9,447 matches
-
avânt Alergăm spre niciunde...alergăm după vânt Și-ntr-o zi ne oprim și privim pumnii goi Iar tristețea ne-ncearcă când privim înapoi... Căci vedem viața noastră că e doar alergare Iar pe drum sunt suspine și sunt lacrimi amare... Ani de trudă și zbucium fără nici un popas Și din toate acum ce avem? Ce-a rămas? Primii zori ne dau startul și pornim s-alergăm Dar nu știm ce voim și nu știm ce căutăm Iar apusul ne prinde
ALERGAREA DIN VIAŢĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360495_a_361824]
-
dat, a învățat ! Voia lui DUMNEZEU în lume, cu râvnă a Bine Vestit ; A mustrat pe cei nedrepți și i-a-ndemnat la Pocăit ! A certat asupritorii și suferințe-a vindecat Dar și alte îndreptări, prin Elisei, DOMNU-A lucrat ! Apele cele amare le-a îndulcit și curățat; Pe Neeman Sirianul, de lepră l-a vindecat ! Elisei când a murit, DOMNU' lucrat-A Minunat : Că atingând alt mort de el, Scriptura spune c-a-înviat ! Cu Ahab și Izabela, ce-adus-au idolatrie, A luptat, având și
CUV.ONUFRIE CEL MARE ȘI PETRU ATONITUL. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360477_a_361806]
-
Surprinsă în plină efervescență lirică, poeta își așează și reașează trăirile în planul conștient, fără a se lăsa purtată de iluzii lipsite de esența concretului... „Cheile fericirii mă surprind într-un ultim eșec:/ - Stai, mai încearcă, rotește pustiul în lacăt,/ Amarele cuvinte destinul mi-l înțeleg,/ E timpul să ascult tot ce e gol, aparent, în treacăt.../ Început de rotire trupească... se deschide/ Oaza spartă, să-mi spună cât e de cerească,/ Spre mine se-ntinde, cheile umplu, fără cuvinte,/ Lacătul
FAPTUL FIN, ELEGANT, SINCER-POETIC (O POSTFAȚĂ DE DANIEL MARIAN LA PRIMUL VOLUM DE POEME CUVINTE NESTINSE AL LILIEI MANOLE). de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360505_a_361834]
-
1626 din 14 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nu observase niciunul când Americanul făcuse un semn discret unui chelner spre materializarea imediată a unui rând de cafele, dar mirosul îmbietor le aminti ce poftă aveau de licoarea neagră. -Atenție, e amară ca fierea, dar are și o urmă de iuțeală de ardei! Am cerut-o special așa, ca să-i dregeți gustul cu excelenta dulceață de smochine de-alături! Domnii, prea puțin amatori de dulciuri, strâmbară din nas, dar Miramoț și Flower-Power
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
și un șir de vorbe calde, subțiratice - atât de altfel decât gemetele scoase până atunci - îmi umplură minte și suflet de speranță. Mă iții spre ea. Pricepu că sunt ochi și urechi și începu: Dragă Alida, ne cunoaștem de-atât amar de vreme și, după cum știi, ne-a unit o prietenie frumoasă cum rar poate exista... Ne-au legat așa multe...dar, mai ales, plăcerea de-a înaripa spre gândul și inima omului cuvântul, cu toate știutele și neștiutele-i înțelesuri
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
ai fi fost mereu cu capul în norii evlaviei, poate n-ai fi fost disponibilă pentru așa o amiciție cu mine! Evlavia ta în prietenie, cred, egalizează evlavia religioasă, căci religie a fost pentru tine să-mi stai în preajmă, amar de vreme să mă îngrijești... Drept este, ne-am cunoscut din tinerețe, am trăit, aș zice, în aceleași condiții, ne-am format caractere tari, însă nu țepene, doar puternice, nu lipsite de căldură, de compasiune, ușor exaltată, câteodată, cum am
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
feței, ascunzându-se în părul volburat deasupra căpătâiului ce-i susținea ceafa, parcă speriate de indiscreția săvârșită, amăgindu-mă, făcându-mă să mă întreb dacă lacrimi am văzut, lacrimi să fi fost?! Din ochii aceștia uscați de febră și suferință amar de vreme?! M-am dumirit până la urmă... Erau lacrimile duioșiei... ale recunoștinței față de cei care îi trecuseră cu vederea neîmplinirile și îi toleraseră, bucurându-se alături de ea, reușitele! Și, după ce-și anulă închipuitele urme de lacrimi, reluă oarecum grăbită
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
nobil. Or, omul nobil nu poate fi decât omul regal, care e chiar regele. Dacă popoarele din UE nu se vor trezi din somnul lor de moarte prin anamnezis, și nu vor strânge rândurile în jurul regelui, va fi vai și amar de omul creștin, de omul din om și de omul fără destin. Va fi vai și amar de cei cinci sute de milioane de europeni din UE. Căci acești cinci sute de milioane de europeni nu vor mai suporta până la
FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X. SCRISOAREA NR.66. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360441_a_361770]
-
UE nu se vor trezi din somnul lor de moarte prin anamnezis, și nu vor strânge rândurile în jurul regelui, va fi vai și amar de omul creștin, de omul din om și de omul fără destin. Va fi vai și amar de cei cinci sute de milioane de europeni din UE. Căci acești cinci sute de milioane de europeni nu vor mai suporta până la urmă aceste măsuri drastice de austeritate a matriarhatului german, care vor să transforme cele 28 de state
FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X. SCRISOAREA NR.66. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360441_a_361770]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CAFEA AMARĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 396 din 31 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Era mult ger, amarnic și nătâng, Prăpăstii se-ascundeau în ochiul stâng Dar îmi plăcea cafeaua ta amară Din praf târziu cu armonii de seară
CAFEA AMARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360580_a_361909]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CAFEA AMARĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 396 din 31 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Era mult ger, amarnic și nătâng, Prăpăstii se-ascundeau în ochiul stâng Dar îmi plăcea cafeaua ta amară Din praf târziu cu armonii de seară. Când am simțit că-ncep să mă înec M-am agățat de norul cel mai sec Și a plouat cu noi, a câta oară, Cu hohot ars în dinastii de ceară?! M-ai
CAFEA AMARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360580_a_361909]
-
în torțe-amăgitoare Lâng-un pian și-un semn de întrebare. Și-acum simt gerul, încă n-a apus, Căldura s-a-ndreptat în sens opus Și-am înghețat în straiele de nea... Și mi-am uitat mănușa-n palma ta... Referință Bibliografică: Cafea amară / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 396, Anul II, 31 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CAFEA AMARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360580_a_361909]
-
fărâmării și lasă-mi, Te implor, pe pajiștea sufletului meu, dalta pe muchia căreia, a mai rămas o fărâmă de timp din ochiul Hidrei, înainte ca otrava să-i împodobească acea cochilie goală a vederii. în talpă, lasă-mi iarba amară să-mi vindece rănile iar drumul de jad, drumul... lasă-i nodurile să-mi atingă tâmplele, de câte ori noaptea ființei mele se adâncește în banal. voi scăpăra cremenea cuvântului printre pașii sămânței de plumb, până la durerea desprinderii cojii de bobocul uimit
DĂRUIEŞTE-MI, DOAMNE, GRAŢIA PIETREI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360569_a_361898]
-
de mine, mă usuc ... Deși nu văd prea bine (dar surdă nu-s), sunt sigură, vecine, măcar pe tine, (mi s-a spus ... ) nu te-au marcat, moral și fizic anii de comunistă abstinență, nici cei de după, ca acum, de-amară decadență precum ca noi, cei mulți, sărmanii, ducând-o tot mai greu de azi pe mâine, în zdrențe și desculți, cerșind în drum un leu, o supă, și o pâine, puțină hrană... (avea pe ea totuși o blană ... Tu, șefule
RETROFABULĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360571_a_361900]
-
Manuscris > Jurnal > CAUT ȘI CAUT, ȘI CAUT... Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 394 din 29 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului firul de timp în care nu voi mai plânge aerului, fericirea pierdută în sacul fără fund al amarului zilelor terne, în palmele unei ființe ce-și cunoaște doar trupul, poate nici măcar atât, ce spune: Te iubesc! ca și când ar scuipa coji de semințe în floarea soarelui din tabloul unei vieți ciudate. cruce grea lăsată pradă naivității mele... rămân mereu
CAUT ŞI CAUT, ŞI CAUT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360586_a_361915]
-
a societăți românești din secolul XX. Am publicat volume de poezie, teatru, eseuri și critică literară, dar și de proză onirică. Concluzionând, spun ce sublinia odată filozoful grec Constantin Tsatsos: „Fiecare artă în parte exprimă epoca ei. Dar vai și amar dacă exprimă numai epoca respectivă. Adevărata artă exprimă toate epocile, pentru că îl exprimă pe om.” La care adaug, pe artist îl poate judeca numai Dumnezeu, iar opiniile criticilor sunt doar părerile lor și nu ale cititorilor avizați. Niciodată oamenii nu
DIALOGURI PRIVILEGIATE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360563_a_361892]
-
meu. Atunci, furia a izbucnit în întreaga mea ființă. În acea clipă, am zis: - Sunt Sanda, fiica domnului Enache! - Mincinoaso! Hoațo! Pleacă! După un potop de vorbe grele, fereastra s-a închis în urma ei, iar eu am rămas cu gustul amar al nedreptății. Atunci, răzbunarea a încolțit în mintea mea și mi-am făcut planul pentru noaptea următoare. - Cum ai procedat? întrebă judecătorul - Am înnoptat lângă o căpiță de fân de la marginea satului. Nu pot spune că am dormit. Am conturat
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
prezentați? - Toate cărțile mele sunt copiii mei. Aș fi un criminal dacă aș provoca disensiuni în micul meu trib. Vă recomand toate cărțile mele ! - Știu că pe linie maternă, sunteți descendentul lui Octavian Goga. În “Poetul”, Goga vobeste despre truda amară a celui ce scrie, iar dvs. afirmați în “Fericire” că a fi poet este un blestem. Să tragem de aici, concluzia că pentru George Filip, scrisul este o continuă provocare? - Desigur, viața este o provocare. Depinde însă, pe ce lungime
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
Publicat în: Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În ciorba în care plutim fiecare Se află de toate din plin. O ciorbă cam deasă și fără de sare În care s-a pus și pelin! Și zeama amară și nefiartă bine, A prins un miros cam ciudat! Dar, merge-n cazanul nebunei cantine Că nu-i timpul pentru gustat!... E ciorbă, e fiartă și vede oricine, E mult interes general! Se cheamă că, este un fel de mâncare
PĂRERI PERSONALE -VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360657_a_361986]
-
alte forme și modalități, dar în esență cam aceleași și că, de fapt.. „nimic nu este nou sub soare”, după cum zice filosoful sau Eclesiastul. Tot așa am recurs la episodul lui Ulise și al Penelopai din antichitate în comedia mea amară „Penelopa se mărită”, pentru a descrie viața de cuplu dintr-o familie de marinari ai zilelor noastre când soțul, botezat, nu întâmplător, Ulise dispare cu ultimul vas al țării sale, iar Penelopa, tânără și neconsolata sa soție, asaltată de pețitori
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
vremea studenției, obținând premii la festivalul „Primăvara studențească”; dramaturgul D.R. Popescu, care m-a încurajat mereu și mi-a stat alături în vremuri de cumpănă; regizorul Victor Ignat din Republica Moldova, un om extraordinar care mi-a pus în scenă comedia amară „Penelopa se mărita” la Teatrul din Cernavodă și acum se străduiește să facă același lucru la Teatrul din Bălți, Republica Moldova. L-am admirat și pe criticul Dumitru Chirilă de la revista orădeană „Familia”. Îl stimez pe criticul Mircea Morariu care mi-
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
urlar la zăbrele./ Din lună veneau fum de cățui./ M-am pipăit, și pe mâinile mele/ am găsit urmele cuielor Lui...(As`noapte, Iisus...) Tăiș de fulger scapără-n ochiul conștiinței, la jalea țării sfâșiate și viforâtele gânduri beau cupa amară oferită de hămesitelor haite. Neamul sângeră, țara oftează, iar moartea hâdă pândește orice ușă, orice portiță. Foamea s-a cuibărit printre lanțuri, iar setea s-a zăbrelit în nesomn. Șoaptele celulei par un cântec de mlaștină, iar văzduhul se scutură
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și vară, căci se tot apleacă peste ei câte-o ramură de spini. Dacă-mi lipesc urechea de cimentul celulei,/ ascult, ascult/ cum sângele temniței, ca un mare tumult,/ ca un geamăt abrupt,/ curge pe dedesupt,/ curge torent de veninuri amare,/ ținut în pământ sub zăvoare./ Sângele temniței, prizonier,/ gâlgâie`n cruntă durere/ pe sub piatră și pe sub fier,/ pe sub osândă, pe sub zăcere,/ prin subterane artere./ Lipesc urechea jos și-l aud:/ uneori fierbe cu muget fierbinte,/ plânge, plânge în fund de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și-l aud:/ uneori fierbe cu muget fierbinte,/ plânge, plânge în fund de morminte.../ Alteori țipă, sălbatec și crud./ ca o aprigă poftă de viață,/ sau șuieră-a ispită răzleață./ cu brânciul ei ațâțător/ la jaf, la omor.../ Sub marii amari bolovani,/ cineva urlă de o mie de ani,/ cineva cantă de-un veac,/ cineva n-are geamăt, nici leac,/ altul cheamă și cheamă,/ altul blesteamă,/ altul cu`ntreg cuțitul/ ucide granitul.../ Sub marii, amari bolovani,/ sângele temniței fierbe de-o
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
la jaf, la omor.../ Sub marii amari bolovani,/ cineva urlă de o mie de ani,/ cineva cantă de-un veac,/ cineva n-are geamăt, nici leac,/ altul cheamă și cheamă,/ altul blesteamă,/ altul cu`ntreg cuțitul/ ucide granitul.../ Sub marii, amari bolovani,/ sângele temniței fierbe de-o mie de ani./ Aud, aud,/ cu urechea pe piatră plecată,/ gârla lui răsculată./ Îi simt, îi simt/ smoala aprinsă, fonta lichidă,/ otrava toridă./ Și carnea mea trosnește deodată,/ din zăvoare drăcești,/ prin mădulare să
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]