6,798 matches
-
În scurt timp Începu să facă dragoste cu copacul. Dar făcând asta, Își dădu drumul și căzu, trezindu-se brusc. De ce visase că era o maimuță, iar Harry un copac? Și de ce-și Înfipsese unghiile atât de adânc? Se agăța prea tare de el? Până să apuce să-și ducă gândul la capăt, văzu pe cineva mișcând În fața scorburii. Nu se luminase Încă. Oare ceilalți se apucaseră să pregătească micul dejun așa de devreme? Personajul stătea aplecat, mâncând ceva grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
treceau. Își Înfășuraseră partea de jos a cracilor pantalonilor În bucăți de pânză, pentru a nu lăsa gângăniile să intre, dar tot trebuia să folosească un pieptăn de bambus ca să Îndepărteze scaieții și mugurii lipicioși ai frunzelor care li se agățau de haine. Copacii erau Înalți, iar coroanele lor care se uneau serveau drept umbrele de soare. Această parte a pădurii era slab luminată, dând impresia unui amurg nesfârșit. Dar chiar și În această lumină slabă puteau vedea plante cu aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rezistent, se pronunță el. Îi prinse privirea lui Heidi, iar timp de cinci secunde, adică cu patru secunde jumătate prea mult, s-au privit lung, zâmbind ușor. Aceasta era strategia lui cu femeile, privirea care anunța femeia că va fi agățată. De data asta Însă nu era premeditată, iar sentimentul de rușine pe care l-a avut când și-a Întors privirea spre plantă Îi era nefamiliar. — Nu ți se pare extraordinar că, deși abia ajunge soarele, aici cresc atâtea chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ce a hotărât. Chiar Înainte de a se Întâlni cu el, discutaseră posibilitatea ca Întreaga căutare organizată de TV Myanmar să fie o farsă, iar Harry să fi fost luat de fraier. Era ca mulți alți oameni disperați, gata să se agațe de orice speranță. Mai multe rețele, În afară de GNN, suspectaseră că ar putea fi vorba de o șmecherie de imagine, dar hotărâseră să nu arunce Încă bănuiala cum că martorii ar fi falși, din moment ce nu aveau probe solide care să contrazică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scoseseră cincizeci și trei de pături și le așezaseră la aer pe rogojini. Femeile căsătorite au adus cele mai bune haine, acum zdrențuite, pentru a le arăta surorilor lor Împletiturile secrete pe care le păstraseră cu grijă. Secretele deveniseră inutile. Bunicile au agățat șalurile cântătoare de brațele copacilor, din moment ce fetele nemăritate nu vor mai fi acolo pentru a le purta și a-i jeli. În curând se vor Înveșmânta În aceste straie bune și, cincizeci și trei de oameni, tineri și bătrâni, se vor așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iar tobele, goarnele, tigvele și fluierele s-au lansat Într-un ritm alert de bătaie de inimă: bum-bum, bum-bum. Din ce În ce mai repede, din ce În ce mai tare. Vacarmul te Împiedica să gândești sau să te miști. Bennie se temea că mintea lui se va agăța de acest ritm repetitiv și va suferi un atac de cord. Bătăile și incantațiile deveniseră o unică bătaie de inimă. Cu o ultimă lovitură În toba de bronz, toate sufletele din Locul Fără Nume au fost zdruncinate din trupuri, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În timp ce-și cerea iertare Natului pagodei pentru că se urcase pe un perete atât de fragil. Dar se pare că Natul tot nemulțumit a fost. Când mai avea doar vreun metru până la pământ, bucata de piatră de care se agățase cu mâna stângă a alunecat, ca un dinte stricat smuls dintr-o gingie putredă. Simțind o durere ascuțită, a căzut Într-un loc fără fund și acolo și-a văzut tatăl pentru prima dată după mai mult de zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aceste Întrebări pentru că și eu mă gândeam la același lucru. Avem o ipoteză, spuse detectivul, dar nimic mai mult. Vedeți, lângă fereastră era un scăunel. Credem că domnișoara Chen s-a urcat pe scăunel, cu fața spre fereastră, gata să agațe niște beculețe de Crăciun. De ce făcea acest lucru după miezul nopții ne Întrebăm cu toții. Era primul weekend din decembrie, a răspuns Vera, și toate magazinele aveau instalațiile și decorațiunile deja puse. Bibi Îmi spusese că va trebui să stea trează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
obiectele pe masă când poștașul mi-a Înmânat-o. Am pus-o pe masa de altar și nu am simțit cum trece timpul până să-mi amintesc de ea. Așa cum a ghicit detectivul, eram Într-adevăr urcată pe un scăunel, agățând beculețele de Crăciun. Am ochit pachetul verișoarei mele, m-am aplecat și am luat scrisoarea. Începea cu pălăvrăgeala obișnuită despre vreme și sănătate. Pentru ca apoi să ajungă la ceea ce numea „veștile interesante“. „Zilele trecute, Îmi scria ea, eram În talcioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gură. Se pare că cineva le pusese lingurițele ca să nu-și înghită limba. Încă vreo șase conductori stăteau lângă stratul cu flori, își țineau capetele în mâini și plângeau. Când am urcat scările, o fată hohotea pur și simplu. Am agățat un impiegat și l-am întrebat: — Pot să vă ajut cu ceva? Am lucrat pentru JR. Sunt obișnuită cu situațiile de urgență. Avea o privire rătăcită și n-a putut să spună decât: „Vă implor!“ M-am întors spre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era de fapt podeaua. Asta era chestia aceea rece pe care o simțisem cu mâna dreaptă. După ce am văzut o poză de-a mea într-un cotidian sportiv, am înțeles ce se întâmplase. Eram întins pe podea, cu mâna dreaptă agățată de bară. Am fost filmat și chiar am apărut la televizor zăcând întins pe podeaua din metrou. Am stat culcat pe o parte cam treizeci de minute. Liniștit și relaxat (râde). Un observator din stație m-a scos afară. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întâlnit cu o yuta faimoasă. Eram mulți oameni la întâlnirea respectivă, dar numai eu am fost chemat și mi s-a spus: «Se pare că ai ceva probleme!» De parcă mi-ar fi citit gândurile. «Ești tulburat din cauza tatălui tău. Te agăți de tatăl tău și trebuie să scapi de atașamentul acesta. Lasă-l pe tatăl tău în urmă și fă un pas spre o nouă direcție! Dacă mama ta încă mai trăiește, trebuie să ai grijă de ea. Cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
totul cu suspiciune. Mă simțeam tare încurcat atunci când eram întrebat: «Cum de nu v-au controlat mintea cei din Aum, domnule Takahashi?». Cu alte cuvinte, în dorința mea de a descoperi o religie pentru mine, în primă fază m-am agățat de secta Aum. Nu am locuit acolo decât un an, după care programul a devenit mai lejer; mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi stat, să zicem trei ani. În stadiul acesta încă mi-au mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sistemul Războiului Rece a căzut, iar oamenii nu mai știau în ce direcție s-o apuce. Cam același lucru s-a întâmplat și în cazul cutremurului din Kōbe și a incidentului Aum. Nu exista o axă de care să te agăți. Kawai: Parcă cele două evenimente sunt un pic diferite, dar, dacă Războiul Rece ar fi continuat, ar fi fost greu ca organizații de genul Aum să apară. Din orice unghi ai privi lucrurile, răul tot iese la suprafață. Nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sau pe care, poate, nu l-ai iubit niciodată! Ce bine e să te scoli dimineața fără să fii nevoit să spui "Vă urăsc pe toți", îl parafrază Filip. Neiubind nimic ce ține de viață te-ai detașat de ea, agățându-te în schimb cu disperare de ideea morții, în speranța că "acolo" vei găsi o lume compusă din elemente de care te vei putea atașa sau, cel puțin, o lume în care atașarea nu este o condiție obligatorie supraviețuirii. Ha
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cinșpe-șaișpe prea cuvioși sfinți Ioan cu care ne-a procopsit calendarul creștin ortodox, mai avem voie să mai tragem o harașpincă prelungită, ca să putem lua în piept de mâine viața cel puțin câinească imaginată de alde Băsescu și brelocul său agățat la cureaua nădragilor, numit Boc cel mic. Dar eu, pensionarul de serviciu la praștia de tras cu alune în veverițele copilăriei mele, nu am decât să deschid televizorul și însetat de cultură să urmăresc ce mai e nou de exemplu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
început, m-a chinuit dragostea ei arătată fățis, lacrimile și desperările, frămîn-tările care îmi împiedecau munca. Apoi, tot timpul de mai târziu, m-a durut că nu plânge destul, că nu se mai arată complect nenorocită, că nu se mai agață dureros de mine. Și acum mă tem ca lipsa mea să n-o fi dezobicinuit de puterea mea asupra ei și să nu se fi convins că nu se mai poate continua așa, să nu fi luat vreo hotărâre și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-l joace sau ar fi avut mai puțină perspicacitate ca mine, sau ar fi interpretat cu bunăvoință mici gesturi de ale Irinei neconvenabile pentru el, s-ar fi consolat filozofic zicând că așa e lumea și s-ar fi agățat pentru mulțumirea lui proprie de mici gentilețe în care Irina ar fi fost sincer duioasă, dezinteresată, îndatoritoare sau gravă. La fel cu acel care, fericit de marea cu imensele ei bogății de culoare și de sunete, și-ar lungi trupul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
alteori, când îmi povestește nefericirea ei lângă celălalt: - Ah! Dacă te-ai fi despărțit de el înainte de întîlnirea noastră.Dacă n-ai fi trecut din brațele lui în ale mele, am mai fi putut încerca să fim fericiți! Așa mă agăț de iluzii. O! prima oară când am ținut-o din nou în brațe, goală, după despărțire! Stângăcia mea unde s-o duc! Ca și altădată? Pentru o clipă așa de mare, același decor? Să-i aduc aminte astfel de o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
văzut totul de la început. Ce diferențe între ei doi! Pe cât e madame Pitpalac de agitată, de bună de gură, de voluntară, pe atât domnul Jianu este moale, timid, incapabil să spuie o frază până la capăt. Fără îndoială, ea s-a agățat de capul lui! L-o fi dezbrăcat ea, căci lui trebuie să-i fie rușine să se dezbrace în fața unei femei. Trebuie să-l fi găsit fecior. Poate că nici nu știa bine ce se întîmplă între o femeie și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Acest sentiment e liantul tuturor stărilor de conștiință și al comportamentelor sale. Gândind și simțind totul din perspectiva existenței, e normal ca personajul să se comporte contradictoriu și inconsecvent, irațional. E fatal, simțindu-și apropiatul sfârșit, ca el să se agațe de viată, și în special de manifestarea ei culminantă, dragostea, cu înverșunare paroxistică. Tot restul - "n'est que littérature". Literatură menită tocmai să transmită sentimentul letal, obsesiv. Nu literatură de dragul literaturii. În aceasta constă autenticitatea, indiferent de mijloacele discursului prozaic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
încheietură. — Stai liniștit! îi ordonă tăios, în vreme ce fetița se grăbea să îmbrățișeze animalul. — Răule! Ai vrut să-l omori! Ești un rău! Ești un rău! strigă printre lacrimi. Voiam doar să fac rost de carne, spuse Odolgan, râzând, dar își agăță din nou arma la brâu. Balamber îl atenționă pe marcoman: — Ai un câine idiot. Riști să-l pierzi curând. Audbert, alb la față, suspină resemnat, dar și ușurat. — Veniți, zise el, îi spun nevestei să taie un porc. Dar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mergi pe drumul dintre copaci cam douăzeci de pași. O să găsești un puț de piatră. Jos e un izvor, iar în apă am lăsat două amfore de vin de Mosela. Dă la o parte găleata, lasă frânghia în jos și agață una cu cârligul. în vreme ce băiatul se îndepărta alergând, îi explică lui Balamber: Mi le-a lăsat un negustor din Augusta. Khaba, care până atunci nu vorbise deloc, întrebă: — Vin mulți să te vadă? Malaberga strânse buzele într-o grimasă: — Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]