4,649 matches
-
industrială a cartierului Romema. Funeraliile erau fixate pentru ora trei după-amiază, și În felul ăsta putea să-și facă dinainte o părere. Dar În seara asta mai avea Încă voie să rătăcească puțin fără țintă, pentru ultima oară. Cerul era Întunecat și senin, stelele se Întreceau să-i atragă atenția. Ca și cum cea de-a Treia Stare ar fi fost evidentă și de la sine Înțeleasă. Îmbătat de aerul tare al nopții ierusalimitene, Fima uită tot ce promisese. În loc să se Întoarcă la prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din vederea lui și W. renunță, la fel de rapid cum își umezea degetul, la ținuta încordată, își înălță capul și privi prin perdele afară, spre esplanadă, unde Fordul se mai afla încă sub nucul despuiat de frunze. Nici o ceață nu-i întuneca privirea ca atunci. Se uita la vrăbiile din nuc, care zburau din creangă în creangă, se fugăreau și-și făceau auzit ciripitul. În timpul lunilor din Sils, după ce a orbit, se întâlnise cu oameni care se ocupau cu știința, cu pictura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sfertul lui, curios, cu obrazul lui ascuțit, își vârî lingura de argint în masa verde-gălbuie - Vi se pare coaptă? - și-și băgă o bucată în gură, luându-și o mină de cunoscător și degustător cu experiență, dar fața i se întunecă repede. Scuipă ce avea în gură și spuse: - Să n-o mai văd! Parcă aș mușca dintr-un săpun, și Hans Saner, căruia i se povestise anecdota cu acel avocado, râzând cu sughițuri, spuse: tipic pentru Pipin, și: ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
drept al pantalonilor bufanți își legase un prosop. Pe fața lui stăruia o liniște grea - și arăta de parcă ar fi atins în viață tot ce-și propusese, tot ce era de atins. Trax rupea cu dinții lui de oțel dâre întunecate în zăpadă, uruia, scotea nori de fum, îi împrăștia în aer, împingea zăpada amestecată cu pământ și iarbă, făcea un mușuroi. Casa țărănească în care erau amenajate birourile tremura prin perdelele croșetate, care fuseseră dinainte aici. W. privea cum mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la malurile care alunecau pe lângă noi cu tufișurile lor, cu debarcaderele și golfurile bune de scăldat, având în fundal un peisaj colinar, deasupra căruia se încorda un cer de vară și o împunsătură de dogoare făcea să strălucească atât de întunecat puzderia de frunze ale copacilor de pe țărm. Tata avea un zâmbet larg, fericit, pe sub șapca lui cu cozoroc, iar mama își ascundea temerile, arunca priviri prudente dincolo de parapet și curentul stârnit de barca în mișcare îi flutura eșarfa. Domnul Hackler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o grămadă de moloz. Sub gemetele fierăstraielor cădeau brazii, tufele de soc, liliacul fusese smuls din rădăcini și noi ședeam la fereastra bucătăriei și priveam cum începea construcția din tablă ondulată și beton a unui depozit de fier care ne întuneca geamul cu un perete gri. Cred că ne-a ajuns, spuse tata, era cazul să ne gândim serios unde voiam să plecăm. Poate venise vremea să ne cumpărăm o bucată de teren, să avem în vedere construcția unei case - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
stilul cunoscut. W. trebuia să se simtă „ca acasă“ când se întorcea obosit din călătorie cu servieta lui, se așeza în fotoliul de piele de la ferestrele orientate spre sud, fără să mai arunce vreo privire către acel peisaj care se întuneca treptat; camera de zi era acum exilul lui, luminată călduț de lampă, dar și de focul din cămin, unde revenea seară de seară dintr-o lume exterioară ostilă, era tăcut și cărând cu el o nesfârșită oboseală. Vara punea trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un copil de 10 ani. Se murdărise pe pantaloni. Lisa o să-l omoare. Deci care e problema? I-am spus. Iar acum sunt într-o mare dilemă după ce am făcut atâta caz când Lisa mi-a ascuns aceeași informație. Se întunecă, așezându-se pe un pui care începu să se miște încoace și încolo pe arcul de la bază. Nu poți să-i spui! Nu ar fi corect pentru nici unul dintre noi. Am rămas cu gura căscată la atâta ipocrizie. — Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de noapte broderie anglaise sunt inacceptabile ca îmbrăcăminte pentru femeile sub 90 de ani. Notă pentru mine însămi: scos din bagaj cămașa de noapte broderie anglaise pe care aveam de gând s-o iau cu mine la Selsey. Mark se întuneca pe măsură ce scoteam din pungi noile mele ținute ca să le pun pe umerașe. — La ce-ți folosesc toate astea? Nu puteam să mă duc la toate întâlnirile de afaceri în rochia mov. Cariera mea ia avânt și am nevoie de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a sfredelit disprețuitoare, cu ochi de bufniță. Ziua în care am revăzut-o pe Laura, după multe săptămâni, o însemn acum, ca să mi-o păstrez albă și ferită de umbre. Soarele să n-o părăsească și norii să n-o întunece, căci albă și fără înserare trebuie să rămână ziua aceea, chiar dacă întunericul din mine nu se va mai risipi niciodată. Intrase încetișor în camera mea. Totuși, deși eram așezat cu spatele spre ușă și nu o puteam zări, o recunoscui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia noaptea târziu, mă înghite gangul de piatră al locuinței mele cu pereții muți. „Unde-ai fost?”, întreabă Gloria, răsucită în patul meu ca o plantă strâmb crescută. „Să murim, Gloria”, îi răspund întunecându-mă. Mă culc lângă dânsa, dar trupurile ne rămân despărțite, chiar atunci când mâinile ni se întâlnesc în atingeri șovăielnice. „Să mor, sau să scap”, strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de teama mizeriei care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat cu tălpile în cleiul de acasă. Nu sunt bine pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Burgess... pe front? Întrebă George Gammon. Burges zâmbi clătinând din cap, cu privirile ațintite asupra jarului de dincolo de grătarul sobei din bucătărie, a cărei ușă stătea deschisă, pentru a revărsa lumina veselă pe podeaua cu dale. Era seară și se Întuneca, iar ei ședeau În bucătăria-salon a căsuței lui George Gammon, ascunsă după zidul grădinii de la Lamb House. George așteptă răbdător. De când se Întorsese din război, era greu de știut dacă Burgess nu auzise o Întrebare sau dacă nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
negativă și cea mai mare surpriză, atunci când Theodora citește cu glas tare: „Cele mai calde felicitări pentru o distincție binemeritată. Sunt mândru că am produs Guy Domville, chiar dacă nu a fost un succes. Sir George Alexander.“ Chipul lui James se Întunecă, sprâncenele i se zbârlesc, perii de pe țeastă parcă i se ridică. Aruncă săgeți din priviri. — Alexander, rostește el limpede, e un căcat. Cele două doamne se privesc descumpănite. Niciodată, absolut niciodată nu l-a auzit vreuna din ele pe Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tachineze, la rândul lui, luând În râs subiectul. Dat fiind că ducea o viață retrasă, aventurându-se doar arareori să iasă din casă, pericolul ca Alice să Încurajeze bârfa londoneză era mic, dar nu o putea Împiedica să facă aluzii Întunecate În scrisorile către William. Fenimore știa, desigur, de prezența surorii la Londra și dedusese, din felul În care Henry Îi descuraja orice propunere de a o vizita, ostilitatea acesteia față de ea. Iată-l deci pe Henry pendulând Între două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Green Park, intrând În Hyde Park. Cerșetorul dispăruse, fără Îndoială pentru a-și cheltui jumătatea de coroană pe băutură, iar călăreții părăsiseră aleea. Cerul acoperit de nori, care toată ziua nu lăsaseră să se vadă nici o rază de soare, se Întuneca deja, odată cu seara care se apropia. Când ajunse În dreptul palatului Kensington, În ferestre se vedeau luminile aprinse. Trebuia neapărat să se ducă să vadă Apartamentele Oficiale, deschise de regină publicului acum câțiva ani, dar Întotdeauna se Întâmpla la fel: când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poate lăsa netulburate și nealterate sursele de creație În care Își va fi avut rădăcinile. Întregul fenomen s-a amplificat din ce În ce mai mult, până ce a devenit, măcar pentru această victimă În mod particular, izvor de mâhnire și aducător de vești rele, Întunecându-i orizontul cu enormitatea și vulgaritatea sa. A devenit pur și simplu o imensitate sonoră, bâzâitul smintit al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
constată că se referea nu numai la Du Maurier, ci, În egală măsură, la el Însuși, la Înfruntarea, definirea și rafinarea propriilor ambiții literare și, În fine, la exorcizarea definitivă a demonului invidiei, care amenințase În ultimii doi ani să Întunece plăcerea prieteniei Îndelungate dintre ei. În acest domeniu, cel puțin, ieșise Învingător și nu putea decât să spere că restul lumii va vedea În articol un demn tribut adus lui Du Maurier, găsind În el tandrețea și afecțiunea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plăcere, datorită sonorității lor. Dar oare în ce anume credeam, înainte să ajung să cred numai în Führer? Duhul Sfânt îmi părea mai lesne de înțeles decât Dumnezeu Tatăl alături de Fiu. Altare bogate în personaje, imagini ce începeau să se întunece și fantoma saturată de tămâie a Bisericii Inima lui Christos din Langfuhr îmi alimentau credința, care era mai degrabă de natură păgână decât creștină. Fecioara Maria îmi era carnal de apropiată: în rolul lui Curând-altfel, eram arhanghelul care o recunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nici unul nu era atât de sprinten atunci când trebuia să ne cățărăm un perete abrupt. Cincizeci de genuflexiuni făcea fără să obosească. Să doboare recorduri la orice fel de competiții ar fi fost ușor pentru el. Nimic, nici o mustrare nu-i întuneca imaginea. Dar a ajuns să se transforme într-o adevărată excepție, al cărei nume și prenume îmi sunt ca și șterse din minte,prin insuburdonare. El nu voia să mânuiască arma. Mai mult de atât: a refuzat să se atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care semăna cu un castel, care îmi păruse atât de misterios în timpul curselor matinale. Pretutindeni în holul de la intrare, în care se afla și un pian, atârnau trofee de cerbi și tablouri bogat înrămate cu scene de vânătoare care se întunecau încet, dar sigur. Puține piese de mobilier, doar o masă de scris cu niște picioare arcuite ca niște burți. În spatele ei stătea, prietenos, un sergent care ar fi putut să fie profesor. El mi-a spus „faceți-vă comod“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dacă ar exista vreo fotografie a acestui pâlc pierdut. Din nou, comanda o deținea un plutonier hârșit, de data asta unul rămas cam scurt și lat în umeri. Ordinul era „înaintare și căutarea contactului cu dușmanul“. Pe când începea să se-ntunece am luat-o, după mai multe rătăciri, pe un drum de pădure răscolit de șenile de tanc, un drum pe care, așa se spunea, huruise cu doar câteva ore în urmă o coloană de Tiger-uri și vehicole blindate, avansând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Simplicissimus care găsește scăpare din alte și alte pericole și devine astfel, celebrat de toată lumea, vânătorul von Soest care pune mâna pe o pradă hrănitoare, din care nu lipsesc pâinea neagră și șunca de Westfalia. Acum mestecă, în timp ce deja se întunecă din nou și cântă o cucuvea, ultimele firimituri, e flămând și uitat de Dumnezeu sub cerul destul de înnorat al nopții. Prins pe de-a-ntregul în întuneric, el învață o nouă lecție, să se teamă, simte frica așezându-i-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
German. Cârtelile erau asezonate cu înjurături, nemaiauzite până atunci. Mărfarul în care zăceam cu toții, cei cu răni mai ușoare sau mai grave, se deplasa spre o țintă necunoscută. Adeseori făcea opriri nesfârșite, alteori unele foarte scurte. Între timp, afară se întuneca. De mai multe ori s-a schimbat linia. Vagonul era luminat numai de o lampă cu carbid. Eram întinși pe paie care miroseau a mucegai și a urină. Lângă mine, un vânător de munte bandajat la cap citea la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi adevăr. El, comparația strâmbă-n persoană, m-a învățat să consider frumos tot ce e strâmb. El, nu eu, l-a transformat pe Pankok în cozonac și l-a preschimbat pe blajinul pacifist într-un vulcan ale cărui erupții întunecau cu o violență expresivă orișice hârtie. Prezența sa declanșa orgii în negru. El vedea totul în negru, înnegrea, cocoașa lui arunca umbre negre ca noaptea. Doar în treacăt fie amintit că Oskar Mazerath pozase ca model și la Mages și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]