35,844 matches
-
cumpăr Înapoi/ Și iar te vând... De fiecare dată mai ușor, mai ieftin; Dar te răscumpăr din ce În ce mai greu... Că te scumpești mereu. Nu știu când am Învățat joaca asta nebună, Dar mă trezesc jucându-mă, Oare de ce numai străinii te adună, Iar eu te vând În fiecare lună? Poate pentru că te-am moștenit de la tatăl meu? Erai În moștenire,/ Stăteai la mine, dar nu erai al meu. Cu timpul m-am crezut stăpân pe Dumnezeu Și te-am pierdut. Acum aș
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
discuția Începută. A continuat tot ea, cu unele citate din biblie, unde se spunea că smerenia și sacrificiul te aduc mai aproape de Dumnezeu. Ce aveam să-i spun? Că sunt destui profitori care speculează această sfântă naivitate pentru a-și aduna bogății cât mai multe? Nu puteam să-i spulber Încrederea În ceva mult mai bun. Era Înbujorată și vorbea cu o Înflăcărare și o convingere de nedescris. Avea o frumusețe asemănătoare cu a trandafirilor. Uitându-mă la ea, cu admirație
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Uitându-mă la ea, cu admirație, dar și cu o oarecare strângere de inimă, gândul m-a dus la muza lui Baudelaire și la povestirile lui Nathaniel Hawthon, unde era descrisă „ o grădină ciudată, În care un botanist toxicolog a adunat tot felul de plante otrăvitoare: aceste plante, cu frunzele ciudat de crestate, de un negru-verde sau de un verdealbastru mineral, ca și când ar fi Înmuiate În sulfat de cupru, au o frumusețe sinistră și Înfricoșătoare. În ciuda farmecului lor, simțim că sunt
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de iubire” (Dinu Săraru - Clipa). Am urmat școala generală În localitatea În care am venit pe lume. În această perioadă am Început să scriu primele poeme (vers alb), Îndrăgostită fiind de: Eminescu,Creangă,V.Alecsandri, Topârceanu, ș.a. Recitam adesea, În timp ce adunam vreascuri din grădină și din gardurile vecinilor... pentru a aprinde un foc În vatra din bucătăria de vară, versurile lui George Coșbuc, ce s-au Încrustat adânc În sufletul meu: „Pe vatra veche ard, / Pocnind din vreme-n vreme, / Trei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
prețui ceea ce avem. Avut nu este cel ce are multe, ci cel ce nu are nevoie de multe. Alergarea și lăcomia după avere te fac să-ți pierzi anii și sănătatea, să-ți pierzi liniștea. Cel ce aleargă să-și adune multe nu va dispune de timp pentru a se bucura de ele. Bucurați-vă de viață și, pentru toate, mulțumiți lui Dumnezeu. Cu oamenii din jurul vostru, vecini, colegi de muncă, prieteni să vă stăruiți totdeauna să fiți corecți, nu supărați
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mine. Ultima data când am văzut-o pe tanti Alexandra, îmi povesti toate acestea și o altă întâmplare mai recentă, care este destul de interesantă. Părintele din sat organizase o călătorie la mănăstirea Orheiul Vechi din satul Butuceni. Duminică dis-de-dimineață, se adunară toți doritorii la biserică, venise autobuzul și plecară. Ajunși la mănăstire, fiecare își găsi un loc și, liniștiți, ascultau Sfânta Liturghie. După ce se termină tot, lumea ieși afară și ieși și ea. Cum ieși, îndată se apropie de ea o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de rău pentru timpul ce-l pierduse. Cum crezi, dacă n-ai văzut? Se numea Ana. Lucra de mulți ani bibliotecară la școala din satul vecin. Era blândă și bună la suflet ca pâinea. Copiii o iubeau mult și se adunau în jurul ei ca albinele la flori. Colegii de muncă o numeau „călugărița”. Ea nu știa, de față cu ea nu pronunța nimeni acest cuvânt. Știa, însă, că toți râdeau de ea și de convingerile ei religioase, dar acest lucru nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu moară fără lumină. Se îngrijea de ea o vecină, căreia îi lăsase moștenire casa. Își prevăzuse momentul când urma să moară și îi zise acestei femei: „Hartină, eu voi pleca azi seară”. Și așa a fost. Seara s-au adunat mai multe femei, care țineau lumânări aprinse în mâini și citeau rugăciuni din carte. În fața icoanei Maicii lui Dumnezeu cu pruncul în brațe, ardea voios candela, pe care nimeni nu o văzuse niciodată stinsă. Bunica Dosia o privi ultima dată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așa doar o clipă, apoi imediat mi-a venit în gând să caut apă. Apa! Ea este mereu lucrul cel mai important din toate cele necesare pentru a face curațenie. Fântâna era departe și adâncă, greu mi-a fost să adun apă suficientă pentru a putea spăla toată murdăria, dar am reușit. Celelalte le-am găsit pe parcurs, una câte una, aici o mătură veche, dincolo o bucățică de săpun, apoi o cârpă. Am început să aleg lucrurile care erau vechi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și de maturi cum sunt cei de la oraș. De mici, au libertatea de a colinda satul și dealurile toate. Cel puțin așa era atunci. Satele nu aveau curent electric decât câteva ore din cele 24 ale unei zile. Seara, ne adunam toți la călduț și mai povesteam din cele auzite sau citite, învățam copilașii rugăciuni, poezii, le spuneam povești... Erau lungi nopțile de iarnă. Trecuse și aceasta repede. Se începuse luna martie, dar iarna nu dorea să cedeze locul primăverii. Se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Momentele plăcute și bucuriile copiilor urmau încă. După masă, Alexandra și cu surioarele ei, ca toți copiii satului, îmbrăcați în hăinuțe de sărbătoare, se porniră cu „Hristos a Înviat!” pe la vecini și rude. După amiază, urmau jocurile copiilor ce se adunau în uliță, schimbul de cozonac (fiecare considera că al lor era cel mai gustos), poveștile de bucurie a multora și așa trecu ziua de repede că nici nu observară când se făcu seară. Înainte de culcare, își pregăti fiecare din ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a multora și așa trecu ziua de repede că nici nu observară când se făcu seară. Înainte de culcare, își pregăti fiecare din ei ghiozdanul pentru a doua zi. Nu uitară să pună și din acele multe bunătăți, pe care le adunaseră de pe la vecini și rude, ca răsplată pentru anunțarea Învierii lui Hristos. Se culcară cu toții obosiți și plini de bucurie. A doua zi, copiii se treziră, se spălară, se îmbrăcară și „la școală!” Urma sa fie o zi la fel de interesantă și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a se revedea cu nepoții săi. Era o adevărată bucurie pentru toți. Are cinci nepoți și locuiesc toți în același oraș. Ce bine! Când merge în ospeție la ei, îi poate vedea pe toți odată. Era vineri seara și se adunaseră toți cu soții, soțiile și copiii lor la Ionel acasă. Se pregătise masa cu de toate și nu lipsea nici un pahar de vin de la mama de acasă, care fusese păstrat anume pentru acea zi timp de două luni. Erau toți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o numesc cu drag „Ionica”. Au încercat unii din ei să o numească „mătușica”, „lelica”, dar până la urmă revin la „Ionica”, nu li se primește, zic ei. Chiar și copiii lor, pentru care este bunică, o numesc la fel. Se adunaseră împreună cu ocazia unui eveniment; a doua zi, sâmbătă, se căsătorea un verișor, unicul care mai era necăsătorit. Vorbeau despre toate: părinți, copilărie, prieteni, școală, profesori ...Amintiri, amintiri, amintiri frumoase. Câte mai ține minte omul acesta! Aceste momente sunt foarte plăcute
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu iarbă verde pe care o așezam pe parul cel mai înalt de la poartă, cică aducea rod semănăturilor. Sărbătoarea Învierii Domnului era deosebită, aici tradițiile erau cele mai bogate. Seara, în ajunul Învierii, se făcea un foc, la care ne adunam toți copiii din mahala și stăteam până târziu, până ardea tot ce adunam împreună cu mult timp înainte. Cel mai mare dintre noi era responsabil. Doar el avea dreptul să arunce ceva la foc când credea că era necesar. Noi, ceilalți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
poartă, cică aducea rod semănăturilor. Sărbătoarea Învierii Domnului era deosebită, aici tradițiile erau cele mai bogate. Seara, în ajunul Învierii, se făcea un foc, la care ne adunam toți copiii din mahala și stăteam până târziu, până ardea tot ce adunam împreună cu mult timp înainte. Cel mai mare dintre noi era responsabil. Doar el avea dreptul să arunce ceva la foc când credea că era necesar. Noi, ceilalți toți, stăteam în jurul focului și cântam sau recitam poezii. Ne plăcea mult și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de fericiți că Maica Domnului ne iubea și venea în fiecare an la noi de această sărbătoare. Erau sărbători la care știam că se coc plăcinte, toate gospodinele din mahala puneau împreună totul și coceau la o casă, unde se adunau toți împreună și mâncau. Era de sâmbăta pomenirii lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți. Și încă multe alte obiceiuri plăcute și interesante erau, pe care eu mă stărui să nu le uit: cele de Sfinții Apostoli Petru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să intru să mă joc cu ei. Apoi, când copiii plecau la amiază la somn, fugeam acasă ca să văd ce făcea mama. Fratele cel mai mare studia la școala de iluminare culturală din orașul Soroca. Îi plăcea mult muzica. Părinții adunaseră ceva bani și îi cumpăraseră un acordeon. Nu-mi amintesc multe despre el, eram prea mică, dar câteva momente, pe care nu le voi uita niciodată, mi-au rămas clar în memorie. Vara anului 1970, ultimele zile ale lunii iulie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
prețui ceea ce avem. Avut nu este cel ce are multe, ci cel ce nu are nevoie de multe. Alergarea și lăcomia după avere te fac să-ți pierzi anii și sănătatea, să-ți pierzi liniștea. Cel ce aleargă să-și adune multe nu va dispune de timp pentru a se bucura de ele. Bucurați-vă de viață și, pentru toate, mulțumiți lui Dumnezeu. Cu oamenii din jurul vostru, vecini, colegi de muncă, prieteni să vă stăruiți totdeauna să fiți corecți, nu supărați
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
viața alături de mama și unde, împreună, și-au crescut copiii. Toată mângâierea lui era Biserica, credința și nădejdea pe care niciodată nu le pierduse. Reușise să cultive multă dragoste și la nepoții, pe care foarte mult îi iubea. Aceștia se adunau la el acasă ca albinele la flori. Datorită tatălui meu, ei toți erau și sunt ca frați. Când se întâmplă câteodată să se supere de la ceva între ei, era deajuns să spună cineva: „Oare ce ar zice bunelul Tudose dacă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a face făină, taică-tu plecase cu alți oameni din sat tocmai la Cărbuna, numai acolo era moară și se putea măcina. După plecarea lor, spre seară, se schimbase brusc timpul. Venise un vânt puternic și ninsese toată noaptea. Se adunase atâta zăpadă, că nu puteai ieși din casă. Dimineața, frații tăi făcuseră cărări, ca să poată aduce cele de trebuință în casă. Afară, era o vijelie de nu îndrăznea nimeni să iasă din casă, iar troienile erau înalte. Făcusem focul în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rezista nimeni, se petreceau lucruri stranii în acea gospodărie. Până la urmă, toți plecau de acolo. Peste vreo câțiva ani, băiatul mai mic începuse a veni din când în când pe acasă. Apoi, se vedea tot mai mult pe acolo. Se adunau mai mulți și făceau diferite lucruri murdare și urâte în acea casă. Făcuse ceva și era căutat de poliție. Temându-se să nu fie închis și bătut, deznădăjduit și plin de frică, își puse capăt zilelor ca și mama sa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Aur zice că cei ce trăiesc în păcate, cu nimic nu se deosebesc de cei morți. Cât trăim, din toate învățăm. Surpriza „Pregătește-ți sania vara și căruța, iarna,” zice înțelepciunea poporului. Toată vara și toamna oamenii muncesc, aleargă și adună ca să aibă de toate, pentru acea perioadă a anului, când frigul și zăpada nu le permit să facă mai nimic. Pentru fiecare gospodar și gospodină, este plăcut și se simt bine, când știu că au adunat de toate și sunt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
oamenii muncesc, aleargă și adună ca să aibă de toate, pentru acea perioadă a anului, când frigul și zăpada nu le permit să facă mai nimic. Pentru fiecare gospodar și gospodină, este plăcut și se simt bine, când știu că au adunat de toate și sunt pregătiți pentru a trece iarna. Grâul și porumbul pentru a face făină, vinul așezat în butoaie, tot felul de fructe și legume pregătite în conserve, uscate sau păstrate proaspete, murături și multe altele de care se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
muncii lor. Erau tineri, la începutul vieții de familie, aveau doi copilași și simțul datoriei de părinți prinse rădăcini trainice în sufletele lor. Se stăruiră să fie și ei ca toți oamenii harnici și gospodari. Toată vara și toamna au adunat ca furnicuțele toate cele de trebuință pentru iarnă, ca să poată fi pregătiți și liniștiți și ei, la fel ca toți oamenii. Erau ultimele zile ale lunii noiembrie, dar destul de frig, pământul noaptea îngheța, iar ziua, când temperatura creștea puțin, se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]