4,027 matches
-
lavele asemeni unor vulcani. În această noua hiperrealitate, timpurile si spațiile coexistă, mai puțin omul, neobișnuit să accepte pluralități, logici polivalente, dotat doar cu un bun simț aproximativ și cu o logică binară precară pentru complexitatea unui asemenea real. Fantasticul țâșnește impetuos, nefiinf nici nirdic, nocturn, nici sudic, diurn, ci conținându-le pe amândouă. Iar atunci când se întâlnește cu lirismul, rezultatul e covârșitor, de o frumusețe unică. La țigănci are claritatea demonstrativă a unei ecuații fantastice cu substrat simbolic și ritual
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
naturii căreia aparține iubita stă sub semnul inimii. Lexical este dominat de cuvinte ca: „aprinde”, „rug”, „aură”, „ardoare”, „văpăi”, „cenușă”, „scânteie”, „foc”. Cuplul devine un dumnezeu pe pământ, supus focului pasiunii, erosului, dar care devine creator la rândul său: „iubirea țâșnește din țărnă și face pământului aură”, așa cum Marelui Orb: „țânțarii îi fac o aureolă peste cap”. Flacăra iubirii devine măsura a trecerii timpului: „flacăra (...)/oricărei făpturi pământene,/și drumul i-aține, și ceasul.” Antiteza dintre iubirea pământească și cea divina
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Rio de Janeiro fără să fi fost și pe Căpățâna de Zahăr, un alt simbol înscris pe cartea de identitate a orașului. Stânca are o înălțime de 396m și face parte din seria de monoliți de granit și cuarț care țâșnesc din apă în zona Rio de Janeiro. Accesul pe stâncă este asigurat de cabine teleferice care îți oferă o vedere fascinantă, de sus, a orașului. Rio de Janeiro rămâne o destinație turistică de vis, în care nu te plictisești niciodată
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
conferă un farmec aparte, fiind îndrăgit de toți cel care-l vizitează. Unul dintre simbolurile orașului, inclus în orice ghid de promovare turistică a orașului, este vestitul Jet d’Eau, una din cele mai mari fântâni arteziene din lume, ce țâșnește din lacul Geneva, aruncând în aer un jet de apă cu o înălțime de cca.140m (cca.500l de apă pe secundă). Geneva este locul unde își au sediul unele organizații modiale, între care Organizația Națiunilor Unite și Crucea Roșie
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
munca nu va mai fi un mijloc de întreținere, ci va fi devenit ea însăși nevoia vitală de căpetenie"1187; - atunci când "odată cu dezvoltarea completă a individului vor fi sporit și forțele de producție"1188; - atunci când "toate izvoarele bogăției colective vor țâșni mai bogat"1189; - atunci când "strâmbul orizont juridic burghez va putea fi depășit cu totul"1190. Este o sumă de condiții, evident neîndeplinite niciodată de către o comunitate. Este mai mult decât vizibil că aceste condiții țin de transformarea naturii umane sub
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
fizică; când munca nu va fi numai un mijloc de întreținere, ci va fi devenit ea însăși nevoia vitală de căpetenie; când odată cu dezvoltarea complectă a individului vor fi sporit și forțele de producție, iar toate izvoarele avuției colective vor țâșni mai bogat - atunci abia strâmtul orizont juridic burghez va putea fi depășit cu totul, iar societatea va putea înscrie pe stindardele ei: "De la fiecare după capacitățile sale, fiecăruia după nevoile sale!". Karl Marx, Critica Programului de la Gotha, Editura PMR, București
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
destrămat odată cu zorile. Nimic nu se mișcă, nici iepuri, nici căprioare, nici măcar neașteptatul lup de prerie. Și păsările au amuțit. Nici semn de primăvară. Albul zăpezii, lințoliul pământului, acoperă tot. Acoperă tot. . . Acoperă tot. BABBALUCI Să aduni lujerii melcilor sălbatici țâșnind din buza dealurilor, unde templele și amfiteatrele sunt simboluri ale timpurilor străvechi, când un popor simplu lăsa văile să afle vântul, să atingă izvorul. Acum stăm ca ciulinii în mijlocul melcilor, cu cochilii ca niște conuri lungi, sucindu-se în spirală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
își amintea de Ahmes și săruta lespedea mormântului lui. Pafnutie, starețul din Antinoia, a plecat în căutarea lui Thaïs, justificându-se în sinea sa: Pentru tine sufletul meu s-a tulburat, inima mea s-a deschis și din ea au țâșnit gânduri aidoma izvoarelor din care beau porumbeii... Pentru tine am mers zi și noapte prin nisipurile populate de năluci și de vampiri... Eu te iubesc în duh și adevăr, întru Domnul Dumnezeu și pentru vecii vecilor...Ceea ce simt pentru tine
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
grăiască și, dacă fericiții acestei lumi ar putea măcar să-i întrezărească umbra, ar muri pe dată de uimire... Exaltat și torturat de iubire, starețul Pafnutie o îmbie să vină în pustiu: Vino să bei din izvoarele ascunse ale pustiului care țâșnesc până la ceruri... Vino să guști din adevărata fericire: sărăcia, renunțarea, uitarea de sine, părăsirea întregii ființe în sânul lui Dumnezeu. Azi, vrăjmașă a lui Hristos, mâine, mireasa lui Iisus... Îți aduc fericirea veșnică. După încheierea spectacolului, după dezbaterile filosofice ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
face cu el”. O femeie îmi iese cu plin. Tocmai pune de mămăligă. “Întrebați-l pe nea Nicu Diaconescu, pentru că el știe câte-n lună și-n stele. Ultimu’ haiduc!...” Viitura Cu o pălărie lăsată spre rădăcina nasului, de sub care țâșnesc ochi iuți, oblici și smoliți, ca de veveriță, cu mustață pezevenghe, nea Nicu Diaconescu nu cunoaște astâmpărul. Despică aerul cu nasul, privește stânga-dreapta, ca la ieșirea din vizuină, și arată spre partea cealaltă a Corbenilor. “Uite, aici e satu’ nou
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
înseamnă omul: mi-a dat mâncarea lui, brânză și ce mai avea el de-acasă. Un gest pe care nu-l pot uita. Eram leșinat de foame. Domnu, nu mă mai legați cu lanțurile că mă dor picioarele, uite cum țâșnește sângele, am coptură! Până la urmă tot m-a legat. Își făcea datoria și el. Eram considerat trădător de țară. Era un nenorocit de securist civil, Marian Muntenau, la miliție și mă tot întreba. Mă făceam că nu înțeleg. Până la urmă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mulți bani. O fi imoral, dar e moral pentru mine. Două negre pierd. Una câștigă. Asta am învățat până mi se făcea limba tirbușon în gură. Ungurii veneau grămadă să dea banii. Unguroaicele se uitau fix la cauciucuri până le țâșneau broboane de sudoare pe nas. În martie 1990, m-au expulzat. Am venit cu bani foarte mulți din Ungaria. Am mai stat o lună, mi-am făcut alt pașaport și m-am dus iar. Am făcut alți bani, mulți bani
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Așa s-a făcut grecul stăpân pe aceste pământuri...” Am ajuns într-o văioagă plină de corni înfloriți. Totdeauna m-a minunat mirosul lor amar, vestitor de primăvară și de drum nou. Dintr-o cișmea veche și năpădită de rugină, țâșnește un izvor rece. Am băut și ne-am așezat alături pe o bancă de nuiele. Doar cucul, pupăza, turturica și grangurul mai radiază prin zumzetul molcom al bondarilor de prin păpădiile galbene. Cucul cel sfânt pentru țăranii mei ochește presurile
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
nu se afume catedrala. Cu barba albă, la cei 54 de ani, părintele Alexandru nu are timp pentru mine: sudează neobosit fiare, taie scânduri. Pleacă la Iași, unde face casă pentru una din fiice. Cu palmele bătucite, oprește scânteile care țâșnesc din electrozi spre ochi. Nici pe el nu-l mai ating diavolii. Îl ajută trei ucenici, dar el face cât toți. E supărat pe cei care vând icoane vechi. - Doctorul din Boroaia era finul meu și colecționase vreo 60 de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
știu că voi face acel lucru, l-am întrebat: — Radioterapia va avea efecte negative asupra sexualității? Amândoi am auzit întrebarea în același timp. Imediat, eu am intrat în pământ de rușine. Asta era problema atunci? De unde atâta frivolitate? Dar întrebarea țâșnise, fără pic de rușine, de undeva din străfundurile cărnii, independent de mine. Ea, carnea, găsise că este legitimă. Carne păcătoasă... Doctorul L.B. „s-a înecat cu un os“, m-a străfulgerat cu o privire tăioasă, a lăsat capul în jos
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
carnea, găsise că este legitimă. Carne păcătoasă... Doctorul L.B. „s-a înecat cu un os“, m-a străfulgerat cu o privire tăioasă, a lăsat capul în jos și a răspuns, privindu-și pantofii: — Nu, nu va avea. După care, a țâșnit pe scări. De undeva, de unde nu-l mai puteam vedea, a adăugat: — După primele două săptămâni, vom începe perfuziile cu citostatice. Atacăm cu o terapie încrucișată și agresivă. — De ce și citostatice? Doctorul a coborât câteva scări, m-a privit iarăși
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
doctorița mi-a adus mitraliera, iar eu am pus-o să înghită cartușele, unul câte unul; după ce l-a înghițit pe ultimul, gardul a luat foc și, cum hainele ei se agățaseră în gard, din burtă au început să-i țâșnească proiectilele. M-a trezit din somn vecinul meu de pat, boxerul. Era ora trei noaptea și el voia să facem un antrenament. De fapt, el. Eu ocupând poziția sacului de box. Mi-a cerut să ridic brațele cu palmele desfăcute
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
cap până și cea mai strașnică logică. Fără cusur, cum s-ar spune. Sau, mai corect spus, aparent fără cu-sur, fiindcă nimic nu e perfect pe lumea asta, iar părțile neplăcute ale vieții zac adese în tainice ascunzișuri, de unde țâșnesc tocmai când nu te aștepți. Perfect este, poate, doar cel ce scrie aceste rânduri și, fără îndoială, perfecți sunt cei care le vor citi. Era o zi ca toate celelalte, adică liniștită și cu temperatură plă- cută. Unii spun că
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
blajină sau, pur și simplu, o apucase somnul. Dintr-o dată, însă, ea a simțit ceva foșnet neobișnuit printre frunzele copacului. Da, în mod sigur, acolo se petre- cea ceva. Pasări, fără îndoială. Pisica nu a mai stat la codeală. A țâșnit din brațele ocrotitoare ale stăpânei și într-o clipită a dispărut între frun- zele copacului. Copac din care se și deprinseseră câteva păsărele. Jos, la rădăcinile copacu- lui, doamna își freca, cu dispe- rare mâinile și suspina înăbușit. Se uita
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
unui eseist veritabil, pe care însă le dublează cu un pragmatism de care nu poate da dovadă decât un teolog ce nu poartă "povara" sacerdoțiului și care e singurul în măsură să aibă o reacție potrivită față de secularismul occidental ce țâșnește din fiecare provocare lansată de tinerii unei societăți ce proclamase "moartea lui Dumnezeu" cu două veacuri înainte. Astfel că trimiterile pe care Frossard le face la Bohm, Max Planck, Einstein, Darwin sau Gamow sunt cel puțin la fel de dese ca acelea
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Observația e întemeiată, și orice nouă lectură o confirmă. Nu în sensul că toți călătorii ar fi folosit un penel romantic, ci al unui romantism prin supunere la obiect. Nici nu-i nevoie să presezi prea tare tubul: culoarea locală țâșnește de la sine. O pagină tipică, aș zice chiar indispensabilă, în notele de voiaj ale străinilor, iar apoi și în schițele de moravuri autohtone este cea dedicată panoramei contrastelor. Numărul acestor „panorame“ este suficient de mare pentru a umple o antologie
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
va fi reluată și continuată de către creștinism. 59. "Eu sunt cel ce sunt" în timp ce păștea oile lui letro, socrul său, preotul din Madian, Moise a ajuns, traversând pustiul, până la "muntele lui Dumnezeu", Horeb. Acolo a văzut "o pară de foc țâșnind din mijlocul unui tufiș", și s-a auzit chemat pe nume. Câteva clipe după aceea, Dumnezeu i se revela ca "Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui lacov" (Ieșirea, 3: 6). Totuși, Moise presimte că este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai celebru este al lui Mătarisvan, cel care a adus focul din cer38. Pe plan cosmologic, rolul său este aparent confuz, dar important. Pe de o parte, el este numit "embrionul Apelor" (ăpam garbhah; HI, 1,12-13) și este evocat țâșnind din matricea Apelor, a Mamelor (X, 91,6). Pe de altă parte, lui i se atribuie meritul de a fi străbătut Apele Primordiale și de a le fi fecundat. E vorba, desigur, de o concepție cosmologică arhaică: crearea lumii prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a demonstrat autenticitatea 4, o ființă monstruoasă, Typhon, fiul Gaiei și al lui Tartarus, se ridică împotriva lui Zeus. "Din umerii săi ieșeau o sută de capete de șerpi, de balauri îngrozitori, săgetând din limbile negre; din ochi f. J țâșnea o lumină de foc" etc. (Theogonia, 824 sq.). Zeus 1-a lovit cu fulgerele sale și 1-a azvârlit în Tartar 5, în fine, după Gigantomahia, episod necunoscut de către Homer și Hesiod, menționat pentru prima dată de către Pindar (Nemeenele, I
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Lo stato di "maga", pp. 114-115; id., "Questioni", p. 366. Zaratliustra și religia iraniană Or, haoma este bogată în xvarenah, fluid sacru, arzător, luminos, vivifiant și spermatic, totodată. Ahurâ Mazda este posesorul, prin excelență, de xvarenah; dar această "flacără" divină țâșnește și din fruntea lui Mithra (Yast, X, 127) și emană, ca o lumină solară, din creștetul suveranilor 23. Totuși orice ființă omenească are un xvarenah al său, și în ziua transfigurării, i.e. a Reînnoirii finale, "lumina cea mare părând că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]