3,948 matches
-
la final de mileniu : N-a fost să fie! Ne agităm uneori precum gândacii căzuți pe spate. Când sunt prea ascuțite, circumvoluțiunile se pot transforma în cucuie. Înțeleptul cu prea mulți fani este un ratat. Impresionantă este rapiditatea cu care învelim eșecurile în consolări. Suntem coautorii cenușiului din noi. Există creații literare actuale pe care nu le poți înțelege decât dacă ești suferind. Suportăm parcă mai greu victoriile altora, decât eșecurile noastre. Multor oameni le rămâne străină respirația estetică a vieții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
așezări umane, presărate la tot pasul cu sumedenie de magazii, șuri de diferite dimensiuni confecționate din deșeuri de materiale aruncate de pe șantiere, cu cotețe puturoase, în care-și duceau traiul de-a valma diferite dobitoace și orătănii domestice, cu șandramale învelite cu bucăți de carton gudronat, tablă ruginită sau șindrilă putredă, înnegrită de vreme în jurul cărora roiau din zori și până noaptea târziu droaie de copii murdari, desculți, cu hainele zdrențuite, probabil și flămânzi, impresionau neplăcut pe cei ce le priveau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
altă poreclă. Mura și atât. Mura era proprietatea lui exclusivă și totală. În anumite momente de sinceritate, în care conștiința se răzvrătea în el și căuta să iasă la suprafață, spunea: Am cules-o din gunoi, un boț de carne învelit în zdrențe și uite ce gospodină am făcut din ea!". Într-adevăr, era perfect sănătoasă și nu prezenta nici un fel de semn a vreo unei boli fizice sau psihice. O femeie absolut normală din toate punctele de vedere, care trăia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
formă de covată foarte adâncită spre centru, pe care îl traversa în înot de zeci de ori pe zi. Canalul se alimenta cu apă limpede direct din râul Bistrița și curgea lin, aproape pe neobservate. Ambele maluri ale lui erau învelite, din primăvară până toamna târziu, nicidecum cu lucernă, ci cu un covor de iarbă moale, înaltă și deasă, tocmai bună pentru trântă, capră și alte jocuri copilărești sau pentru tolănit sub razele binefăcătoare ale soarelui. În aval, cam la o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fierbea pe o pirostrie într-un ceaun uriaș din tuci, zoios și înnegrit de fum, un fel de zeamă cu spumă urâtă la vedere, la miros și culoare; cu o linguroaie din lemn, o bătrână pe jumătate goală, pe jumătate învelită în petice; uscată, zbârcită, în gură numai cu doi colți negri, tociți și afumați, amesteca conținutul care bolborosea și se umfla permanent, gata să dea pe dinafară. Ce fierbea acolo bătrâna aceea? l-a întrebat pe Grigore a doua zi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu ele. Într-un suman de blană de sub care ieșea la iveală un gen de rubașcă strânsă pe corp, zdrențuită și grosolan peticită, dintr-un fel de piele de animal necunoscut, în jurul căreia se răspândea un miros pestilențial; cu picioarele învelite în niște pâslari ca un fel de opinci primitive, ce l-ar fi făcut de râs chiar și în fața propriei sale familii, de care atârnau o pereche de schiuri rudimentare și cu care nu ar fi îndrăznit să se arate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
era pe sfârșite. Tocmai aruncase ultimul zar. Locotenentul Burlacu Victor era în permisie. Trebuia să se reîntoarcă pe 1 iulie. La mulți ani, Petrică! Salut tuturor și la mai mare! După ce a strâns mâna sărbătoritului, în timp ce puse capsulele și pachetul, învelit în ziare, pe masă; din care începu să se răspândească un miros de pâine proaspătă, unul din jucătorii de table se și grăbi să-l înhațe. Ce comoară ai ascuns aici? îl întrebă, în timp ce se căznea să rupă o bucată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de schelălăitul unui șacal înfometat. Gacel se înveli în pătură, își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci și vehiculele parcate în rând într-un garaj rudimentar și adormi. Zorii îl găsiră în vârful palmierului cel mai bogat în roade, aruncând la pământ ciorchini grei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
întregi într-o poziție în care se simțea comod, iar cămașa îl rodea, incomodându-l și provocându-i o mâncărime despre care nu știa dacă se datorează pânzei sau sării de mare. în sfârșit, se dezbrăcă din nou și se înveli în pătură, lăsând să treacă astfel restul zilei, ghemuit și cufundat în gândurile sale, fără să mănânce și să bea. închise ochii când întunericul puse stăpânire pe încăpere și îi redeschise odată cu primii zori. Se îmbrăcă, învingându-și sila fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să rătăcească pe vecie prin „pământurile pustii“ și i se făcu o milă fără margini pentru sufletul lui care, poate, avea să sfârșească întâlnindu-se cu cele ale călătorilor „Marii Caravane“. Apoi o visă și văzu cămilele mumificate și scheletele învelite în zdrențe reîncepându-și marșul pe întinderea tăcută și, mai târziu, străbătând gara și pătrunzând în orașul adormit; clătină din cap în semn de refuz, izbindu-se de pereți, fiindcă avea convingerea că veneau după el și că, în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sau două, va fi amantul meu - și, la gândul acesta, combinat cu unda de teamă În fața unei relații ciudate, fața Înțeleaptă și smeadă Își pierdu aerul familiar. Când leșinase pe coridor, fusese bun cu ea, oferindu-i mâinile care o Înveliseră cu o haină călduroasă, o voce care-i dăduse șansa să se odihnească În lux. Recunoștința Îi năvăli În ochi și dacă n-ar fi fost liniștea ce se lăsase În vagon, i-ar fi spus „Te iubesc“. Își păstră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
purtați așa? 4. Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta. 5. Credeți că mă puteți lua de sus? Credeți că mi-ați dovedit că sunt vinovat? 6. Atunci să știți că Dumnezeu mă urmărește și mă învelește cu lațul Lui. 7. Iată, țip de silnicie, și nimeni nu răspunde; cer dreptate, și dreptate nu este! 8. Mi-a tăiat orice ieșire, și nu pot trece; a răspîndit întuneric pe cărările mele. 9. M-a despoiat de slava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
strălucire și cu slavă! 11. Varsă-ți valurile mîniei tale și doboară cu o privire pe cei trufași! 12. Smerește cu o privire pe cei trufași, zdrobește pe loc pe cei răi, 13. ascunde-i pe toți împreună în țărînă, învelește-le fața în întuneric! 14. Și atunci voi aduce și Eu laudă puterii dreptei tale. 15. Uită-te la hipopotamul, căruia i-am dat viață ca și ție! El mănîncă iarbă ca boul. 16. Uită-te ce tărie are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
se cade, Sevasatițo! Ai plecat cu noaptea-n cap și, ca să ajungi la mine la ora asta, ai mers soldățește... Ca orice ființă deprinsă să asculte poruncile “stăpânilor” - cum sigur mă socoate și pe mine - s-a întins pe canapea, învelindu-se cu pledul... Experiența mea de drumeț “înrăit” mi-a dat dreptate. După câteva minute, Sevastița dormea dusă... Când soarele se afla cam la două suliți pe cer, s-a trezit. ― Îracan di mini, conașule, da’ eu am dormit, nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
al bătrânului, fiindcă el nu mai ținea păsări de multă vreme la refugiul său din vale... Atmosfera se mai răcorise în ultima vreme. Acum adia și un firicel de vânt. La adăpostul unor tufe de lozii mai răsărite, m-am învelit bine cu pătura. După ce am simțit căldura soarelui, am prins a citi. Am citit cu spor, chiar mai mult decât mi-am pus în gând în acea zi. O pală de vânt a adus sunetul clopotului care spunea că trebuie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu greu. Frânturi de vise treceau ca fulgii de omăt mânați de vânt... M-au trezit bătăile în ușă. Am tresărit și, într-un târziu, am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în mână ulcica cu lapte aburind și în coș o strachină cu gogoși, a intrat Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Da’ îi fi bolnav - Doamni ferești - di nu te-ai sculat pânî amu, cî îi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la parter, pentru a cumpăra o sticlă cu apă minerală, plată. El a întors către ea niște priviri de om turbat. Totodată, a apucat, de pe masă, primul cuțit apărut dinainte, și a lovit. Înjunghiată, mama s-a prăbușit. Înjunghietorul a învelit copilul într-o pătură, l-a luat în brațe, a escaladat fereastra și s-a aruncat în gol, cu pruncul în brațe, de la etajul al nouălea.El a murit pe loc, în impact; copilul, cu cinci ore mai tărziu, la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mângâia, peste tot, până ce ajunse la gât. Acolo a întârziat mai mult. și a strâns-o mai tare. și mai tare. și Țși a asfixiat-o. Distingând, printre aburii alcoolului și spasmele excitării, ce a făcut, s-a speriat. A învelit fata în cearșaf și a ascuns-o în subsolul blocului. Când a venit Maria s-a prefăcut că nu știe ce e cu Lăcrămioara, că nu știe unde ar putea fi. Au căutat-o întreaga noapte. Au găsit-o în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
l au arătat. Era o moviliță de scrum. S-a adunat și satul. A sosit și locatarul fostei rulote. Înmărmurit, împreună cu soția, a luat bucata de carbon, care, până în urmă cu douătrei ore, fusese băiețelul lor scump și drag, au învelit-o într-o bucată de folie din polietilenă și au așezat, totul, cu mare grijă, mai la o parte. Între timp s-a luminat de ziuă. Dezastrul rulotei săracilor cutremura pe orcine venea și vedea nenorocirea. Care îi căinau, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
voinici, împărțea, celor care-i răspundeau chemării, urșii, cu care-i obișnuise, de mai mulți ani. Un urs de al lui moș Costache Enescu era alcătuit dintr-un bulgăre de brânză de oi, preparată la putină, de mărimea unui ou, învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de vânătoare și muștiucul se potrivea pe dinți. Era o armă fabricată conștiincios, cea pe care și-a dorit-o de când a ajuns în selvă. Kano întinse mâna, apucă sarbacana, scoase din tolba lui cu săgeți o dardă subțire, o înveli în bumbac moale și o duse la gură cu un gest iute. Înălță sarbacana, ținti spre bananierul cel mai îndepărtat și suflă scurt și sec. La cincizeci de metri distanță, darda se înfipse în inima mănunchiului de banane. Făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
al unui arbore de capoc, indianul yubani rămase încremenit, privind înspăimântat puternicul monstru galben ce dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când ajunse în fața tractorului, mecanicul tresări speriat, puse marșarierul și începu să dea îndărăt cu graba pe care i-o permiteau copacii. Merse în urma lui până ajunse la primul tronson al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
uniforme, doar puști la umăr. — Bună ziua. — Bună ziua. — De unde ați apărut? — De acolo. Unde este inginerul Planchart? — În spate. La tabără, lângă râu... Ce-ați adus? — Un dar pentru inginer din partea yubani-lor... ezită câteva clipe: Puteți să-l vedeți... Depuse pachetul învelit pe pământ și se dădu puțin la o parte. Oamenii se îngrămădiră în jurul lui și cel mai hotărât, unul dintre muncitorii care era poate de categorie superioară, deși nimic nu indica acest lucru, desfăcu pachetul. Când ultima frunză de palmier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
frigul din interiorul sufletelor este mai amenințător decît acela al planetei? Sau poate concomitent, în mod egal?... Nu cumva ne îndreptăm spre un fel de răcire generală, în toate felurile și pe toate planurile? Ar ajunge întreg pămîntul să fie învelit în gheață, la fel ca sufletele multora din locuitorii săi? Ce poate să încerce soarele să schimbe în fața unui frig întunecat, dacă alegerea aduce răceala pustiului? Soarele trebuie să încerce să aducă mai multă căldură, aceasta e misiunea sa de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de ce avea nevoie nu. Intră în panică și, cu inima strînsă, într-un coș urît de tot, cumpărat de la o tarabă, adună banane, mere turcești, prune uscate, alune și tot felul de alte bunătăți. Aproape aleargă spre spital. Totul este învelit cu hîrtie, ca să nu se mai vadă. Ce mult ai întîrziat..., reproșează moale soția. Dragoș dezvelește comoara cu frica celui prins cu mîța în sac. Nu, draga mea, mi-au furat coșul. Cum se poate? L-am pus aproape de poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]