7,838 matches
-
piept al hainei sale roșii o vergea scurtă. Trase de ea și o întinse până o făcu cât un baston. Sau cât o antenă de radio portativ „Pionieer 3Z.“ Acela se mută mai spre capătul băncii. În spatele lui un alt afiș, cu fotografia profesorului Tomnea, venit în oraș. Câteva urări de bun venit din partea prefectului Soporan. Acela citi atent și afișul acesta, pufnind nemulțumit de câteva ori. Se așeză apoi pe bancă. Prinse a zgâria cu nuielușa aceea metalică fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sau cât o antenă de radio portativ „Pionieer 3Z.“ Acela se mută mai spre capătul băncii. În spatele lui un alt afiș, cu fotografia profesorului Tomnea, venit în oraș. Câteva urări de bun venit din partea prefectului Soporan. Acela citi atent și afișul acesta, pufnind nemulțumit de câteva ori. Se așeză apoi pe bancă. Prinse a zgâria cu nuielușa aceea metalică fel și fel de semne pe dalele prăfuite din fața sa. Socotea ceva. Sau scria, cu litere ciudate, cuvinte doar de el pricepute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe dalele prăfuite din fața sa. Socotea ceva. Sau scria, cu litere ciudate, cuvinte doar de el pricepute. Uneori semnele acelea dădeau a se închega într-un desen cu contururi colțate. Un fel de plan cadastral. Părintele Băncilă studie și el afișul cu Tomnea. Din fotografie îl privea un ins necunoscut, îmbătrânit, cu față prelungă, ochi borcănați. Parcă era flămând și-i venea să plângă de foame. Nu semăna câtuși de puțin cu băiatul văcarului, tinerelul din urmă cu ani, care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sa, moașa, ce credeți că făcea? Dacă vă spun...Se târnosea cu caralii în colonia din Baltă și o dăduse la bucătărie. Apoi, când a venit șef acolo căpitanul Brandaburlea, vărul lui dom Cangurașu, cu ecologia, a trecut-o la afișe. Cea că era talentată la pictat și făcea afișe și lozinci de le punea pă panouri. Vă dați seama... Lupta pentru pace, cu republica, protecția muncii, tot ce era cazul. Spusese toate acestea pe nerăsuflate, ca o lecție îndelung repetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Se târnosea cu caralii în colonia din Baltă și o dăduse la bucătărie. Apoi, când a venit șef acolo căpitanul Brandaburlea, vărul lui dom Cangurașu, cu ecologia, a trecut-o la afișe. Cea că era talentată la pictat și făcea afișe și lozinci de le punea pă panouri. Vă dați seama... Lupta pentru pace, cu republica, protecția muncii, tot ce era cazul. Spusese toate acestea pe nerăsuflate, ca o lecție îndelung repetată. Oficiantul luă hârtiuța aceea, o cercetă profesionist, mișcând ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și noi pe dinafară. Pe urmă s-a reglementat situația. Aveau nevie de noi. Chicoti ca și cum oficiantul îi făcuse ghiduș cu ochiul. - Dar știți cine-i băiatul de l-am înfiat noi? Taman profesorul ăsta de l-a pus pe afișe peste tot. Mai să mă despart chiar atunci de Eftimie, dar am mai răbdat până a fost să fie chestia cu Valentina. Asta a fost prea de tot. Ne retrăsesem de-acuma aici. Oameni în toată firea. Pensionar și făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Bătrâna scotoci ceva în poșetă. Nu găsi. Zâmbi necăjită. - Aveam o poză cu toată familia, și cu Ilarion, băiatul înfiat. Să ți-l arăt. Tot scormonea în poșetă. Nu găsea fotografia. - N-o am la mine. Dar e ăla de pe afișele din oraș. Îl cunosc după ochi, migdalați și parșivi. Savantul care e venit să dea bani la populația care s-a trecut pe liste. Nu știu de v-ați trecut, dar eu sunt la poziția douăștrei. La noi, la Asociație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mare că blamează acum arta revoluționară, devotată. Și cu Goncea, știe ea ce-a fost? Comenzi erau, da’ știe ea câți bani lua el și câți Goncea? Că sprijinea, cică, artiștii. Și dacă nu te lăsai sprijinit, pictai până la urmă afișe la Salcia, în Baltă. Sau la Chilia, cu tăietorii de stuf pentru export. Vedea tabloul. Îl pictase în 1957, pentru Expoziția Județeană organizată când, la 7 iulie, s-a încheiat colectivizare în Dobrogea. Goncea era atunci și el tânăr, locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mulțimea bulucită de-a lungul scării. Atunci îl zări și el pe insul de la telefon. Cocoțase revista pe telefon. O recunoscu imediat: Flacăra, numărul acela din preajma Festivalului din ’53, când îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
casă în halul ăsta? S-a nimerit că te-am văzut acu’, că a trecut coloana cu ăla. Și nu-i străin. E de-al nostru. A fost profesor aici, trebuie să-l știi, unul Tomnea. Are poza pe toate afișele. Femeia clătină din cap. Dădu să ridice și mâna apoi se răzgândi: - Știu eu ce fel de profesor este Tomnea ăsta. Am auzit eu... E din ăia care umblă acuma prin oraș. Dacă n-o fi chiar tartorul lor. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șuuuuut... Eu nu mai am treabă cu voi. De când l-a împușcat la Revoluția de la Județeană pe tac-tu, nu mă mai interesează nimic. O duc numai la singurătate și nedreptate din partea ta! Ajunseseră iar în dreptul cinematografului. Femeia privi furioasă afișul filmului din program. Fotografiile din cealaltă vitrină, cu trei mașini în flăcări, cu un cap de reptilă imesă mușcând dintr-un zgârie-nori, cu două fete în costme de scafandri plutind pe deasupra piramidelor egiptene. - Mai bine, du-mă la un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de patru patru ori. Asta când era nervos. Îl cunoștea tot orașul după ț-îul lui. Silică îi povestea ceva. Îl auzea ca de peste vis. Prostii de-ale lui, cu revista pe care vroia să o scoată împreună cu „frații“ lui, despre afișele lipite prin stațiile autobuzelor și prin care chemau lumea să se înscrie în mișcarea lor. Ziceau că vor, ei, niște mucoși, să curețe neamul, cât puroiul nu infectase toată suflarea. Îi trăgeau la întrebări pe ăia care ieșiseră la Revoluțiade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Și Stelian a stăruit să se decidă. Se cunoștea cu Emilian de mult, din studenție. De când cu Festivalul acela din ’53. Erau în nu știu ce comisii, cu pavoazarea, cu maestrul Focan, și cu Burtăncureanu, scriitorul nostru, cu cantinele, cu balurile, cu afișele, nu mai țin minte, mi-a povestit Stelian, dar nu m-a interesat. Au lucrat apoi și la tineret o vreme. Stelian a intrat mai târziu în minister, chiar pe 1 octombrie 1967, când a dat Ceaușescu decretul ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al papagalului lângă insecticid? Din acest motiv intram cât se poate de rar în cămara alor mei, și nu mică mi-a fost mirarea când am realizat, pe la 11 ani, că pe pereții cămării taică-meu lipise o grămadă de afișe din Playboy. Ceea ce eu luasem până atunci drept imagini inutile se dovedeau acum poze cu femei dezbrăcate și mașini decapotabile care sclipeau în soare. Dar asta e o altă poveste. Pe pereții cămării ei, bunică-mea lipise un calendar ortodox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
E foarte greu... Ar putea, în schimb, să aducă pe altcineva. La Cross, de exemplu, se apela, de obicei, la directorul artistic, Philip Cantley. El prelua conducerea și-i dădea spectacolului o formă oarecare, lăsând totuși numele lui Melanie pe afiș. Nu că ar conta prea mult, pentru că s-ar ști în întreaga industrie ce s-a întâmplat. Ar afla cu săptămâni bune înainte de deschiderea spectacolului. —Janey, mă bagi în sperieți! Janey abandonă tonul său detașat, speculativ. Hai, nu te îngrijora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rezultatul. Își măsură Înălțimea, un metru și șaizeci de centimetri, dar niciodată nu fusese În stare să facă transformarea fără hârtie și creion. Pe deasupra, bănuia că Înălțimea era mai puțin probabil să-l trădeze, așa cum o făcuse greutatea. Erau câteva afișe pe perete: una dintre fotografiile previzibile ale lui Fulvio Roiter cu Carnevale; o reproducere a mozaicelor din San Vitale În Ravenna; o fotografie mărită a unor munți ce semănau cu crestele zimțate ale Alpilor Dolomiți. Peretele din dreapta, cum era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Maiestate, fata nu mai este la palat! Ce?! Adu-o aici! spuse prințul nervos. Imediat, mărite prinț! Va fi căutată peste tot și nu ne vom opri până nu o vom găsi! Gărzi! Trimite-ți trupele de căutare și lipiți afișe cu recompense peste tot! Față aceea trebuie să fie adusă înapoi la palat. Da, domnule! Prințul se întinse în patul lui și încerca să adoarmă. O mică lacrima amară îi curse pe obraz. Îi era dor de mine... Sară m-
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
mult. Apoi a venit la mine, zicând: Ce naivă ai fost, esti o fugara, nu poți avea încredere în nimeni. Știai de la bun început cine sunt?! am întrebat-o eu mirata. Evident! Mă mir cum de nu ai văzut toate afișele cu recompense... Căpetenia călăreților i-a dat Sarei un săculeț cu monede de aur, iar pe mine m-a legat și m-a urcat pe cal. A dat comandă și toți călăreții, cu mine că prizonier, au mers spre palatul
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
copiii păreau să fie peste tot. Oare întotdeauna Fifth Avenue fusese plină de mame la modă care împingeau cărucioare cu progenituri îmbrăcate în haine de designer? Fiecare revistă prin care se uita Alice era însuflețită de familii superbe. Până și afișele de pe străzi erau cu copii mici. Și, ca pentru a sublinia ideea, drumul către serviciu parcurs de Alice prin Central Park se animase, dacă ăsta era cuvântul potrivit, din pricina celor din Buggycisers 1, un grup de mame cu aspect stresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
iar cutiuțele cu lapte pentru copii deja preparat - Hugo încetase de mult să mai numere măsurile din varianta sub formă de praf - se terminaseră și ele. O, Doamne, și mai trebuia cumpărat și tortul pentru creșă. Așa cum le aminteau tuturor afișele încă de acum câteva săptămâni, Chicklets urma să organizeze o licitație de prăjituri, la care toți părinții erau așteptați să contribuie. Hugo avea senzația pregnantă că dacă el s-ar fi abținut, copilul avea s-o pățească. Când a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de ură pe care i le aruncase Amanda, distrăgându-i atenția. Hugo fusese de acord pe un principiu similar: personificarea grețoasă a tatălui perfect pe care o interpretase Jake avusese același efect asupra lui. Când Lotti a scos la lumină afișul cu copilul cu capul în jos, gândurile lui Hugo au alunecat, fără voia lui, în trecut. Se scurseseră aproape nouă luni de când Alice îi dăduse telefon plângând, urlând și abia trăgându-și sufletul, ca să-i confirme, printre hohote de plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
renunțați la abonamentul de la cablu, Dosarele X sunt chiar aici, lipsește Fox Mulder, lipsește Dana Scully, nici extratereștrii nu se înghesuie, dar nu există spoturi publicitare și, la naiba, aveți MAGICIANUL care joacă un rol formidabil, el este capul de afiș, vedeta show-ului morbid, iar SCRIITORUL distribuit în rolul secundar își merită toți banii pe care nu-i primește niciodată de la edituri. De o parte și de alta a drumului se desfășura câmpul, norii întunecați păreau prăbușiți ca niște parașutiști
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în pământ, se aflau personajele care-i bântuiseră viața ultimelor zeci de ore: Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj (avea fața zdrobită și venea direct - asta era senzația - de pe platourile de filmare ale unei pelicule în care morții-vii țineau capul de afiș), Huiduma Bodyguard (la fel de boțită ca și șeful său; ducea într-o mână un radiocasetofon de bord din care susura o melodie blues, complet nepotrivită cu întreaga atmosferă, însă Scriitorul se obișnuise, deja, cu tot felul de anomalii), Vecinul curios (plin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
simtă cineva care merge pe bicicletă ! Iuhuuuu ! Ceea ce mă atrăgea la graffiti nu era stridența lui, ci Adina Dabija 94 puternicul său caracter, Îmbinat cu cel mai desăvârșit anonimat. Era o seară rece de februarie și În fața mea se Întindea afișul imens al unui spectacol de revistă, În care erau Înscrise mai multe nume de actori celebri care se prostituau pentru bani. La ora aceea nu era nici țipenie de om pe străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând‑o imediat la loc În jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne lătra. Contrastul dintre pedanteria afișului și forța graffitiului era atât de mare Încât nu mi‑am putut reține un strigăt de satisfacție. După ce am comis toate faptele huliganice care ni s‑au părut că ar putea da o lovitură sub centură artei de consum ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]