93,376 matches
-
-o Constantin Noica "înrămîndu-se" în ideal. Moștenirea pe care ne-a lăsat-o la sfîrșitul acestei bătălii cu realul se poate rezumă fidel prin cuvintele lui Witold Gombowicz consemnate în faimosul sau Jurnal: "... lumea a devenit mortal de serioasă, iar adevărurile noastre, lipsite de elementul ludic, se plictisesc și, din răzbunare, încep să ne plictisească și pe noi. Uităm că omul nu există numai pentru a-l convinge pe celălat om - el există și pentru a-l apropia, a-l împăca
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
răzbunare, încep să ne plictisească și pe noi. Uităm că omul nu există numai pentru a-l convinge pe celălat om - el există și pentru a-l apropia, a-l împăca, a-l seduce, a-l fermeca, a-l subjuga. Adevărul nu e doar o chestiune de argumente, ci și de atracție. Adevărul nu devine realitate într-un turnir abstract al ideii, ci din înfruntarea unor persoane"23. NOTE: 1. Miguel de Cervantes y Saavedra, Don Quijote de la Mancha, Chișinău, Ed. Hyperion
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
există numai pentru a-l convinge pe celălat om - el există și pentru a-l apropia, a-l împăca, a-l seduce, a-l fermeca, a-l subjuga. Adevărul nu e doar o chestiune de argumente, ci și de atracție. Adevărul nu devine realitate într-un turnir abstract al ideii, ci din înfruntarea unor persoane"23. NOTE: 1. Miguel de Cervantes y Saavedra, Don Quijote de la Mancha, Chișinău, Ed. Hyperion, 1993, p.396 2. Ibidem, p. 394. 3. Ibidem, p. 395. 4
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
simbolică și demnitatea supraindividuală, în timp ce rigoarea administrației, funcționarea firească a instituțiilor și a mecanismelor economice și sociale dădeau persoanei un sentiment de siguranță și de confort. Babă percepe destrămarea ordinii administrative și expierea simbolică a Imperiului, dar trăiește în continuare adevărul unei raportări demne la omul concret și la cel social. El poate observa încă, de la distanță și cu o întîrziere considerabilă, ca un martor cu o enormă capacitate vizuală, dinamica unei evoluții umane din care nu sînt excluse nici melancolia
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
a unui "stil", de-acum inconfundabil, care nu derivă doar dintr-o abilitate a frazării, ci interferează organic cu primul mod prin care cartea devine spectacol estetic, cel al jocului ideii. Să le analizăm pe rând. Ipoteza cărții e, într-adevăr, seducătoare. E tangenta ideii lui Borges (din Istoria infamiei) și celei a lui Baltrusaitis din celebrele studii de catoptrologie. Evoluția oglinzii, recuperată de către literatura ca simplu obiect real, reflectant, dar și ca metaforă, poate depune mărturie despre o altă evoluție
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
atașamentul pentru o idee nu pare a se supune normelor logicii, am să continui spunând, în al treilea rând, că tot ce urmeaza acestei premise în cartea Corinei Ciocârlie e atat de articulat, atât de armonic construit, încât valoarea de adevăr a ipotezei parcă nici nu mai contează. Ea rezista prin pură și simplă frumusețe a edificiului pe care il înaltă. Iar modul în care decupează cele 12 secvențe din istoria românului românesc al secolului XX, descompunându-le apoi, cu ochi
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
falsificam istoria, cum s-a întâmplat mereu până în decembrie 1989, si cum, din nefericire, se mai întâmplă și azi. Sunt inca mulți iconolatri, în special în mediile didactice și la Academie, chiar la vârf, care se opun cu îndârjire spunerii adevărului întreg despre marii scriitori, în general despre marii noștri oameni din trecut, prezentării lor nefardate, realiste. Ei nu admit să se vorbească decât în termeni exaltanți despre oamenii însemnați ai nației, iar cine adopta față de aceștia atitudinea normală a criticii
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
critic în ărelansarea literaturii române după colapsul proletcultist". (România literară, nr. 24/1999). La fel și în privința celorlalți importanți scriitori amintiți la început. Tot reprosându-li-se repetat, obsesiv, colaboraționismul din anii postbelici, nu li se creează o imagine disproporționat negativă, contravenind adevărului? Călinescu, Ralea, Vianu, Camil Petrescu riscă să apară în ochii posterității drept coautori de prim rang ai distrugerii valorilor spirituale românești în deceniile cinci și șase, când ei, de fapt, atât cât au putut în acele teribile vremuri, le-au
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
coautori de prim rang ai distrugerii valorilor spirituale românești în deceniile cinci și șase, când ei, de fapt, atât cât au putut în acele teribile vremuri, le-au aparat de distrugere. Nu au reușit să le apere pe toate, într-adevăr, dar nici atât cât au reușit nu li se recunoaște. Nu l-a numit un justițiar de modă nouă pe Tudor Vianu ăcomplicele comuniștilor"? În schimb personaje care au distrus cu adevarat valorile, politrucii culturali care au inițiat proletcultismul, care au
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
descumpănirea unor tineri discipoli care luau act de ea. Cu strângere de inimă consemna Nicolae Balotă în jurnal (Caietul albastru) emoția bucuroasă trăită de Blaga la receptarea primelor semne de bunăvoință din partea regimului, trimise prin emisari înalți. A rezistat într-adevăr Lucian Blaga mulți ani, dar, într-o anumită măsură, regimul însuși a fost acela care i-a impus rezistență, neacceptându-i colaborarea decât târziu. Am amintit în fugă aceste câteva date din evoluția postbelică a unor mari scriitori pentru a
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
cultural la noi, tehnologie intelectuală: modul în care anumite trăsături ale omului devin vizibile și inteligibile, împreună cu relațiile acestuia cu alte persoane, ori comportamentul pe care il manifestă. Pentru Foulcault, cunoașterea este ancorată în contingent, în așa-numitul joc al adevărului și erorii prin care se constituie, istoric, experiența, altfel spus acel complex primordial de convenții și norme care stabilește limitele în care o nouă idee sau ipoteză este acceptabilă. Fiecare dintre noi are o serie de caracteristici, un comportament și
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
externe spre Germania, nu voia el să accepte demnități ministeriale, păstrîndu-se în rezervă. Așa se pare și e păcat că, neexistînd însemnări de jurnal pentru acea perioadă, nu putem verifica acest punct de vedere din partea lui V. Pop. Brusc, într-adevăr, Valeriu Pop e reactivat cînd încep, în 1940, tratativele pentru cesiunea teritorială vestică cerută de Ungaria. După ce a fost șef al delegației române care a tratat, la Turnu Severin, cu delegația guvernului maghiar, tratative eșuate, Valeriu Pop numit de rege
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
enigme onomastice ale textului la care un dicționar de pseudonime v-ar fi util: Alberto Caeiro (Pessoa), Charles Lutwidge Dodgson (Lewis Carroll), V. Sirin (Vladimir Nabokov), Sebastian Melmoth (Oscar Wilde) și angelicul silezian (Angelus Silesius, Johannes Scheffler) care există într-adevăr în biblioteca lui...Osberg. Pe coperta ultimului număr al revistei PRO CINEMA, ochelarii de soare și surîsul "loial, moral și independent" al lui Kevin Kostner. Revista este o lectură perfectă pentru frivolele luni de vară. Cel mai mult ne-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
politică. Cu alte cuvinte, s-a dat ajutor puterii care scîrțîie, nu unei țări în care s-au făcut ceva pași pe cărările reformei. Cristian Tudor Popescu exprimă supoziții de această natură în editorialul sau de la începutul săptămînii trecute în ADEVĂRUL. Un ce motiv dătător de dreptate neîncrederii editorialistului e că acest acord a stat pe muchie de cuțit pînă în ultima clipă și că el a depins de cele cîteva mutări în plic ale guvernului României, printre care și renunțarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
cu Moses Gaster, care vedea circulația într-un singur sens: dinspre cărțile populare spre plăsmuirile folclorice, nu și invers. Cunoscând până la exhaustiv bibliografia și datele biografice ale autorilor, Iordan Datcu ține să facă un act de dreptate, aducând la lumină adevăruri, în timpul comunismului, ocultate: faptul că un remarcabil etnolog și lingvist, precum Petru Caraman a fost interzis și prigonit, sau ca personalități de mare anvergură, ca Vasile Voiculescu, Anton Golopentia, Harry Brauner, Ion Diaconu au fost deținuți politici. , apărut la Editură
Dictionarul etnologilor români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17697_a_19022]
-
rusului american. Rețin câteva formulări, cărora traducătoarea le-a găsit frumoase echivalențe românești, adesea reverberatorii: „Câtă noblețe în felul în care a evoluat minciuna în ultimii două sute de ani”; La o prostituare în grup, „Liudka venea, înaltă, zveltă, ochii... într-adevăr... și cu soțul la Interne”; „Îmi amintesc că fusese ameliorat deficitul aperitivelor prevăzute de comitetul raional de partid. De fapt, apăruse salata de dovlecei, mărturie a decăderii. Băutura coborâse și ea în altă categorie, la șlibovița iugoslavă, dragă lui Mișa
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
sînt folosite 'în afara' nu strică deloc, dimpotrivă, ajută". Așa să fie ! *Nu ratați, în aceeași revista nonconformistul interviu dat de actrița Coca Bloos. "Nici n-o să murim, nici n-o să trăim..." În privința impresiei artistice, expresivitatea multora dintre editorialele semnate în Adevărul de Cristian Tudor Popescu este excelentă, cu atît mai mult cu cît autorul lor nu se joacă de-a sinceritatea, ci, adeseori, e mai mult decît sincer. Adică i se întîmplă, uneori, să aibă viziuni, cele mai multe negre, iar atunci cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
autorul lor nu se joacă de-a sinceritatea, ci, adeseori, e mai mult decît sincer. Adică i se întîmplă, uneori, să aibă viziuni, cele mai multe negre, iar atunci cînd sînt negre sînt și memorabil scrise. Între editorialele din '90 apărute în Adevărul și editorialele sale de azi e o diferență și o distanta atît de mare, încît numai cine își mai amintește de lumea presei de atunci poate înțelege de ce, uneori, editorialele lui C.T. Popescu par un fel de cursive, iar adesea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
90 al ziarului îi chema pe subordonații săi să vadă cum arata solidaritatea muncitoreasca, aceea prin care minerii lui Cozma căutau redacția României libere, iar suprapunerea e că, la începutul acestui an, cînd Miron Cozma își caută drumul spre București, Adevărul era unul dintre ziarele pe care campionii lui Cozma urmau să le viziteze. Dacă privim acest editorial drept un fel de recuperare a rușinii unui gazetar că a putut asista la agresarea colegilor de la alt ziar de bandele chitite securistic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
vorbitor), vizînd îndeosebi zona sexualității și pe cea a politicului; opoziția dintre rațiune și nebunie; în sfîrșit, aceea despre care s-a vorbit cel mai puțin și despre care Foucault vorbește, tocmai din acest motiv, cel mai mult - opoziția dintre adevăr și fals. Sistemele de excludere reprezintă o modalitate exterioară de control și de delimitare a discursului, ce funcționează pe terenul puterii și al dorinței. Există însă o sumă de proceduri interne, de autocontrol al discursurilor: de pildă comentariul, asadar decalajul
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
cu universul. Pentru neoromanticul nostru președinte, însă, universul are contururi precise și denumiri concrete: FMI, Banca Mondială, N.A.T.O., Uniunea Europeană. Într-un cuvânt, Occidentul. Date fiind împrejurările, recuzita catastrofica și discursul apocaliptic, e de presupus că dl Constantinescu rostea niște adevăruri care-i stăteau de mult pe limbă. Departe de a-i proba bărbăția, vocalizele antioccidentale au dovedit - dacă mai era nevoie - că președintele nostru este necopt din punct de vedere politic. O fi domnia sa obișnuit cu acțiunile scurte, vijelioase, caracteristice
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
trebui să facă americanii pentru a ne consolida sentimentul de siguranță absolută. Să ne ocupe? Poate atunci ne-am simți mai liberi decât parem a ne simți acum! Când, însă, ziariști de pe la publicații influențe, precum un oarecare Bogdan Chireac de la Adevărul, nu par a cunoaște plăcere mai mare decât a provoca grosolan și de a inventa tensiuni când ele există doar în mintea lor, la ce să ne așteptăm? Astfel de indivizi, care au nerușinarea de a prezenta drept negru ceea ce
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
Destui jurnaliști români n-au nici un scrupul să pună în gură personalităților ce ne vizitează țara cuvinte pe care nu numai că nu le-au spus, dar au afirmat exact contrarul lor. Titlul unui articol publicat pe prima pagină a Adevărului în timpul vizitei d-lui Solana la București afirmă, tranșant, ca binecunoscutul om politic ar fi partizanul reconsiderării actualelor granițe europene. În realitate, o asemenea idee a existat doar în întrebarea reporterului Chireac, nu și în răspunsul d-lui Solana. Acesta
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
a-și dobîndi aură unui mare prestigiu în lumea literară neînfeudată regimului comunist, adică singura care conta. Nego devenise marele estet, expertul suprem al literelor noastre, într-o semiclandestinitate dătătoare de nădejdi, întrucît reprezenta o formă a luptei neîncetate pentru adevăr și valoare. Iată peisajul în care era silit a-și înscrie activitatea, așa cum îl reconstituie S. Damian, în amplă prefață la volumul ce întrunește scrisorile pe care i le-a adresat mai vîrstnicului sau confrate, între 1980 și 1992: "Desfășurarea
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
impresionat de caracterizarea pe care o face Mircea Cărtărescu: "o duplicare, o clonă a celui interbelic, un fenomen de taratologie culturală"! Formule percutante, fără îndoială, dar sînt ele și adevărate? Sînt cel dintîi care măsor enormitatea întrebării, adică invocarea unui adevăr care, după ultimele teorii, nu există. Și totuși: e posibilă duplicarea în arta altfel decît la modul reproducerii mecanice? Este Nichita Stănescu o "clonă" a lui Ion Barbu? A cui "clonă" este Cezar Baltag? Am impresia că, aici, Cărtărescu, cel
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]