5,168 matches
-
groaza reîntâlnirii cu părinții, încât la venirea ostașului am implorat-o să ne însoțească și să le explice că nu eu eram de vină. Severitatea părinților mei mă scotea din fire, așa cum pe dânșii îi scoteau din fire neastâmpărul meu, agitația permanentă, pretenția de a mi se da atenție. Oameni nervoși, fără răbdarea unei pedagogii adecvate, preferau să mă bată, iar când mă băteau, ocara lor era ironică, ceea ce mă jignea nespus. Bătăi care desigur nu afectau câtuși de puțin integritatea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
storceau și mie lacrimi), dar problemele apăreau seara, când cele două femei mă obligau să rămân singur acasă și să mă culc, fiind astfel cu brutalitate exclus din societate. Mă agitam, stăruiam, mă enervam, mă revoltam furios, făceam scandal. În agitația mea isterică, eram în stare să proferez cele mai stupide amenințări și cele mai ridicole șantaje. Mătușă-mea suporta calm „scenele“ mele, însă mama își ieșea din fire, excedată, nu mai știa cum să mă stăpânească. O dată, la Sângeorz, pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cei mai mulți români, o singură evidență se impunea: armata română nu va admite ciuntirea uriașă a frontierei, va lupta. Când însă primele trupe venind dinspre vest au început să se scurgă în retragere pe străzile lui, Clujul a intrat într-o agitație nemaipomenită, de nebunie și descompunere. Lumea strânsă pe străzi, multe femei cuprinse de furii și bătrâni ieșiți din minți amenințau cu pumnii și scuipau soldații care nu știuseră să-și facă datoria și care de altfel își continuau impasibili, sub
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
egalitară, "adevărul experienței urbane"4. Mișcarea comunală renaște din propria cenușă. Revoluția nu este victorioasă numai la Paris; ea cuprinde rapid și provincia. Destituirea lui Necker, decrepitudinea autorității regale și, în consecință, aceea a intendenților săi, necesitatea de a controla agitația populară ură surdă împotriva monarhismului centralizator, toate acestea i-au făcut pe burghezii orașelor să constituie, începând cu luna iulie 1789, noile municipalități. Orașele regelui se eliberează de centralismul monarhic. "În 1789, dispariția puterii centrale oferea orașelor ocazia de a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
calea dezvoltării construcției de locuințe, ar fi totuși o concluzie pripită să spunem că singura reglare bună a problemei locuințelor o fac piața și investitorii privați. După cum precizează Jean-Paul Flamand, legea care bloca chiriile la sfârșitul războiului a corespuns tocmai agitației asociațiilor de locatari, șocați de rapacitatea proprietarilor față de cei care abia se întorseseră de la război și erau lipsiți de resurse. Istoria celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea demonstrase că în perioadele penuriei de locuințe era foarte
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu fac decât să arate cât de mult dorește să aibă ceea ce nu are; în mijlocul unor strădanii neîncetate îl paralizează un geniu rău, dar omul acesta se va zvârcoli pe loc până își va da sufletul, și tocmai această continuă agitație dăunează scopului său. Este un cameleon înghețat. TOCQUEVILLE 1805-1859 BLANQUI ȘI BARBÈS 15 mai 1848 Prin urmare, la 15 mai, m-am dus la Adunarea Constituantă fără să prevăd ce avea să se întâmple. Ședința a început ca oricare alta
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
urcându-se pe estrada unde se afla fotoliul pre ședintelui și stând îndelung nemișcat, doar petre cându-și privirile agitate peste Adunare; am observat, și le-am atras atenția asupra ei și celor de lângă mine, alterarea trăsăturilor sale, paloarea lui lividă, agitația convulsivă care îl făcea ca, în fiecare clipă, să-și răsucească mustața; era ca icoana nehotărârii, înclinată deja spre o hotărâre extremă. De data aceasta, Barbès se hotărâse; voia să rezume cumva pasiunile populare și să asigure victoria precizându-și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
câțiva privilegiați. Tipărirea lor începe în 1788. Este o operă ciclopică și genială, în care figurează 8 000 de personaje portretizate cu o artă vrednică de Balzac și de Proust. Fraza este nervoasă, amplă, bogată în cotituri neprevăzute, înrobită unei agitații neistovite de gânduri și de patimi. SCHLEGEL, AUGUST WILHELM VON ăHanovra, 1767- Bonn, 1845). Scriitor german. Membru al primului grup romantic german și autor al unui Curs de literatură dramatică, în care condamnă tragedia clasică; a fost un mare traducător
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
lui. Realul îl devorează. Gândirea e ultima fortăreață. Baza caracterizării este rememorarea. Există o serie de stări definitorii de care autorul Desperado se folosește în mod repetat: deruta, abandonul logicii, anularea (ne)fericirii, falsa resemnare marcată de un rău existențial, agitație, iritare, într-un cuvânt toate felurile de durere sufletească. Viața intimă a eroului e expusă chiar de el, sau cu îngăduința lui, cu masochism. Experiența definitorie a eroului Desperado, fie el grav ori glumeț, este suferința de a fi. Stilul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum o făceau Jane Austen ori Galsworthy. Ficțiunea aceasta îl aduce pe lector la exasperare. Opera Desperado are doi poli opuși: pe de o parte e calmă, fiindcă ea conține / este realul; pe de altă parte, e bântuită de o agitație specifică, din moment ce adevărul e folosit pentru a crea ficțiune, iar ficțiunea Desperado e cea mai ambițioasă de până acum. Poate jurnal? Forma operei Desperado nu e una singură. Foarte adesea ea aduce cu jurnalul. Textul consemnează incidentele la persoana întâia
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
traducerile de aici încolo sunt ale autoarei, nu ale ediției apărute la Polirom): Mă gândesc ades, în vremurile de azi, de comunicare instantanee și universală, cum privesc planeta noastră observatori de departe. Probabil că ea pare să clocotească într-o agitație continuă, cam ca un diamant rotund pe cer. Lirismul e evident încă din acest prim paragraf: Pământul e comparat cu un diamant pe cer. Ciudățenia afirmației apare abia mai târziu, când ne dăm seama că vorbele au fost scrise în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
considerate și emoțiile. Era vorba de dimensiunea subiectivă profundă a senzațiilor, de stările de trăire subiectivă ale acestora, care adesea pot fi ceva mai mult decât simple emoții plăcute sau neplăcute. Inițial emoțiile trădau doar relaxarea sau tensionarea, liniștirea sau agitația, care au fost considerate ca stări de natură fiziologică. Pe acestea Wundt le-a asimilat în programul său de cercetare, ca fiind proprii domeniului de cunoaștere a psihologiei, putând fi investigate cu ajutorul introspecției. Wundt s-a ferit ca în explicarea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
L’Humanité (singurul ziar străin care circula liber în București) - și cele din România. De ce și notase detaliile astea? Fără îndoială că a făcut-o ca să discute cu alte persoane criticând regimul, și deci cu intenții de denigrare și de agitație subversivă! Acuzatul V.S. a fost de asemenea interogat asupra motivului pentru care lipsise la ultimele alegeri locale, când fusese ales Sfatul Popular al raionului Grivița Roșie, dovadă suplimentară a atitudinii sale ostile regimului. Interogatoriul a căutat să scoată în evidență
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
dușman al regimului popular și, în plus, vechi frontierist - al acuzatului descris de procuror. După deliberarea asesorilor populari, s-a pronunțat verdictul: în virtutea noului paragraf recent adăugat la articolul din Codul penal, Vlad a fost recunoscut vinovat de huliganism, de agitație și de cosmopolitism și condamnat la opt ani de închisoare. Am uitat să menționez, referitor la această comedie judiciară, că avocatul numit din oficiu de către tribunal - întrucât era vorba de un proces politic - a invocat 83 zadarnic circumstanțe atenuante, în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
implicați în ultimul proces intentat intelectualilor din epoca Gheorghiu Dej. Făceau parte din același val de arestări ale anilor ’58-’59, care erau destinate să semene teroarea, după plecarea trupelor rusești. Au primit cu toții aceiași opt ani, fiind acuzați de agitație și cosmopolitism. Oare regimul considerase că arestarea lui Vlad fusese de ajuns? Mult mai târziu, după 1989, un jurnalist și scriitor specializat în reconstituirea proceselor mi-a confirmat faptul că scăpasem ca prin minune de arestare. Am început deci să
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
fi arestarea lui Mircea Slăvescu. De asemenea, cu vreo două săptămâni înainte, cei care urmăreau presa vorbeau despre un nou cod penal care ar introduce pedeapsa cu moartea pentru delicte grave, precum și introducerea a noi delicte, printre care unul numit agitație și altul discuții dușmănoase. Dar ceea ce crea mai multă panică era faptul că armata sovietică părăsea România și că avusese loc un mare banchet la care Gheorghiu Dej ținuse un discurs, după care îi decorase pe ofițerii sovietici. La sfârșitul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și eu un ban, ca să pot ajunge acasă. Da’ cine să-mi dea mie bani? Unul a zis: „Spune-i conductorului, din partea mea, să te ducă.“ Eu i-am răspuns că mi-e teamă să nu se spună că fac agitație, dar mi-au spus să plec liniștit. Și m-am dus. Era cam pe la orele 11 de dimineață, în ziua de 30 noiembrie... Abia mă târam. Rucsacul era greu, căci aveam în el un palton pe care Sanda mi-l
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mai ales în intelectuali și în foștii deținuți politici de după război care începuseră să fie eliberați prin 1955-1956. Vlad Stolojan, soțul Sandei, a fost arestat și condamnat pentru a doua oară în 1958, la 8 ani de închisoare pentru „huliganism, agitație politică și cosmopolitism“, în baza unui nou articol din Codul Penal care permitea să fie închisă orice persoană care displăcea regimului. Amintirile lui din închisorile Jilava, Malmaison, Gherla și Aiud le completează pe cele ale Sandei Stolojan în lucrarea de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
un prinț francez (cardinalul de Bourbon, unchiul lui Henric al IV-lea, un moment recunoscut rege sub numele de Carol al X-lea, dar care moare în ianuarie 1593, sau ducele de Mayenne). Dar cei 16, extremiști și demagogi, întrețin agitația și exercită chiar, pentru un moment, o adevărată teroare. Stările generale reunite la Paris de Mayenne refuză, în aprilie 1593, soluția spaniolă, referindu-se la legea salică, dar mai ales dintr-o răbufnire naționalistă. Or, la 25 iulie 1593, Henric
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Regenta mai întîi se înclină, apoi, pe 26 august, pune să fie arestați trei parlamentari, printre care popularul Broussel. Imediat, Parisul se acoperă de baricade. Dînd înapoi încă o dată la sfatul lui Mazarin, Ana îl eliberază pe Broussel, dar cum agitația continuă, părăsește în secret Parisul, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie 1649 cu tînărul rege și cu Mazarin și se refugiază la Saint-Germain-en-Laye. Parlamentul organizează rezistența, adună trupe și primește sprijinul cîtorva mari seniori și al lui Paul de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
frontul comun de care se izbește adesea puterea regelă: clasele populare, strivite sub impozite și temîndu-se de o nouă presiune fiscală, își găsesc aliați printre notabilii locali, amenințați în privilegiile lor și în puterile lor tradiționale. E adevărat că de îndată ce agitația populară se transformă în dezordine, acești notabili se desolidarizează de aliații lor din ajun și se alătură regelui, garant al ordinii publice. 17. Domnia personală a lui Ludovic al XIV-lea (1661-1715) Ludovic al XIV-lea își exercită puterea personală
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Law (1715-1723), guvernul cardinalului Fleury (1726-1743) înseamnă o perioadă de pace în exterior și de prosperitate economică în interior. Sfîrșitul domniei lui Ludovic al XV-lea (1743-1774) este marcat de două războaie grele, de creșterea deficitului financiar și de agitația parlamentelor. Ludovic al XVI-lea, rege în 1774, este constrîns să convoace stările generale. Regența (1715-1723) Reacția. La moartea lui Ludovic al XIV-lea, strănepotul său, în vîrstă de cinci ani, devine Ludovic al XV-lea. În ipoteza acestei eventualități
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
verificate ale colbertismului, preocupat să mențină pacea în exterior, ordinea și prosperitatea în interior. El susține eforturile lui Orry, controlor general al Finanțelor, care reușește să echilibreze bugetul și încurajează activitatea economică, în plină creștere. El face față unei noi agitații janseniste susținută de parlament și marcată în special în 1729-1731 de manifestațiile al căror teatru este cimitirul Saint-Médard la Paris: vindecări neexplicate și scene de convulsii. El obține în 1738, pentru regele detronat al Poloniei, Stanislas Leszczynski, socrul lui Ludovic
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
reacția este imediată: parlamentele refuză înregistrarea edictului de instituire, stările din Bretagne și din Languedoc și Adunarea clerului protestează și refuză să plătească. În cele din urmă, regele cedează în parte și renunță la a impune a douăzecea parte clerului. Agitația continuă totuși, parlamentarii pretextînd o nouă înviorare a afacerii janseniste pentru a se pune la adăpost împotriva despotismului (1752-1756). Războiul de Șapte Ani. În plus, după o spectaculoasă răsturnare a alianțelor care, în 1756, determină Prusia să se reconcilieze cu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și apelează la Choiseul, care devine secretar de stat la Afacerile străine în 1758, apoi la Ministerul de război în 1761, și care va juca practic, pînă la căderea sa în dizgrație, în 1770, rolul de Prim Ministru. Choiseul și agitația parlamentară. Acest mare senior loren, inteligent, nepăsător și sigur de el, nu poate redresa situația militară, dar reușește cel puțin să limiteze pagubele cu ocazia negocierilor franco-engleze, care, la ieșirea din Războiul de Șapte Ani, duc la semnarea tratatului de la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]