5,591 matches
-
a schimba totul și a înnoi totul în sufletul tău... nimic din ce a fost într un fel nu mai este la fel, doar pentru că vara totul este absolut după cum este și vîrtejul amețitor al luminii... vine căldura și te învăluie și cerul e mai albastru și soarele e pretutindeni și nu mai știi ce vrei exact, dar știi că nu vrei să se mai termine vreodată... a venit vara, îți spui și sentimentele se aprind și gîndurile te îndeamnă să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
unii plegrini o străbăteau în genunchi. Îl lăsă pe Nikita cu sania la poartă și se porni pe jos înspre biserică însoțit de un călugăr ce lăsa impresia că îl așteptase. Așa sunt ei, se gândi Ulitin. Le place să învăluiască totul în mister. Tânărul călugăr era agitat și vorbăreț și părea cu nu este în stare să îl privească pe Ulitin în ochi. Poveștile sale erau triviale, pe alocuri chiar isterice. Îi aminti lui Ulitin de copii în ajunul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că mai avea ceva de făcut. Cu toate acestea, despre orice era vorba, nu era așa de important precum faptul de a sta sprijinit de ușă și de a privi fumul de țigară. Scrumul cădea nestingherit pe podea. Porfiri era învălui de fum, studiindu-l ca pe un mister ce putea fi rezolvat. Când termină țigara, strânse chiștocul, simțindu-i căldura aspră între degetul mare și arătător, în timp ce se îndepărta de ușă. Camera deveni vizibilă, iar el își aminti că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mare din camera de zi. Splendoarea răsăritului se revărsa peste ocean și peste gândurile ei. Oare cum era posibil să te culci dezgustată de un bărbat și să te trezești aproape Îndrăgostită de el? Dragostea era atât de irațională, o Învăluise peste noapte, fără s-o anunțe, de parcă fusese drogată sau băuse vreo poțiune magică! Deschise ușa de sticlă și ieși pe terasă, uitându-se la plajă. Vântul făcea nisipul să zboare fără rost, așa cum viața o făcea pe ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se opriră, nu mai puteau vorbi, erau șocați amândoi. Șase ore mai târziu, sună să-și anuleze Întâlnirile și o invită la duș Într-o baie imensă, cu jacuzzi din marmură gri. Apăsă un buton și aburul Începu să-i Învăluie din toate părțile. Îi plăcea enorm trupul lui suplu, bronzat, sub stropii de apă, pe jumătate ghicit sub aburi. Apoi Își studie corpul și se Îngrozi. Nu era epilată pe picioare. Urât! — Poți face mai mulți aburi, te rog? Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de-acum să-l uit ( Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Sylvia Plath Ce frumos, se gândea ea cu ochii Închiși, Încercând să păstreze În suflet imaginea visului. Deschise ochii și văzu soarele roșu ridicându-se peste East River, Învăluind cerul și apa În lumina purpurie. Priveliștea asta incredibilă nu Înceta s-o uluiască. Iubea diminețile, iubea răsăritul mai mult decât apusul. Răsăritul era speranță, energie, un nou Început. Era și mâine și azi deopotrivă. Astăzi se Împlinea o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
jar viu a cuptorului, stingându-se treptat când rămânea gol, ca o casă părăsită de stăpâni, așteptând răbdătoare, iar mâine, dacă toate astea nu se vor fi terminat definitiv, din nou prima flacără a lemnului, prima răbufnire caldă care va învălui ca o mângâere pământul uscat, iar apoi, încetul cu încetul, tremurul aerului, o scânteire rapidă a jarului, prima auroră, irupția orbitoare a focului deplin, Niciodată n-o voi mai vedea după ce vom pleca, rosti Marta, și i se strânse inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și în stare să prevadă ce vor pronunța ele când gura abia a început să se deschidă. La fel de rară este această înzestrare magică precum cealalaltă, de care am vorbit altundeva, a vederii înăuntrul trupului prin sacul de piele care-l învăluie. În ciuda seducătoarei profunzimi a ambelor teme, propice celor mai suculente reflecții, trebuie să le abandonăm pentru a asculta ce spune Marta, Tată, făcând socoteala, șase ori două sute fac o mie două sute, va trebui să predăm o mie două sute de păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ghicești, insistă Marta, zâmbind, iar Cipriano Algor, enervat puțin pe fiica lui și mult pe sine, dar conștient că singurul mod de a ieși din impasul în care singur intrase ar fi să-și recunoască eșecul, rosti, sacadat, un nume, învăluindu-l în cuvinte, A fost văduva, vecina, Isaura Estudiosa, ca să mulțumească pentru urcior. Marta negă cu o mișcare din cap, Nu se numește Isaura Estudiosa, corectă, numele ei este Isaura Madruga, Ah, bine, spuse Cipriano Algor, și se gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
încet de pat, se înclina puțin ascultând, apoi ieșea cu tot atâta grijă. Omul acela înalt, cu părul alb și chipul chinuit, tatăl ei, îi era și ca un fiu, știe puțin despre viață cine refuză să înțeleagă, plasele care învăluie relațiile umane, în general, și pe cele de rudenie, în particular, mai ales de sânge, sunt mai complexe decât par la prima vedere, spunem părinți, spunem copii, credem că știm perfect despre ce vorbim, și nu ne interogăm asupra cauzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am protestat. Avea dreptate, ce căutam? O amintire? Amintirile nu mai existau. Erau amestecate cu noroi. 24 decembrie Augusta e plecată. M-a lăsat singur. E ceață, seară? Uneori se aude câte un autobuz trecând. Apoi liniște. O pâclă umedă învăluie zidurile și copacii. Ieslea e rece. Christos se naște mort. 25 decembrie Fratele Augustei a venit să-mi reproșeze că o neglijez. I-am zis: „Nu e nevoie să fii mitocan. Reputația pe care o ai în privința asta îți ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultându-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie murdară, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de lei mușcau inele de bronz. Un freamăt ușor trecea printre zidurile acelea, zgomote inexplicabile se rostogoleau de pe acoperișurile joase și se infiltrau În jgheaburile streșinilor. Casele trădau o existență a lor, fantomatică, doamne oculte ale vieții... Un cămătar bătrân, Învăluit Într-un anteriu jerpelit, aproape se atinse de noi trecând, și mi se păru că-l aud murmurând: — Păziți-vă de Athanasius Pernath... Dee murmură: — De alt Athanasius mă tem eu... Și deodată ne trezirăm În străduța Fabricanților de Aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aceea. Am Încercat un simțământ de groază de moarte Închegată ca prin vrajă, În Întregime, În ființa aceea care-mi stătea În față. Și cu toate acestea, nu puteam să-mi smulg privirea de la rotocolul de abur albicios care-i Învăluia umerii și abia reușeam să-i zăresc chipul hrăpăreț ca al unui ibis egiptean, iar În spatele lui o mulțime de chipuri, năluciri ale Închipuirii și ale memoriei mele. Contururile fantasmei, care se decupau În Întunecimea pasajului, se dilatau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tăi androgini, În tricoul tău aproape străveziu, ce din păcate ascunde crinul nelegiuit Întipărit În carnea-ți albă de călăul din Lille! A sosit primul nerod, atras de mine În capcană, Îi zăresc cu greutate trăsăturile sub pelerina care Îl Învăluie, dar Îmi arată semnul templierilor din Provins. E Soapes, ucigașul plătit al grupului din Tomar. — Conte, Îmi spune, a sosit clipa. Prea mulți ani am rătăcit răspândiți prin lume. Dumneata ai bucata de la sfârșitul mesajului, eu pe aceea care apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
De aici tot ce s-a Întâmplat pe urmă, faptul că a utilizat Planul - despre care știa că e ireal - ca să-și Întreacă un rival - pe care-l știa real. Și apoi, când și-a dat seama că Planul Îl Învăluia de parcă ar fi existat sau de parcă el, Belbo, ar fi fost făcut din același aluat ca și Planul său, s-a dus la Paris, ca În Întâmpinarea unei revelații, a unei resurecții. Cuprins de remușcarea de zi cu zi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rece și ascuțit se rotunjește și capătă accente calde și nuanțate. Lasă semne asupra stării afective, produce o creștere a tensiunii nervoase, inducându-mi o stare creativă. Concluzionez prin a spune că Edi Apostu a compus o muzică ce te învăluie în propria ei lume, te inspiră, te surprinde neconvețional și te provoacă la fi creativ.
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
umplîndu-i inima cea Înflăcărat catolică, bulucindu-se către pîntecul plat, coborînd În pîlnie către pubis. Aude vocea asistentei ei celei roșcate, care vorbește la un alt telefon. „Crossroads Travel. Cu ce va pot fi de folos?“ și se simte confortabil Învăluit de un fel de domesticitate ciudată, creată de telefon. — Nu uita să respiri, Wakefield. Avem un pact, Îi reamintește Zelda și cuvîntul pact evaporă plăcuta reverie. Wakefield a făcut o mulțime de pacte la viața lui și acum a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ochiul. Wakefield găsește locul și adoarme În vaierul vîntului care scutură ferestrele și În chicotele și gemetele fetelor bete și ale camionagiilor care vin și pleacă toată noaptea, trîntind ușile și zgîlțîind paturile. Dimineața, o zăpadă de un alb strălucitor Învăluie dealurile și totul este straniu de liniștit. Wakefield o apucă pe drumul vechi către Arizona. Trece pe lîngă un șir de reclame vechi la Burma Shave, care Încep imediat după intersecție. SÎnt șterse, dar Încă se mai pot citi: CHIAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se dezbracă hainele, apoi face și el la fel. Este bronzată și aurie și deloc stînjenită de goliciunea ei. Îi ia de mînă, Îi examinează trupul alb ca un vierme, apoi Îl trage către saună, unde o căldură parfumată Îi Învăluie. Sandina toarnă un polonic de apă pe pietrele Încinse, apoi se așează lîngă el, aproape invizibilă În aburii aromați. Îi Întinde un pahar rece; el Îl apucă, Îl ridică la buze și ia o gură. E șampanie. — Te distrezi? Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În toate filmele mele, se laudă Caddy. Și eu, spune puștiul, cu curajul celei de-a treia beri. — Drăguțul! Claudette Îl sărută pe buze. Un boa de pene roz, ca o pînză de păianjen plutind liberă se așează pe puști, Învăluindu-l În căldură asudată și parfum. E pierdut. Fetele o să-l halească la micul dejun. Melodiile de la tonomat devin din ce În ce mai triste, iar melancolia mătură Încăperea, mai Întîi ca un fior pe ape, apoi ca un val. E aurie ca whiskeyul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
iar pozele șterse cu bărbați În chiloți de sport și cu mănuși de box, bărbați ridicînd greutăți, ținînd În mîini rachete de tenis, aplecați peste fetrul verde al meselor de billiard sau ridicînd un pahar emană o aură care-l Învăluie pe Wakefield, așa cum face și aroma de whiskey și trabucuri cubaneze care plutește În Încăpere. Acesta este cuibul dușmanului, cugetă Wakefield. SÎnt aici ca să-l vînez, poate chiar Îl prind cu ceva ilegal care ar putea pune capăt restaurării. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mormintelor din care au fost scoase. De necrezut cît tupeu are Întreaga schemă, chiar dacă a auzit-o chiar din gura conspiratorilor, oameni Învestiți cu Încredere publică, tîlhărind adevăratul trecut istoric al orașului În scopul „restaurării“. Din ce În ce mai mult Wakefield se simte Învăluit În invizibilitate; oamenii de pe stradă par să nu-l bage În seamă. Cunoștințele trec pe lîngă el fără să-i arunce o privire. Chiar și Ivan se poartă de parcă n-ar fi acolo și se arată blazat cînd Wakefield Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și în starea ei de amețeală știa că locul cheilor era într-un buzunar special de sub fermoar. Dar acesta era, în mod șocant, gol. Scotoci din nou. Nimic. Și apoi i se ivi dinaintea ochilor, atât de vie încât părea învăluită într-o lumină orbitoare, ca o viziune, imaginea cheilor ei lăsate pe masa de lucru a lui Stevie după ce-și încuiase biroul. — Știu, propuse ea, ce-ar fi să mă urc pe-aici? Întinse mâna spre vița sălbatică, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ce o împiedica să-i spună? Șovăise destul. Trebuia să-i spună. Avea s-o facă diseară. Fredonă în timp ce lenevea în cadă, mângâind mica protuberanță ce abia începea să se observe. Acum că se hotărâse să-i spună, se simțea învăluită în acea aură de satisfacție morală care îi confirma că luase decizia corectă, asemenea sentimentului de mulțumire pe care ți-l dă hotărârea de a începe un regim. Însă ce uita Fran era faptul că, adesea, aura de satisfacție morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]