7,946 matches
-
ianuarie 2016. Un val venit din munții depărtării noastre Te-a căutat pe plaja unui vis uitat în zori, Dar s-a întors cu străluciri în zări albastre, Lăsând privirii mele o iarnă printre nori. Pe malul fără taine mai țipă-un pescăruș, El zboară peste dorul tăcerilor din noi, Ești noaptea mea, iubire, cu ochii tăi de tuș, Iar lacrimă-ți sunt eu și gând făcut din ploi. Îți simt în inimă ninsoarea cum se-așază Când focuri de lumină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Citește mai mult Un val venit din munții depărtării noastreTe-a căutat pe plaja unui vis uitat în zori,Dar s-a întors cu străluciri în zări albastre,Lăsând privirii mele o iarnă printre nori. Pe malul fără taine mai țipă-un pescăruș,El zboară peste dorul tăcerilor din noi,Ești noaptea mea, iubire, cu ochii tăi de tuș,Iar lacrimă-ți sunt eu și gând făcut din ploi.Îți simt în inimă ninsoarea cum se-așazăCând focuri de lumină topesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
iriși. MĂ AUZIȚI, COPIII MEI? De vă strig pe nume Ori vă alint în gînd, Mă auziți? In juru-vă aerul vibrează, Când tatăl vostru Vă vorbește? Inima vă tresare Când bătrîna-mi voce rostește rugăciuni? Ascultați-mi atunci inima Ce plînge, țipă, se căiește Și vă cheamă Omenește DACĂ NU PLECAM Dacă nu plecam Și răm âneam... Oare nu regretam? Visul lasă urme În glia natală Și alte urme se înfig În pămîntul care-l calci. Dar și-n suflet Se plimbă
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
ei nu au un exercițiu de lungă durată În explorarea și manipularea obiectelor. La o primă vedere putem spune că copiii cu deficiențe asociate nu știu să se joace și nu pot să se coreleze cu partenerii, Întrucât se ceartă, țipă, urlă. Chiar jocul este mai sărac În acțiuni și nu se poate desprinde direcția spre care evoluează. Nu se verbalizează, jocul se desfășoară după o schemă simplistă, rămânând În stadiul de mânuire a obiectelor. Dacă jocul este dirijat și utilizat
JOCUL - MODALITATE DE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENȚIE ÎN CAZUL COPIILOR CU DEFICIENȚE ASOCIATE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Andreea-Roxana TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2164]
-
frecvente la preșcolarii. Copiii capricioși au un comportament oscilant, sunt copii cu toane, care izbucnesc În manifestări neașteptate, când te aștepți mai puțin. Atunci când preșcolarilor cu tulburări de comportament nu li se satisfac dorințele, Încep să gesticuleze, să strige, să țipe, să plângă și Îi cuprind furiile. Acești copii manifestă o puternică instabilitate emotivă, trecând ușor de la o stare euforică la una depresivă, de la veselie la tristețe, de la satisfacție la insatisfacție. Refuză ceva, dorind să-și impună voința cu mijloace neraționale
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA PREŞCOLARI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
sau “Bine, poți să pleci, ai fost un copil bun.”. Acest principiu se aplică În toate activitățile zilnice ale copilului. Dacă el este nervos când trebuie să se spele pe dinți și este lăsat să iasă din baie când Încă țipă, va crede că singurul mod de a scăpa de spălatul pe dinți este să se enerveze. Modalitatea corectă În acest caz este ignorarea unei astfel de atitudini, deși poate fi foarte dificil, și continuarea sarcinii până când revine la o atitudine
PROGRAM DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT PENTRU UN ELEV CU AUTISM. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Margareta BĂRCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2174]
-
templului (55‑54); pe de altă parte, el va persecuta sfinții la instigația iudeilor (56‑62). Pentru descrierea primei acțiuni a Anticristului, Hipolit recurge la un testimonium de origine necunoscută (54, 1), precum și la un fragment din Ieremia: „Prepelița a țipat și și‑a adunat la ea pui pe care nu i‑a născut. Fiindcă își strânge bogăție fără dreptate, la jumătatea zilelor [puii] o vor părăsi și în cele din urmă ea va înnebuni” (Ier. 17, 11) (De Christo... 54
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din urmă și să cheme puii. Puii, crezând că e chiar tatăl lor, dau fuga la ea. Și ea tare se mai mândrește cu puii altuia, de parcă ar fi ai săi. Când însă adevăratul părinte se întoarce la cuib și țipă cu propriu‑i glas, recunoscându‑l îndată puii îl părăsesc pe părintele vitreg și se grăbesc să ajungă la cel adevărat. Profetul s‑a folosit de o astfel de analogie pentru a vorbi, de fapt, despre Anticrist, care cheamă la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
luna sub picioarele ei, zice, adică [Biserica] este împodobită cu lumina cerească, precum luna. Iar pe capul ei o cunună de douăsprezece stele îi arată pe cei doisprezece apostoli pe care se ține Biserica. Și avea în pântece prunc și țipa de durere și se chinuia să nască, deoarece Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește. Și a născut femeia, zice, un copil de parte bărbătească, menit să păstorească toate neamurile, adică, L‑a născut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mâinile dindărăt și cu spatele de garduri, și-i bătea cu bicele, pre alții legați-i băga cu picioarele goale în zăpada geroasă, așa chinuia pe creștini, o, amar de bieții creștini, că plângea și se văeta, și săracele văduve țipa de ger, dar nu era milostivire la varvarii de slujbași...” (Dionisie Eclesiarhul, Hronograful țărei Rumânești de la 1764 până la 1815). Nevoite, la rându-le, să se împrumute (după moartea lui Dan Danilovici, Vlada - sau Vlădaia -, văduva lui, „a căzut cu datorie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Îmi răspunse că, petrecând o noapte albă, mama nefericiților copii uciși cu atâta cruzime se Înspăimântă din cauza unui foc de armă ce părea să vină din afara orașului și Își imaginase că agelii se Întorseseră să atace palatul. Începu atunci să țipe, iar femeile din preajma ei i se alăturaseră În cor strigând după ajutor, trezind astfel Întreaga populație a orașului. În orice caz, În urma unui interogatoriu sever, se dovedi că focul de armă fusese tras de paznicul grădinii cu scopul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
gândurile în pietrișul umed căzute”). Modul personal, inconfundabil, se anunță prin ineditul asocierilor din unele construcții imagistice: „păsările ploii”, „vântul răscolește cerul ca pe-o carte deschisă”, „porumbeii albi ai clopotelor”, „liniștea e aceeași batistă de melancolie și mătase”, „sufletul țipă sub tristețe ca lemnul sub ferăstrău”, „era o tristețe în noi ca o luntre în trestii”. Cu cel de-al doilea volum, Colomba, V. se detașează de modele, construindu-și o personalitate poetică integral proprie. Fondul său prim, elegiac, e
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
de aproape și au frumusețea și puterea de a face ca sfatul și mustrarea să fie primite, urmate, să fie lucrătoare. 3. Forma mustrării. Toți avem tendința să corectăm greșeala imediat și sub imperiul frustrării, ori pagubei (morale ori materiale). Țipăm, jignim, ne agităm. Tensiunea interioară transpare în ton și cuvintele alese. Tonul ridicat și jignirile transformă sfatul ori dojana, în dispută și pe cel mustrat, în dușman. Mustrarea și sfătuirea cer o voce blândă, liniștită. Imediat se poate mustra sau
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
sărbătoare! Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn′ la brâu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare... Huiește secera fulgerătoare... Bat mii de raze-n fețe dogorite. Ușor se-nclină spicele-aurite, Când snopii-n șir...cântați secerătoare! Se clatină, lung țipă sub povară Căruțele pe drumul alb de țară; Pocnind din bice hăulesc flăcăii. Apusul joacă-ntr-un potop de pară; Se duce craiul zilelor de vară Spre alte lumi, departe-n fundul văii... (Șt. O. Iosif Secerișul) 2. Găsește cuvinte
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
Sfânta Duminică; dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie și prostește. În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lăie copiii Sfintei Duminici cum ia lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... și când a venit Sfânta Duminică de la biserică, și-a pus
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
mea, că are un ochi mai verde! Ba a mea, că are un ochi și mai verde! Bunicul abia se ținea de râs. Ba a mea! Ba a mea! Și băiatul, înfuriindu-se, trase o palmă în partea fetei. Fata țipă, sări de pe genuchiul bătrânului, se repezi și trase o palmă în partea băiatului. Băiatul, cu lacrămile în ochi, sărută partea lui, și fata, suspinând pe a ei. Mama lor ieși pe ușe și întrebă restit: Ce e asta, vermi neadormiți
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de gând să meargă la fântâna situată la aproximativ 300 metri de casă, pe un imaș, la ieșirea din sat, loc în care mai fusese de foarte multe ori. După aproximativ o oră de la plecarea fetei, A.C. a auzit-o țipând și plângând .Încă de la început, minora în vârstă de 13 ani, l-a indicat pe minorul B.C., ca find autorul agresiunii exercitate asupra sa. A.M.C. i-a relatat tatălui său că, în timp ce se afla la fântână, prin spatele ei
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
fără murmur (ca să nu mă necăjească mai tare), intruziunea unei femei străine în bucătărioară (unde trăiau, resemnați șí ei, zgribuliții căței). Dar legile firii au acționat, inginera a rămas gravidă, a născut un prunc, iar acesta, tot prin legile firii, țipa în toiul nopții, trebuia îmbăiat («baia» devenise aproape impracticabilă seara); în odăița unde și așa nu știu cum de încăpuseră un pat și un șifonier se întindeau rufele sugarului (obiectiv, recunosc deci șí dezavantajele „celorlalți”: numai că ei erau intrușii, iar noi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rapid în dimensiuni (oamenii se adunau instantaneu de peste tot, ca într-o comedie burlescă alb-negru cu Stan și Bran), intra în ritm și, pe măsură ce marfa „băgată” se epuiza, începea să se agite în gol, disperat și isteric, oamenii se înghesuiau, țipau, se înjurau, se luau la bătaie, începea selecția naturală, homo homini lupus. Nici o regulă stabilită, „planificată” de comun acord cu privire la organizarea cozii nu se mai respecta când venea mașina: fiecare pentru el, care pe care, legea junglei, iraționalitatea luptei pentru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
activaseră, frica dispăruse totuși. Speranța unei schimbări m-a făcut să depun în nume colectiv un memoriu la Comisia de abuzuri și, ulterior, să rezolvăm pe calea justiției situația noastră. La Comisia de abuzuri era o lume incredibilă. Un tip țipa că directorul lui, homosexual, l-a dat afară de frică spunând că este incompetent. Desigur, el se socotea victimă a directorului comunist. Un grup de călugărițe protestau că nu au difuzor la mânăstire, în timp ce Teoctist avea video și se uita la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
știi”. Răspunsul: „Nu știu nimic” - și au început să mă bată cu ciomegele. Loviturile erau greu de suportat. Era pentru prima dată în viață când mă aflam într-o asemenea situație - și, cum loviturile curgeau fără încetare, am început să țip. În clipa aceea au năvălit în cameră mai mulți anchetatori și, fiecare cu ciomagul în mână, au format un culoar viu - și m-au pus să alerg printre ei, toți lovindu-mă. A fost cumplit. Am căzut. După ce m-au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din Iași, în 1974. Am înțeles de ce a început să plângă în hohote când i-am amintit de Eugen. A.N.: Asta a fost o confirmare... N.I.: Da, moartea lui Eugen a fost groaznică. În timp ce era torturat, a început să țipe - și atunci, prietenul meu a luat o cârpă cu care se spăla pe jos și i-a băgat-o în gură, iar cu coada lingurii, care era ascuțită (era folosită drept cuțit), i-a apăsat cârpa în gură și în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
familiare de cele străine; - 7 luni: se deplasează în „patru labe”; bea cu cana; se ridică în șezând din decubit dorsal; ține obiecte în ambele mâini, vocalizează; zgârie; - 8 luni: ridicat, se poate rezema; culcat, `nalță capul, se rostogolește; țopăie; țipă ca să atragă atenția; emite sunete; își privește imaginea în oglindă și se bucură; o preferă pe mama; se ridică în poziția șezând, fără ajutor; - 9 luni: execută „marche arriére”; spune „ma‑ma”, „da‑da”; se dezvoltă reflexul „pregătirea pentru săritură
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Negoiului, Umbra orașului și Umbra Omului, să sugereze un parcurs de emancipare a conștiinței despre lume, optând pentru preamărirea Omului în locul unui Dumnezeu caduc. În erupțiile de energetism rebel ale vârstei, tânăra nu clama expansiunea eului, ci contopirea cu masa: „Țip pe uliți cu oamenii,/ În oaste cu ei azvârl suliți./ Să-mpuște toți dumnezeii mărunți./ Mă iubesc copiii desculți. Ei sunt fiii mulți ai pământului.” Marcată de momentul postavangardist, cu ofensiva prozaicului, demonetizarea lirismului, vidarea miturilor, radicalizarea opțiunilor sociale, poeta
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
a celor de față, cântă cântece de lume și vorbește foarte puțin reverențios despre tărâmul de dincolo. La un moment dat, strigă uneia dintre fiice să îi aducă furca. După deces se petrec lucruri grotești: o femeie se sperie și țipă, alte două, cuprinse la rândul lor de spaimă, dau să fugă afară odată cu cea care țipase, se împiedică și cad toate trei, una peste alta, spărgând damigeana cu vin. Aparent, nici o gravitate, dar, de fapt, gravitatea există. Dincolo de situațiile stupide
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]