanismul editorial și viața librăriilor, felul în care cărțile nu se mai vând în funcție de valoarea sau aura lor (întotdeauna greu de definit, inefabile, trecând ca un frison de la cititor la cititor), ci în funcție de anvergura reclamei, selectând după reguli misterioase care - ca tot ce nu înțeleg - mă fascinează. - Te rog să-ți folosești darul previziunii încă o dată, azi, când totul
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
vrea să observi că nu vorbesc despre ele cu severitatea lui Titu Maiorescu, ci cu înțelegerea - nelipsită de tristețe, dar nici de speranță - pe care mi-o dă perspectiva secolului pe care îl am în plus. Noi românii, am avut întotdeauna privirea ațintită spre Occidentul de care - din motive uneori subiective, dar mai ales obiective: turcii, rușii, comunismul - ne-a despărțit un inexorabil decalaj. Un decalaj care - oricât de rapid am fi înaintat în momentele noastre bune - nu dispărea, pentru simplul
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
perfect alcătuit, emoția bine temperată. Scoteau de peste tot afișe, materiale, invitații, sinopsisuri. I-am urmărit, de atunci, cu mare atenție. Și am aderat, cum se spune. Cool sau pătimaș. I-am admirat, i-am încurajat, mi-am exprimat, constructiv și întotdeauna cu argumente, reținerile, reticențele. Aproape fiecare din inițiatorii acestui curent, DramaAcum, și-a definit drumul. De curînd, am văzut la Teatrul Național din Iași o piesă scrisă de Maria Manolescu și pusă în scenă de Radu Apostol: "With a little
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
Eseul Terapia prin metafore face referire la psihiatrul Milton Erickson, fondatorul hipnoterapiei permisive, ale cărui reușite porneau de la spunerea unei povești în care metafora juca un rol determinant. "Hipnoterapia își bazează teoriile pe afirmația că din confruntarea voință-imaginație, imaginația iese întotdeauna învingătoare.... să lăsăm visul... să se desfășoare în naivitatea lui și să fim spectatori entuziaști la propria noastră înscenare de destin". Pe de altă parte, avertizează Carmen Firan, comenzile false trimise către subconștient pot fi citite de acesta ca fiind
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
a șefilor de autorități, ca și cum îi avea înaintea lui, întreținea cu ei un dialog de la egal la egal, fără apelative de reverență, vorbind cu ei la persoana a doua, provocator, fără considerație pentru titlurile lor sociale. [...] în sală se aflau întotdeauna agenți acoperiți, trimiși să spioneze și să noteze declarațiile incendiare ale Ťnihiliștilorť. Istrati îi cunoștea, dar nu se sinchisea de prezența lor. [...]ť Comun în epocă, stilul inflamat, stilul mâniei era cel preferat de militanții socialiști și sindicaliști, iar Istrati
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
fuseseră răscoliți de agitația lui Ștefan Gheorghiu. Trebuia continuată campania de revendicări începută de acesta și Gheorghiu a insistat din toate puterile ca Istrati să preia această sarcină. [...] amîndoi erau situați mai la stînga mișcării, fără o linie precisă, dar întotdeauna nemulțumiți de felul cum centrul încerca să-și exercite autoritatea asupra lor, obligîndu-i să se exprime în termenii orientării unitare. Au existat între ei legături cu adevărat frățești, despre care Istrati avea să amintească mereu cu o nostalgică duioșie. "în
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
Îi ating cu degetul o șuviță din păr, o sprânceană - ușor ca și cum peste corpul ei ar curge o apă fierbinte. Ea își trece mâna peste coaste și ascultă cum la robinetul din baie curge apă rece. Suma lucrurilor care acoperă întotdeauna podeaua și obiceiul nostru de a dormi pe ele, cu hainele scoase și cu biblioteca județeană la picioare. Pisik, avem veioza asta mică de lângă pat și lumina unei stații de metrou. Până azi am crezut că sub plăcile de gresie
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
2004), Siminei Guga (2006) sau Liviu Vasile (2011). Potrivit acestora, prezența taberei din Cluj în Vama Veche este semnalată din anii ’70 și pare să fie organizată cu sprijinul sindicatelor din învățământ de la acea vreme. Potrivit lui Vintilă Mihăilescu, „a fost întotdeauna o distincție între vamaioți și doimaioți. La Vamă veneau în general ardeleni, pentru că aveau clujenii un fief, un fel de tabără... Această specializare a început din momentul în care Universitatea din Cluj a avut o bază, o cantină cu niște
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
să mergem undeva în capătul satului după apă potabilă, pentru că apa din puțurile lor nici la cafea nu mergea” (Vasile, 2011, p. 35). Fiind situate la extremitatea sudică a litoralului românesc, accesul către 2 Mai și Vama Veche a fost întotdeauna dificil, nu numai din cauza distanței ceva mai mari, cât mai ales a infrastructurii feroviare și rutiere din zonă. Adăugând și faptul că o bună parte dintre cei care frecventau zona erau tineri fără posibilități materiale, accesul în zonă se complică
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
însă, aveam mai degrabă un climat bazat pe încredere. Mecanismul care determină consolidarea încrederii este reciprocitatea ce funcționa în relația cu vecinii. Deși pe perioada sezonului estival ne așteptăm la rivalitate când vine vorba de atragerea turiștilor, lucrurile nu arată întotdeauna așa. În foarte multe situații, atunci când una dintre gazde nu mai avea locuri de cazare disponibile, îi îndruma pe doritori să apeleze la vecini. La rândul lor, vecinii procedau în mod similar. În acest fel, legăturile sociale și propensiunea către
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
și al urmașelor lor, acest rol a fost asumat de către stat (statul socialist sau cel de tranziție). Formal, întreprinderile socialiste aveau interesul de a-și maximiza profiturile; dar chiar dacă intrau în deficit, nu le era permis să falimenteze. Faptul că întotdeauna ele erau cauționate cu ajutorul unor instrumente financiare sau de altă natură a reprezentat o caracteristică definitorie a economiei socialiste (Kornai, 1992, cap. 8.4). Ele se puteau aștepta să supraviețuiască deși aveau pierderi cronice. În perioada de tranziție, acest tip
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
ci un îndreptar foarte general de acțiune, care permite compromisul, balansul între puncte de vedere diferite. Aceste aranjamente instituționale au un răspuns specific și pentru situațiile în care abundența se diminuează sau chiar dispare. Desigur, colapsul instituțional poate fi amânat (întotdeauna apar soluții ad-hoc care permit ca vechile aranjamente să se mențină încă o perioadă, uneori destul de îndelungată). Specifică însă este soluția asigurării artificiale a abundenței. Bunăoară, se relaxează condițiile de utilizare a sistemului de resurse, a pădurii, de pildă (până la
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
în mod natural un comportament ce reflectă reciprocitatea, ci învață acest tip de comportament în interacțiunea cu ceilalți , astfel încât se poate afirma faptul că în cadrul oricărei populații există oameni care țin cont de norme de reciprocitate, fie că vor coopera întotdeauna, fie că vor coopera atunci când se așteaptă de la alții să coopereze sau vor coopera doar dacă alții deja au cooperat. Reciprocitatea este, așadar, strâns legată de încrederea participanților care se așteaptă fiecare de la celălalt să nu defecteze, în condițiile în
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
este că orice om credincios nu poate fi un om rău. Doar deviațiile grave de la preceptele fundamentale pot duce la intoleranță și vărsări de sânge. Toate credințele din lume au avut momente ale istoriei de care ne rușinăm. Am crezut întotdeauna că drumul spre Dumnezeu nu este unic și că prin multe cărări poți ajunge la Dumnezeu. Evident că și acum pericolul unui conflict generalizat între civilizații există. Nici un efort nu este prea mare dacă este făcut pentru a triumfa filozofia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]