4,780 matches
-
trai bun în colectivă să vă mândriți de hotă rîrea pe care ați luat-o, iar dacă va fi rău să nu învinuiți pe cei care v-au îndemnat să vă înscrieți”. Desigur, mesajul meu a ajuns și la urechile activiștilor de partid. În aceiași Duminică, după amiază, zi frumoasă de vară, un om a fost trimis să mă cheme, în sat, pe ulița cea mare, de activiștii pentru colectivizare ca să merg împreună cu ei pe la gospodarii care trebuiau lă muriți. Am
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
au îndemnat să vă înscrieți”. Desigur, mesajul meu a ajuns și la urechile activiștilor de partid. În aceiași Duminică, după amiază, zi frumoasă de vară, un om a fost trimis să mă cheme, în sat, pe ulița cea mare, de activiștii pentru colectivizare ca să merg împreună cu ei pe la gospodarii care trebuiau lă muriți. Am mers, dar în loc să-i însoțesc, unul dintre ei a început să mă înjure și să vocifereze nervos. Lumea era, ca de obicei, la vorbă pe marginea șanțului
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
m-am străduit să mă comport normal și i-am promis omului că mă îmbrac și mă încalț și apoi plec la primărie. Miam adus aminte de incidentul de la teologie, de arestările din 1948, de colegii arestați, de conflictul cu activiștii pentru colectrivizare petrecut în vară pe ulița mare a satului și mi-am zis că mi-a venit și mie rândul. La primărie era într-adevăr un om, în civil, care m-a primit serios dar nu amenințător. Mi-a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
șase oameni de încredere. Timp de o săptămînă a funcționat această pază zi și noapte. După ce s-au liniștit oamenii, la câteva zile au venit și alți oameni de ajutor, iar până la urmă „cineva” din afara comunei, un securist sau un activist de partidă a format un alt grup de pază, din foștii membri de partid, iar eu m-am retras. TERORIZAT Oamenii de încredere ai colonelului Adamciuc, cu fii care făceau serviciul militar în garda personală a lui Ceaușescuă, după evenimentele
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
acoperișul de ceață sub care mi-am slujit Biserica, Neamul și copiii, chinuit de securitatea comuniștilor. NEDUMERIRI Mă întreb, dacă comunismul a fost înlăturat prin revoluție, ca un sistem criminal, de ce nu s-au judecat și cei care au fost activiști de partid, cei care au fost ofițeri de securitate, pentru că au dorit să fie, ne constrânși, cei care au fost primi secretari de partid pe regiuni, pe raioane, pe comune, cei care au terorizat și ucis deținuții în anchete și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
comunist. Pe de altă parte, unii evrei îi îndemnau pe muncitori să intre în partidul comunist, iar alții îi îndemnau pe boieri, pe moșieri să nu se lase convinși de legionari pentru că aceștia ar fi împotriva averii lor. De la acești activiști evrei ai comunismului a fost lansată, în numele legionarilor, lozinca „omul și pogonul” care i-a iritat pe toți moșierii împotriva Mișcării Legionare, deși nu era decât o scornitură calomnioasă lansată de adversarii Mișcării Legionare. Printr-o propagandă gălăgioasă și calomnioasă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
la care au acces, cu permisiunea superiorului lor, unii călugări deosebit de spiritualizați”. Această formă ultimă, radicală, de ascetism se mai numește și santhara (postul până la moarte). Din moment ce sute de oameni își pierd anual viața în felul acesta, „o serie de activiști din domeniul judiciar au încercat deja să scoată ritualul santhara în afara legii”; b) asceza internă are în vedere „mărturisirea voluntară a greșelilor în fața superiorului comunității și executarea pedepsei aplicate, îndeplinirea serviciului divin pentru întreaga comunitate, studierea legii jaina, antrenament în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
august 1944, giuvaer dăruit nouă de I. V. Stalin. Românul, român și creștin, era batjocorit, întemnițat și ucis. Copiii, obligatoriu nu mai aveau voie să intre în Biserică, icoanele date jos din școli și înlocuite cu Stalin și conducătorii partidului. Activiștii de partid umblau forfota peste tot pentru a depista pe așa zișii reacționari care nu băteau din palme și nu aduceau slavă partidului și lui Stalin cel Mare. Evreii erau cei mai activi agenți propagandiști agitatori. Când s-a luat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și fii devotați ai neamului nostru românesc și creștin. Acești fericiți vor abandona imaginea capcană, legionarofobia, cu care ne împresoară comuniștii, neocomuniștii, toți nelegiuiții și semidocții. Nu ei decid asupra noastră ci faptele noastre, istoria și Dumnezeu. Nu securiștii, nu activiștii de partid, nu agitatorii de partid ne dau nouă lecții sau certificate de buni români. De la ei mai putem primi doar un glonte în tâmple. Legionarofobii au uitat când tremurau la cel mai mic strănut al lor, au uitat că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
care urmează, la fel de amestecat, continuarea povestirilor biografice. Astfel, textul suporta o lectură atipica, putând porni de la oricare capitol, de la mijloc, început sau chiar de la sfârșit. Personajele acestui roman-frescă capătă și un fel de reconfigurări virtuale ale biografiei. Spre exemplu, Mircea (activist de partid), unul din cele mai bine realizate figuri, are trei variante de destin și tot atâtea posibile morți, dezvoltate în ultimele capitole. Ț. a parodiat, cu aplicarea unui bun aparat teoretic (autoreferențialitate, intertextualitate, amestec al vocilor narative) orchestrat ludic
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
reacțiile unei familii de hamsteri, al cărei mediu existențial e un recipient aflat pe masa de lucru a prozatorului. Marea reușită a lui T. rămâne, totuși, romanul Playback. Cartea se vrea o replică potențială la romanul canonic având ca „eroi” activiști, plasați în perioada de pseudodezgheț de la sfârșitul anilor ’60 ai secolului trecut. Evenimentul catalizant este o emisiune TV - „Portret contemporan” - realizată de reporterul „la modă” Iulia Fitcal. Protagonistul ei virtual, tovarășul Pârvu, cadru de nădejde al societății noi, se află
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
și monteur. El schimbă cu dexteritate mediile și unghiurile de înregistrare, scoțând succesiv în prim-plan grupuri eteroclite de personaje - muncitori și aristocrați decrepiți, sindicaliști apatici, vedete culturale și sportive, șefi și lingăi subalterni, gospodine acrite, invidioase pe nevestele de activiști ajunși, dar mai ales o droaie de „înregistratori”, aflați pe urmele acestora, la vedere, sub lumini de reflector. Între portretizarea epică a unui personaj și tehnicile de descriere a unei persoane în vederea urmăririi active (adică a filajului) se întreține o
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
ani de școală în satul natal. Muncește de la doisprezece ani ca ucenic fierar, iar în 1926 se angajează ca secretar comunal. Între timp termină și o școală de contabilitate și educație cooperatistă din Chișinău. După 1944 devine secretar de plasă, activist sindical și, până la pensionare, îndrumător la Muzeul de Artă din Brăila. Debutează cu versuri în „Viața Basarabiei” (1932). Și-a publicat poeziile în „Basarabia literară”, „Cultura poporului”, „Bugeacul”, „Poetul”, „Itinerar”, „Raza”, „Cuvânt moldovenesc”, „Cetatea Moldovei”, „Cuget clar” ș.a., iar după
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
de Investigare a Crimelor Comunismului În România este prevăzut că acesta are ca atribuțiuni, printre altele: descrierea modului de organizare și de funcționare a activului de partid, a fostei Securități, precum și a celorlalte verigi ale sistemului represiv din România; prezentarea activiștilor de partid, a ofițerilor și magistraților care lucrau În cadrul aparatului de represiune; identificarea abuzurilor și crimelor săvârșite, ordonate sau inspirate de persoanele care au ocupat diferite funcții; aducerea la cunoștința opiniei publice a crimelor, abuzurilor, instigărilor la crime În numele „luptei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Interviul se află În AIO-IICCR, având notele 44, 45. Cum ați perceput instalarea regimului comunist În Arad? Eu n-am fost de acord. Vreau să vă spun că, după percepția mea de copil, oamenii simpli, foarte simpli, au ajuns directori, activiști, mă rog, șefi. În Arad, cei mai mulți au fost evreii și ungurii... Ei au fost primii comuniști din Arad, chiar din ilegalitate, pentru că, atunci când s-a judecat procesul lui Ana Pauker În ilegalitate, ungurii au fost cei care au răpit-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
an, se vorbea despre istoria rușilor, de albi, de Troțki, dar eu nu mă duceam, că nu puteam să-i suport, că rușii ne-au luat În ’49 totul. Îi uram și atunci nu eram nici membru de partid, nici activist, eram Împotriva lor. În loc să stau la ora aia politică mă duceam la baschet. N-am făcut nici o politică, decât munca și sportul, fiind jucător de volei, fotbal, Înotător. Eu prin sport mă răzbunam pentru teroarea care-au pățit-o părinții
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că n-au ce căuta acolo. Și când au venit autoritățile comuniste, de frică de ce păcate aveau din urmă..., s-au Înscris imediat cu toții la colectiv. Oamenii ăștia spuneau că se fura tare mult din colectivă... Și cine fura? Veneau activiști de partid, de la Miliție, de la Securitate, din toate părțile, și toți cărau cu mașinile de toate: și animale, și carne, și vin, și din tot ce producea Cooperativa... Și ăștia au Început să le pună la ăștia prin sat, pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la proces. Cum a decurs procesul? Procesul a fost un simulacru... A avut loc la Negru Vodă... Au venit martori ai acuzării, a venit unu’ Dumitru Ganciu, țigan geamgiu din Frâncești, Vâlcea. Era mai În vârstă ca mine și era activist făcut... Și nevastă-sa a fost secretara ministrului Învățământului, a ajuns și ea cadru universitar. Și el a Încercat să-și dea doctoratul, da’ n-a putut să facă nimic, că era prostuț. Și când eram la proces, vine Ganciu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dacă nu vreai, Îți lua deștul de aicia-șa și erai trecut la colectiv... Nu vreai nici așa, avea și sula la cur, și te Înțepa și cu sula. Și toată lumea s-a revoltat după aia... Mai țineți minte nume de activiști de partid? Anton Dima, pe ăla Îl mai țin eu minte, că am făcut pușcărie pentru el. El m-a arătat, iar vecinii l-au scos din bătaia mea... „Cine l-a bătut, bă?” Că era bătut, da’ nu-l
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dimpotrivă, cred că mi-am cîștigat un loc într-o „tabletă” sau într-un colțișor umbros din marea sa frescă, unde, din generozitate, voi fi pictat fără milă. *A mai fost la redacție vara trecută. E pensionar. A funcționat ca activist de partid în județele Suceava, Bacău și, probabil, Brăila, de unde vine. N-are ce face - zice - așa că „scrie literatură”. Mi-a pus pe masă două volumașe dactilografiate: amintiri, povestiri cu tematică „legată strict de documentele recente”. Mai lucrează - a ținut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să corespundă întru totul criteriului amintit. *Cîte unul pe lună, uneori și cîte doi, din cei „cu minți rătăcite”, sînt îndrumați către redacție. Azi a apărut o doamnă din Argeș, „poetă”. Înainte de a ajunge la noi, a mers la un activist cultural din Pitești. Un golan, acela i-a spus că, într-adevăr, versurile ei „țin de sfera culturii”, sînt bune, și i-a recomandat să se adreseze unei reviste. „Poeta” n-a precizat dacă a trecut și pe la confrații noștri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ore. O ploaie care - zice ideologul de la ziar - „afectează interesele generale”, dar care pentru mine a venit ca o eliberare. Fără ea, aș fi fost trimis, „muscă la arat”, la Tg. Trotuș. În cazuri de necesitate, sîntem luați drept activiști, ceea ce, intim, eu nu mă consider nici o clipă. Mai ales în sensul acesta de supraveghetor al muncilor agricole și de informator al județenei de partid. Deși măsura e abuzivă și ofensatoare, colegii mei nu manifestă o opoziție de principiu, coerentă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nu-s numai reticent în fața lor, dar îmi inspiră și teamă. „Orice stare nouă mă dă peste cap”, ca pe eseistul englez din veacul trecut. *Nu de puține ori, mă frapează amestecul inextricabil de uzat și de reșapat în limbajul activiștilor. Cei ce sînt astăzi de vîrstă mijlocie arată un progres față de cei de acum cincisprezece-douăzeci de ani. Nu mai fac dezacorduri gramaticale monstruoase, nu mai stîlcesc cu enormă inconștiență noțiuni consacrate și nume celebre, dar nici nu s-au eliberat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Primul Război Mondial, îndrăgește prezidiile reuniunilor culturale, „oficiază” vernisaje, seri muzicale, „se implică” în simpozioane științifice etc., fără teamă că se repetă și se banalizează cu fiecare nouă apariție în public. Deși nu lucrează la „Propagandă”, O.V. aparține tipologiei activistului (ce-i drept, unul mai comod, mai astenic). În alte vremuri ar fi fost, probabil, popă și folclorist diletant, membru al PNȚ ori al Ligii Creștine, ar fi îmbrăcat la ocazii costumul național și și-ar fi pus în piept
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
comandanți care ne sileau s-o spunem de mai multe ori la apelul de dimineață. Majoritatea colegilor o urlau cu voluptate, excitați. Zîmbeau după fiecare reluare. Mie mi se făcea gura pungă; mă simțeam umilit. Ulterior, am redescoperit-o la activiști. Preceda, de obicei, datul mîinii. N-am spus-o nimănui. Mi-au spus-o alții mie, dar niciodată n-am primit-o cu plăcere. Știu prea bine că nu-i decît o simplă convenție, dar e una care îmi evocă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]