6,323 matches
-
Acestea sunt doar niște scenarii; multe alte riscuri ne vor amenința în viitor. Dacă nu ne pregătim acum, schimbând fundamental modul în care gândim despre securitate și societate, unele avertismente vor fi din nou ignorate ca fiind prea stranii, chiar absurde, pentru a fi luate în considerație. Dacă se va întâmpla acest lucru, mă tem că este doar o chestiune de timp până când unul dintre acestea se va adeveri. RADIAȚII ÎN COȘUL DE PÂINE: 2026 O bombă murdară degajă suficient praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
era. În sfârșit, cărțile erau puse pe masă. — Domnișoară Murphy, zise el încet, nu vei primi nimic de la mine. Se ridică în picioare. Femeia se ridică și ea. — Motivul pentru care sunt dependentă sunt genele tale, spuse ea. — Nu fi absurdă. — Tatăl tău era alcoolic, iar tu ai avut probleme cu drogurile. Ai genele dependenței. — Ce gene? — ags3. Dependența de heroină. Dat1. Dependența de cocaină. Ai aceste gene, și le am și eu. Tu mi-ai dat aceste gene. Nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu vorbim aici despre inele cu diamant care au fost furate. Vorbim despre celule care se află în interiorul corpului uman. Noțiunea că aceste celule pot fi proprietatea altcuiva - chiar dacă tribunalul apelat a susținut o decizie a juriului - conduce la concluzii absurde, precum cele formulate aici. Dacă BioGen nu se mai află în posesia celulelor domnului Burnet, asta înseamnă că le-a pierdut, din cauza propriilor sale acțiuni greșite. Nu are dreptul să se ducă să mai ia altele. Dacă vă pierdeți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sau dacă conținutul genetic al persoanei moarte este publicat. Copiii persoanei decedate își pot pierde asigurarea de sănătate, pur și simplu pentru că legile contemporane nu reflectă realități contemporane. Dar, în final, cazul Burnet a luat o turnură de-a dreptul absurdă, din cauza unei erori profunde și fundamentale comise de alte instanțe. Problemele legate de proprietate vor fi întotdeauna neclare, atunci când indivizii sunt capabili să producă în interiorul corpurilor lor ceva ce tribunalul decide că aparține altcuiva. Acest lucru se aplică în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cazului în care plătesc brevetul nasului. Și așa mai departe. Bineînțeles, suntem cu toții de acord că un brevet pentru nas este absurd. Toată lumea are unul, deci cum ar fi posibil ca cineva să fie proprietarul lui? Brevetele pentru gene sunt absurde din același motiv. Nu îți trebuie multă imaginație ca să-ți dai seama că brevetarea monopolistă inhibă creația și productivitatea. Dacă creatorul lui August Dupin ar fi putut fi proprietarul tuturor detectivilor din ficțiune, nu i-am mai fi avut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mod specific pentru cercetarea cancerului de prostată, nu pentru a fi folosite în orice mod, ceea ce pretinde universitatea că are dreptul să facă. Ideea că, odată ce te-ai despărțit de țesutul tău, nu mai ai nici un drept asupra lui, este absurdă. Să ne gândim așa: conform legii prezente, dacă cineva îmi face o poză, eu am drepturi pentru totdeauna asupra utilizării acelei poze. Douăzeci de ani mai târziu, dacă cineva o publică sau o folosește într-o reclamă, eu tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
supărată. Trebuie să fie o surpriză! — Cum ar putea ceva atât de previzibil să fie o surpriză? a mormăit Asya. Până atunci Învățase prea bine că faptul de a fi membră a familiei Kazanci Însemna, printre altele, să practici alchimia absurdului, preschimbând necontenit nonsensul Într-un fel de logică cu care ai fi putut convinge pe oricine și, cu puțin ajutor, chiar pe tine Însuți. — Eu sunt cea care trebuie să prezică și să prevestească În casa asta, nu tu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
erau aduși la ea, deși frustrarea sa devenea deja vizibilă. Oricum, nimic nu era făcut În armonie și, totuși, În acea disonanță exista o cadență neobișnuită. Asta Îi plăcea cel mai mult Asyei la cafenea: indolența ei letargică și dizarmonia absurdă. Acest loc era desprins de spațiu și timp. Istanbulul se afla Într-o agitație continuă și, totuși, la Café Kundera predomina doar letargia. Oamenii de afară se lipeau unul de celălalt pentru a-și ascunde singurătatea, pretinzând că erau mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lucrurilor știute, pe care le credea noțiuni complete și satisfăcătoare. Se feriseră să mă Învețe că trebuie Întotdeauna s-o pornești de la concret la abstract. În același an, am citit Mitul lui Sisif, atras de tabla de materii: Un raționament absurd, Omul absurd, Creația absurdă. „Toți eroii lui Dostoievski“, scria Albert Camus, „Își pun Întrebări cu privire la sensul vieții“. Și eu Îmi puneam Întrebări privitoare la sensul vieții. „Prin asta sînt ei moderni: nu se tem de ridicol“. Și eu mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care le credea noțiuni complete și satisfăcătoare. Se feriseră să mă Învețe că trebuie Întotdeauna s-o pornești de la concret la abstract. În același an, am citit Mitul lui Sisif, atras de tabla de materii: Un raționament absurd, Omul absurd, Creația absurdă. „Toți eroii lui Dostoievski“, scria Albert Camus, „Își pun Întrebări cu privire la sensul vieții“. Și eu Îmi puneam Întrebări privitoare la sensul vieții. „Prin asta sînt ei moderni: nu se tem de ridicol“. Și eu mă simțeam modern, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le credea noțiuni complete și satisfăcătoare. Se feriseră să mă Învețe că trebuie Întotdeauna s-o pornești de la concret la abstract. În același an, am citit Mitul lui Sisif, atras de tabla de materii: Un raționament absurd, Omul absurd, Creația absurdă. „Toți eroii lui Dostoievski“, scria Albert Camus, „Își pun Întrebări cu privire la sensul vieții“. Și eu Îmi puneam Întrebări privitoare la sensul vieții. „Prin asta sînt ei moderni: nu se tem de ridicol“. Și eu mă simțeam modern, dar mă temeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tău și alții sînt existențialiști“. Ar fi preferat poate să-i scriu lui Gustave Thibon? Lui Gabriel Marcel? Prietenului lui canonicul Leclercq, autorul unui volum de Valori creștine publicat de editura Casterman? „Domnule Canonic, Albert Camus afirmă că o lume absurdă și fără dumnezeu e populată de oameni care gîndesc limpede și nu mai speră. GÎndirea ne face oare să renunțăm la speranță?“. Canonicul Leclercq mi-ar fi răspuns considerînd chestiunea din punctul de vedere al veșniciei. Cincisprezece ani mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îl evocă pe diavol. Iată ce sînt silit să citesc : „Diavolul se năpustește asupra unui biet om ostenit și-l conduce spre grădina Înveninată În care Înfloresc trupurile feminine care sînt aidoma unor flori denaturate. Iar aceasta este ispita infidelității, absurdă, cea care Îi oferă un trup nou aceluia care n-a știut să cucerescă un suflet“. Lungit pe divanul zscharnackian, am Încercat adesea să pricep obsesia infidelității din scrierile tatălui meu. Lecturile mele psihanalitice m-au ajutat mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu?... a, m-am săturat de toate astea, nu mai am chef de situația asta în care iată cum pare că mă chinui degeaba... toate par atît de inutile... păi cum nu dacă îi văd pe ei doi împreună... ce absurdă e realitatea asta uneori sau mai tot timpul... nu mai am chef de nimic... i-aș da telefon dar oricum nu-i pasă... Așa ar fi trebuit să înceapă acest capitol: “Un alt episod absurd: el și ea se duc
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
la tot ceea ce sperai, sau poate la mai mult decît sperai... poate nu chiar exact cum sperai, ci mult mai mult decît sperai și poate chiar mai aproape de visurile tale. Adică mai aproape de tine. Această speranță contrazice chiar cele mai absurde argumente, cele mai stabile adevăruri... cel mai imposibil scenariu devine posibil și credibil doar pentru că speranța duce pluta dincolo de cele mai înverșunate valuri... Această speranță îți aparține fără să știi de ce, această speranță care se transformă treptat în încredere... încredere
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
înainte ea va fi o comună, insignifiantă trecătoare... O voi mai vedea, poate, dar nu va mai fi ea Angela pe care o caut... Ce ușor te dă realitatea peste cap... cînd crezi că ai găsit iubirea, ea devine ieftină, absurdă, nedreaptă... și nu mai e iubire. Final neașteptat: Romeo încearcă să se apropie de Angela, îi mărturisește cele mai intense sentimente ale sale, îi arată că împreună ar fi mai luminoși, că ar avea o legătură excelentă și cît de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
i-a fost mai greu să le suporte ochii ațintiți asupra ei decât mâinile. și lacrimi vărsate la sfârșit, când se simțea stoarsă până la os și când se vedea în oglindă drept o arătare zbârcită de vârstă cu o figură absurd de grasă și de urâtă. Da, lacrimi și iar lacrimi, chiar și atunci când acel mod de viață îi fusese refuzat. ș-apoi, de ce să nu fi plâns? Ea nu cunoscuse nimic altceva în afară de viața aceea, de acel mod de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
asistentul pălărierului îi măsura circumferința capului. Apoi inpsectă colecția magazinului ca și cum deja îi aparținea lui și nu se temu să se privească în ochi într-una din multele oglinzi. Fața sa, sub o pălărie germană, nu îi părea un lucru absurd. Ba mai mult, chiar o cumpără, deși aceasta fusese precomandată de altcineva, plătind depozitul pe loc. Acum oglinzile îl urmăreau insistent, dar el se trăgea din fața lor ca din fața unei rușini publice. Cât despre încercare unei pălării noi, gestul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
avut cum să-l omor pe Boria sau pe Goriancikov. Eram la o mie de versete depărtare la Optina Pustin. Dacă v-ați fi dat osteneala să îmi verificați alibiul, nu v-ați mai face de râs cu aceste acuzații absurde și nefondate. ă Dar v-am verificat alibiul. Sunt întodeauna suspicios în privința oamenilor care se chinuie să își găsească un alibi înainte de a fi fost acuzați de ceva, cum e cazul dumneavoastră. Așa că l-am delegat pe adjunctul magistratului investigator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lumii, spuneau ei, încă n-a venit, n-avea rost s-o rupă la fugă. Cipriano Algor își puse furgoneta în mișcare. Întârziase uitându-se la demolarea clădirilor, iar acum voia să recupereze timpul pierdut, cuvinte nesăbuite între toate, expresie absurdă cu care ne închipuim că înșelăm cruda realitate că nici un timp pierdut nu e recuperabil, de parcă am crede, împotriva adevărului, că timpul pe care-l consideram pierdut pentru totdeauna s-ar fi hotărât, de fapt, să rămână pe loc, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
decepțiile și spaimele lui că va pierde și nu va câștiga. Într-un ceas ca acesta, când pășești pe pământul ud și prima pieliță a cerului e atât de aproape, nu te mai poți gândi la tot felul de lucruri absurde, cum ar fi că te întorci acasă cu jumătate din vase sau că fiica ta te va lăsa în curând singur. Olarul ajunse la capătul drumului și respiră adânc. Decupat pe perdeaua de nori cenușii, dudul negru e la fel de întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
comercianților din oraș, Înțelegeți bine, dar nu înțelegeți totul, Nu pricep unde vreți să ajungeți, Nu numai că nu le veți putea vinde păpușile, dar nu veți avea voie să le vindeți nici unul dintre celalte produse ale olăriei, chiar admițând absurda ipoteză că v-ar fi comandate, Înțeleg, din momentul în care aș fi din nou acceptat ca furnizor al Centrului, nu mai pot fi furnizorul altcuiva, Exact, de altfel nu e cazul să fiți surprins, astea au fost mereu regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu apă rece, Poftim, exclamă tatăl, M-am gândit că, dacă ești interesat de ea, cum mi s-a părut uneori, și-ți spun că ești pe cale să ai un nepot, ai putea, îmi dau seama că scrupulele mele sunt absurde, dar n-am reușit să le evit, Ce-aș putea, Nu știu, ți-aș aduce aminte, te-aș face să te simți prost, Adică imbecil și ridicol, Sunt vorbele tale, nu ale mele, Cu alte cuvinte, bătrânul văduv care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vin când le bate ceasul, al lor, nu al nostru, nu trebuie să le mulțumim pentru coincidențele, atunci când se întâmplă, între ce aveau de propus și nevoile noastre. În timpul jumătății de zi în care tatăl se va ocupa de treaba absurdă de a se debarasa de o încărcătură considerată inutilă și superfluă, Marta se va afla în olărie, cu jumătatea de duzină de păpuși practic terminată, ocupându-se să îndrepte câte un colț lovit și să rotunjească câte o curbă strâmbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cuptorul. Ordinul neașteptat era al lui Marçal, și tot a lui umbra care, timp de o secundă, a trecut pe peretele din fund, dispărând imediat. Lui Cipriano Algor i se păru un abuz și o absolută lipsă de respect adresarea absurdă folosită de ginere, Niciodată nu i-am permis, își spuse. Făcu o mișcare pentru a se întoarce ca să întrebe de ce n-avea rost să aprindă cuptorul și de ce îmi spui tu, dar nu reuși să se miște, se întâmplă des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]