4,115 matches
-
cu jind la bălegarul codoșului. Slăbiseră, le crescuseră bărbile, erau palizi de vedeai prin ei. A șasea zi, Ciupitul a avut un vis grozav. Era într-un leșin lung, abia se ridicase în coate. Ochii i se măriseră și se adânciseră în fundul capului. Se acoperise cu nisip, parcă era sculat din morți. A ridicat mâna lui osoasă și le-a spus: - Să vedeți, fraților, ce mi s-a arătat azi-noapte... Se făcea că Dumnezeu mă luase la el. Și ce de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lovituri. Nici Gheorghe nu mai țipa. Se auzeau doar izbiturile. Comisarul tăbărâse cu cizmele pe capul lor, să-i zdrobească. Îi pisau, nu altceva. Hoții își fereau degetele și mâinile. Simțiră vârfurile ascuțite în coaste. O durere fierbinte li se adâncea în trup. Parcă i-ar fi tăiat cineva cu briciul. Când obosiră zbirii și se așezară asudați pe ladă, Paraschiv oftă ușor. Trase cu coada ochiului la tovarăș. Caiafa clipi, începînd să geamă. Tot trupul le ardea ca o râie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de la fabrică. Aveau sufertașele goale. Nevestele, în păr la porți, să le ia sculele. Tot atunci veneau și zidarii, și meșterii. Lăsau ferăstraiele și mistriile și intrau în curți, lătrați de câini. Femeile aduceau ligheane pline de apă. Ei își adânceau tălpile crăpate și negre, să se răcorească. Peste Cuțarida se lăsa o ceață ca scama de păpădie. Mirosul mămăligii abia răsturnate umplea mahalaua. Prin magazii, se aprindeau focurile. Copiii erau trimiși după țuică. Muierile răsturnau ceaunele pe mesele mici, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îmi sunt delegate de ceilalți. Narcis și Robinson Crusoe: iluzia romantică a insularității sub semnul oglinzii. Vanitate a unui subiect imaginar, a diferenței absolute. Unde este adevărata solitudine?”2. Deși conștient de această capcană, dandy-ul nu contenește a se adânci În contemplarea propriului spectacol, străduindu-se din răsputeri să fie unic, de neimitat, mereu distant, mereu provocator. Nimic mai riscant pentru o condamnare la singurătate. Un risc asumat Însă cu voluptate. Dar despre ce tip de solitudine ar fi vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o tipologie existențială. Desigur, antagonismul natură-artă joacă un rol Însemnat În opera lui Mateiu; el se cere pus În valoare. Dar reliefarea lui reprezintă doar primul pas, pe care exegeza trebuie neapărat să-l depășească. Dacă Liviu Petrescu ar fi adâncit sensul baudelairian al conceptului, cu toate ambiguitățile și contradicțiile lui, și-ar fi putut deschide calea spre o Înțelegere mai nuanțată a operei lui Mateiu. Dacă ar fi sesizat asocierea intimă a dandysmului cu satanismul și caracterul său de remediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un alt grup de oameni, cu rotițele care se mișcau încet, la început, dar care se antrenau una pe alta, treptat. I-am spus ceva din toate astea lui Hugo - mai mult decât intenționasem să spun - înainte să mă detașez, adâncită în gândurile mele. Lucruri observate din întâmplare, felul în care cineva se mișca, un film pe care-l văzusem, toate acestea îmi pătrundeau în creier și ieșeau apoi la suprafață, în sculptură, într-o formă atât de diferită încât numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ajuta și am de terminat un mobil până mâine. Polițiștii mărșăluiră până în camera personalului să-i interogheze pe nefericiții care bântuiau prin măruntaiele ei. Mi-am pus la loc masca și am început să iau linia de sudură la polizat, adâncită în gânduri. Shirley Lowell era numele fetei pe care o cunoscuse Hazel la școala de teatru, cea care se presupusese că s-a sinucis după modelul lui Richey Edwards de la Manic Streat Preachers. Plonjase de pe Svern Bridge. De ce și-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pace, ar fi profitat de ocazie ca să o trâmbițeze americanilor. Era oare posibil ca Shapira să nu știe nimic, dar să vrea pur și simplu să-i facă pe soții Guttman să pară niște martiri în slujba cauzei? Era prea adâncită în gânduri, la fel și Uri, ca să se uite mai atent în oglinda retrovizoare și să vadă ce se afla în spatele lor: un Subaru alb care se ținea la o distanță de trei mașini față de ei. Și nu îi pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gaură ca o fântână chiar sub ei. Are doar 1 300 de ani, spuse zâmbind. Fiindcă acesta nu e podul original, ci a fost construit mai târziu de musulmani. În timp ce vorbea, o femeie îmbrobodită se strecură pe lângă ei, cu capul adâncit într-o carte de rugăciuni, bolborosind incantații. Își continuară drumul, până când ajunseră sub alt acoperiș boltit. Mirosul de igrasie era din ce în ce mai puternic. Treceau, explica ghidul, prin niște rezervoare subterane ale căror bolți susțineau casele construite deasupra. — Vedeți găurile din tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cea mai subtilă... și cea mai perfectă realizare a minții umane... Este o adevărată bijuterie, un lucru fără fisură... E ca o nouă religie, o imensă desfătare și bucurie a spiritului. Este singurul lucru care mai unește inimile oamenilor și adâncește sufletele... Este suprema iluzie, extazul însuși, eternitatea! Da, da! (Verifică lama toporului.) Chiar acum am putea, nu-i așa, să facem o probă... una singură, decisivă... Dumneata ai fost un înger, un băiat atât de bun... Am să-ți dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nor blestemat, care ajunge deasupra stației noastre... și se topește brusc. Ați căzut într-o cursă, da... Trebuie să fugiți. CASIERUL: Noi... am considerat că e de datoria noastră... să... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Deprimat și absent; răspunde mecanic și se adâncește tot mai mult în sine.): Da, da... E foarte bine că mi-ați spus... E atât de bine... HAMALUL: Nu vrem să fim vinovați... de o eventuală... Nu? (Către CASIER.) Cred că avea dreptul să știe... CASIERUL (Realizând șocul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu toate că nici aceste argumente nu erau de neglijat. Ca să vezi pe ce cărărui Îi umbla mintea micuțului Don Juan la acea oră târzie din noaptea pătimirii sale! N-am apucat să mă hlizesc cine știe ce pe chestia asta și nici să adâncesc problema bizareriei reacțiilor omului În Împrejurări speciale. Îmi mai venise o idee. Proastă, bineînțeles. Cum Îmi putusem Închipui că ar fi fost posibilă conectarea computerului la internet?! Te agăți uneori și de un fir de pai, nimic de zis, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cei mai mulți dintre istorici un anacronism strident. Și totuși, doar o sută de ani mai târziu, În 212, legenda spune că, În timpul asediului orașului Siracuza, grecul Arhimede, care, nederanjat de iureșul luptelor dimprejur, desenase pe nisip o figură geometrică și era adâncit În studierea ei, i-a adresat soldatului roman care Îl amenința cu sulița celebrele cuvinte latinești: noli tangere meos circulos - să nu te atingi de cercurile mele! Nu este imposibil, prin urmare, ca printre grecii din timpul lui Alexandru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din orice Încurcătură, chiar dacă, de obicei, soarta sa o decide mai mult urechea care o ascultă decât gura care o rostește. Urechea Evelinei nu excela În sensibilitate la ora respectivă; n-a avut vreo reacție, nici măcar așa, de complezență. Părea adâncită În avalanșe de gânduri rebele, pe care se străduia, fără prea mult succes, să le așeze În ordine. - Pot să-ți pun câteva Întrebări? a zis după aproape un minut de tăcere. - Știu replica asta din policier-urile americane. Șeriful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asta În fizicul cuiva. După câteva secunde, am simțit din nou apăsarea. Ce dracului, nimerisem lângă vreun homosexual agresiv sau ce se petrecea? Am Întors capul. În situații de-astea, ipochimenul se uită ostentativ În altă parte și se dă adâncit În gânduri, pentru ca, la nevoie, să poată pretinde că... stimate domn, dar eu nici nu mi-am dat seama că vă deranjez, vă cer mii de scuze... Firește, dacă nu e mârlan și nu-ți trântește scurt În nas tradiționalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru formația politică a lui Salazar. Poate că ceea ce îndrăznim să numim "continentalismul" lui Salazar - atât de opus structurilor oceanice și imperialiste din politica portugheză - "continentalism" prezent în toată ereditatea și copilăria lui la Santa Comba, a fost nutrit și adâncit lângă medievalele ziduri ale Catedralei din Vizeu. Dacă într-adevăr Oliveira și-a părăsit satul și și-a îndreptat gândurile către seminar, pentru că se îndrăgostise de o copilă din Santa Comba și întîmpinase pentru întîia oară rigorismul social - arunci ni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o țară de tradiție și populare catolică. Sectarismul guvernelor a deschis răni adânci în conștiința națiunii..." Dacă acțiunea Centrului Catolic - nici măcar după această supremă încercare din 1922 - n-a dobândit nici o libertate religioasă din partea guvernelor republicane, în schimb ea a adâncit mai mult ruptura dintre Centru și partidele monarhiste. Salazar se aștepta la această agravare a raporturilor cu monarhiștii. Însă el probabil că pierduse încă de pe atunci și în chip definitiv speranța într-o revoluție monarhistă victorioasă și aștepta să se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe viață și pe moarte în jurul șefului lor spiritual și politic. Salazar, chiar atunci când e admirat și urmat, rămâne singur. Mitul lui nu fructifică. E de altfel exagerat să vorbim de un mit al lui Salazar. Omul acesta rece, măsurat, adâncit în cifre, preocupat de probleme impopulare - morală, educație, politică religioasă - nu poate crea o atmosferă de frenetică admirație sau profundă devoțiune în jurul numelui său. Salazar își câștigă anevoie, printre preoți, profesori, student merituoși și catolicii Centrului, o faimă de om
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În Rusia, P. este tolerată oficial Începând din 1843... Sedusă la vârsta de zece sau doisprezece ani de stăpânul ei, de fiii lui sau de unul din servitorii lui, orfana sfârșește invariabil În P.“ - și așa mai departe, toate acestea adâncind misterul, În loc să elucideze sobru aluziile la amorul de curtezană pe care l-am Întâlnit În primele mele contacte cu Cehov sau Andreev. Vânătoarea de fluturi și diverse sporturi Îmi ocupau orele Însorite, dar oricâte exerciții fizice aș fi practicat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ciugulind, lipită de lujerul unui clopoțel, croindu-și drum În jos cu mandibulele de-a lungul marginii celei mai apropiate frunze din care ronțăia agale un semicerc, apoi Întinzându-și din nou gâtul și din nou Încovoindu-l Încet-Încet, În timp ce adâncea tot mai mult meșteșugita scobitură. Cu un gest automat o strecuram, probabil Împreună cu o bucățică din mica plantă, Într-o cutie de chibrituri și o duceam acasă pentru a produce În anul următor o splendidă surpriză, dar gândurile mele hoinăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a răzgândit. S-a prăbușit în scaun, izbucnind în râs. Mi-a făcut doar gestul acela prostesc, cu palma dreaptă peste încheietura mâinii stângi, lăsând brațul să se bălăngăne în sus și în jos, cu pumnul strâns și, pentru a adânci semnificația, cu degetul mare strecurat între arătătorul și mijlociul. I-am primit mesajul și am ridicat din umeri, încrucișându-mi și eu încheieturile pumnilor, cu brațele întinse, întrebându-l mutește, „Când ai scăpat de cătușe?“. Câteva zile mai târziu, maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
depășise punctul de unde s-ar mai fi putut Întoarce și că se afla Înaintea morții sau a pierderii a ceea ce natura Îi dăruise mai frumos: niște aripi lungi, fragile și neprețuite, tivite cu alb... A fost ca și cum s-ar fi adîncit Într-un vîrtej indescriptibil, fără timp de gîndire, căci acționă numai sub impulsul instinctului și al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe neașteptate, consistența uitată a ceva ferm și solid sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Însă Iguana Oberlus se Înșela. Numărul supușilor săi nu crescu, ci dimpotrivă, scăzu brusc cu o pătrime, ceea ce reprezentă - ca În orice alt „regat” din lume - o adevărată catastrofă. Se Întîmplase cinci zile mai tîrziu, cînd, la ora prînzului, fiind adîncit ca Întotdeauna În lectura silabisită a Ingeniosului hidalgo castilian și captivat de peripețiile acestuia, Își slăbise vigilența la care Îl supusese În permanență pe Georges, bucătarul, care, chiar În clipa În care Îi servea o strachină cu ouă de broască-țestoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
evoluții ale unei perechi de pelicani cu picioare albastre, care de mai bine de trei ore dansau comic unul În fața celuilalt fără să se hotărască să pună capăt ritualului prenupțial, și Îl lăsă acolo pe galician, care părea să se adîncească tot mai mult În straniile sale obsesii și șoptea ordine confuze destinate, pare-se, secundului de pe María Alejandra. Dar Oberlus reveni asupra subiectului o săptămînă mai tîrziu, cînd Îl găsi pe căpitan pregătind o oală plină ochi cu raci stacojii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici lucruri cu care să construiești o plută practică... SÎntem prinși În capcană. O privi fix. SÎnteți de multă vreme aici? — Am pierdut socoteala, veni răspunsul. Două sau trei luni, presupun... — Și eu am pierdut socoteala - chilianul păru să se adîncească În gînduri amare. Acasă probabil că m-au crezut mort cînd s-a Întors vaporul meu și nevasta mea poate s-a măritat cu altul... Dumnezeule! exclamă. Neputința face și mai Îngrozitor acest supliciu. Curînd se va sfîrși. O spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]