6,796 matches
-
Constantin Carabină... oameni care au curaj, știință, voință și uneori...bani ! E și mai interesantă joaca între fostul ministru Sârbu și acualul ministru David, dintre fostul prefect țibulcă susținut puternic de Aurel Căciulă, și păducelul Dan Marian... Interese, interese, ambiții, ambiții și... posibilități. Trăiască berea, mititelul, pixul și fularul, dar mai ales pliculețul ! Știți însă paradoxul ? Nici un ales nu va avea vreun fel de responsabilități față de public. Tot la mâna președintelui de partid, tot cu personalitate știrbă, cu minciuni și amânări
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
până la urmă toată viața socială) ar 292 trebui să primească ajutor, după o logică simplă: dacă acestea sucombă din cauza datoriilor către fisc, să fie măcar acum mult dorita relaxare fiscală. Da, de unde?! Motorul social ar trebui să fie Dragostea și Ambiția: "a lumii-ntregul sâmbur/ dorinț a-i și mărirea" (Eminescu) dar în condițiile noastre, de tranziție spre încheiere, STATUL, deci sistemul oprimant este cel care frânează sau relansează mișcarea banului, pentru că la el visăm, ajungem sau... oprim ! Și mai concret
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
An X, nr.23 (752), joi, 19 iunie 2008, Editorial) 320 POLDÉS (spasibo) Latvia! Letonia este una dintre cele trei țări baltice desprinse de influența marii Rusii, dar cu mulți ruși, încă, pe teritoriu. E una dintre țările (mici), cu ambiții mari în care se vorbește letona, germana și rusa. Turistul se mai descurcă ceva, ceva cu engleza. Noi ne am descurcat și cu limba...gimnastică (adică prin semne!). Liepaja, al doilea oraș ca mărime după Riga, este cam cât Vasluiul
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mobilitate peste medie, care sunt angajate în departamentele de vânzări”. Începeți cu începutul: ce înseamnă „ambițios” și cum găsiți acele persoane? Puteți citi câte studii de piață despre „ambițioși” vreți, și tot nu o să reușiți să egalați intuițiile legate de ambiția americană din Sister Carrie a lui Theodore Dreiser și The Great Gatsby a lui F. Scott Fitzgerald, cărți atât de vechi și, totuși, atât de actuale. Ce înseamnă că grupul vizat este „suburban”? Vă puteți baza pe niște stereotipuri nerafinate
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Portretul unei doamne, Henry James (Grupul editorial Corint, Editura Leda, 2004). O analiză surprinzătoare a vieții și trăsăturilor caracteristice ale celor bogați. Marele Gatsby, F. Scott Fitzgerald (Editura Polirom, Iași, 2007). Fără vârstă, în special cu privire la mobilitate pe scara socială, ambiție, achiziții - toate acestea alături cele mai lirice trei paragrafe finale scrise vreodată. De veghe în lanul de secară, J.D. Salinger (Editura Polirom, Iași, 2007). O hartă pentru mintea celor tineri - disprețul lor, anxietatea față de sexul opus și confuzia. • Branding și
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
termen lung ale acestuia; • din punctul de vedere al specialiștilor aflați În câmpul muncii, În raport cu relația dintre cunoștințe și cerințe de producție. Criteriile de evaluare propuse În continuare sunt considerate obiective, pornesc de la realitatea Învățământului românesc, dar vizează obiectivele și ambiția justificată a acestuia de a se racorda la sistemul european de educație prin metode și performanțe. În vederea realizării unei evaluări eficiente a activității de Învățământ, a fost adoptată o schema generală de abordare a acestui proces. Prin calitate la nivel
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
plus, această durată amână pentru mai târziu disponibilitatea pe piața căsătoriilor a femeii care face aceste studii. Prin urmare, copiii vor apărea mai târziu și numărul lor va fi mai mic. Este posibil ca acest lucru să le fi restrâns ambiția profesională căci nu dispunem de un timp nelimitat și nu putem investi la fel de mult în toate domeniile. În Quebec de pildă, reprezentarea feminină scade o dată cu nivelul de studii: 33% la primul nivel, 30% la al doilea și doar 15% la
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
acestor probleme psihologice sunt incluse: probleme de delincvență juvenilă, perturbări comportamentale cu probleme disciplinare școlare, un slab control emoțional, dificultăți în stabilirea legăturilor interpersonale, dificultăți emoționale diverse cum ar fi: simptomatologie anxioasă intensă; absența sentimentului de continuitate, a scopurilor, a ambiției; lipsa unei "constante obiectale" etc. asemenea tulburări au fost regăsite în 283 (60.47%) din cazuri sugerând posibilitatea unor asociații corelative. Prudența se impune însă în abordarea acestor date, întrucât aceste semne nu sunt deosebite esențial de perturbările decelate la
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
enervează chiar la culme pe domnul I.N. este „așa-zisul optzecism” și „postmodernismul”. Cităm: Pentru noi, cei din acest spațiu, forma de postmodernism ce ni se propune reprezintă o stârnire a puterilor Haosului, o încercare de sincronizare cu Neantul. Este ambiția unora care, neavând habar nici măcar de gramatică, dar, cu un anumit meșteșug combinatoriu, ar putea îmbrăca în «veșmântul ființei noastreă ortografiind fără majuscule, fără a ține seama de semnele de punctuație, sau omițându-le cu totul - chiar și un articol
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
acestea Îi iscă o oroare și o mânie pe care nici măcar nu Încearcă să le ascundă. Țintă recurentă a urii și a dragostei sale, Franța a permis proliferarea monstruoasă a păcatului. Revolta lui e răspunsul neputincios la vechi neputințe, la ambiții niciodată atinse. „Ah, cum de n-am purificat această țară cu mâinile mele; n-aș mai fi obligat să accept astăzi pentru ea blestemul”. Și, din nou, Marele Păcat, blestemul metafizic Își găsește Întruparea În câțiva dintre cei care i-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sinucide pentru că, aflat Într-un moment de criză, nu mai e În stare să discearnă Între bine și rău, Între disperare și speranță. El hotărăște să moară pentru că idealul său existențial - ce poartă dublul nume fascism/comunism - nu Îi satisface ambițiile metafizice. În aceeași linie, am putea vorbi despre un romantism virulent, despre o mistică prost asimilată, obligată să funcționeze Într-un teren impropriu: cel al ideologiei ce se substituie vieții. Nu toate paginile de jurnal transcriu aceeași intensitate a dorinței
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mamei, modelul de care fuge cu o inexplicabilă disperare. Pierzându-și tatăl la numai opt ani, Sylvia Plath s-a construit pe sine sub greutatea modelului absent. Un model strivitor, pentru că tânăra hipersensibilă putea să pună În el totul: și ambițiile, și iluziile și deșertăciunea nebunească a propriilor proiecții mentale. Personalitatea mamei se topește, cu Încetul, În interstițiile unei indiferențe progresive, devenind, În cele din urmă, oglinda deformatoare, anti-modelul care trebuie distrus. Nimic n-o deprimă atât de tare ca pretenția
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a arcului de cerc În care ființa scriitorului e prinsă ca un păianjen În propria plasă. Ca materializare a unei lumi ce trăiește În inconștiența fragmentarismului, intimul reevaluează insignifiantul și Îi acordă un rol determinant În viața scriitorului. Neliniștea, frustrările, ambițiile, automatismele sunt captate de pagina de hârtie și transformate Într-o formulă coerentă, a cărei expresivitate autorul nu și-o poate imagina. Absența „stilului” În majoritatea scrierilor intime provine dintr-un dispreț neconștientizat față de materia primă avută de autor la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
presupune existența unei „forme ficționale organizate”1, a unei intenționalități de a scrie În conformitate cu legile general acceptate ale literaturii. Or, jurnalul intim nu concurează În nici un fel (sau, În orice caz, nu conștient) efortul sistematic al creării unei realități secunde. Ambiția jurnalului intim este de a reface, de a re-da, de a salva in extremis realitatea primă. E un rol asumat aproape În mod inconștient, extras din datele inițiale care-l fac posibil. Decupaj În real, jurnalul acționează În funcție de pulsiunile conținute
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ce sfidează regula notației aparent sustrasă dorinței coerente de a semnifica. Jurnalul intim produce În mod spontan o aliniere a evenimentelor cotidiene după o lege sui-generis a selecției și a ordonării. Acest lucru Îi alterează fundamentele structurale, instaurând coerență și ambiție literară acolo unde se presupunea că vom Întâlni doar informalul și arbitrarul notației zilnice. Literatura se insinuează, prin urmare, În mod spontan, fără a fi urmat o strategie atent instrumentată și fără a recurge la obiectivitatea - discutabilă, de altfel - a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dragul meu. O, doresc enorm să scriu această carte. Trebuie s-o scriu. Trebuie legată, Împachetată și trimisă În Noua Zeelandă. Doresc asta din tot sufletul... Și așa va fi6. Dorința exaltată de contopire cu fratele mort, dialogul patetic În care ambiția literară dublează tragedia intimă dau nota unei confesiuni mereu ezitante Între derizoriul clipei și absolutul amintirii. Imaginile cotropitoare ale copilăriei și ale Noii Zeelande natale subîntind coarda unei nostalgii pe care prezentul o ridică la cote insuportabile. Viața nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
solitudinii și a refuzului comunității, jurnalul intim sfârșește ca o modalitate privilegiată a comunicării. Mai mult, el nu poate exista În afara complicității creatoare a cititorului, aflat În situația, doar aparent comodă, de a propune, aproape discreționar, modelele de lectură. Cealaltă ambiție fundamentală a jurnalului - pretenția de a surprinde clipa -, de a nemuri un prezent strict delimitat este și ea contrazisă de complicațiile practice ale relației scriere - lectură. Jurnalul se vede mereu proiectat spre un viitor incert, singurul capabil să obiectiveze ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
diminuează credibilitatea nu atât a rezultatului final, cât a procesului care a condus la acesta. Fidelitatea nu trebuie, totuși, confundată cu creativitatea. Cu atât mai puțin cu expresivitatea. Bunele intenții nu sunt suficiente pentru a crea ceva cu adevărat valoros. Ambiția și cumpătarea nu constituie, prin ele Însele, decât premisele unei construcții spirituale. Pentru a depăși faza proiectului și a dorinței, trebuie anihilate și forțele limitative ale creației. Nu e suficient orgoliul - ca să nu spunem că el poate fi chiar contraproductiv
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu adevărat: adică Între o oglindire a eului și o scriitură aparent ne-literară, existând paroxistic și anarhic În paginile segmentate ale jurnalului. Ieșind din sfera purei reflectări, autoportretul trage după sine și textul jurnalului În Întregul său. Depășind limitele ambițiilor contabilicești exercitate asupra vieții cotidiene, el se Înalță la ipostaza de model și răspuns filozofic la Întrebarea privind identitatea profundă a scriitorului. Devenit personaj Într-un scenariu pe care nu-l mai controlează defel, autorul jurnalului intim se vede prizonierul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
contabilicești exercitate asupra vieții cotidiene, el se Înalță la ipostaza de model și răspuns filozofic la Întrebarea privind identitatea profundă a scriitorului. Devenit personaj Într-un scenariu pe care nu-l mai controlează defel, autorul jurnalului intim se vede prizonierul ambiției nemăsurate de a face din notația lentă, de zi cu zi, literatură. Creație paradoxală, autoportretul se află mereu disputat de câteva timpuri greu de conciliat. Pe de o parte, el se subordonează spațiului retoricii, pe care o populează cu Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
face din notația lentă, de zi cu zi, literatură. Creație paradoxală, autoportretul se află mereu disputat de câteva timpuri greu de conciliat. Pe de o parte, el se subordonează spațiului retoricii, pe care o populează cu Întreaga sa gamă de ambiții și cu o insațiabilă nevoie de a se cunoaște. Acest demers trebuie circumscris, pe de altă parte, unei poetici a autenticității, pentru care realitatea și ficțiunea sunt două brațe ale uneia și aceleiași entități. Hibrid prin natura sa originară, el
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acoperit cu totul discutabila-i operă științifică), pentru Gide aceasta e strâns legată de procesul creator ca atare. Ficțiunea este un extract de realitate, un eșantion al existentului, o formă de exprimare la fel de plauzibilă ca oricare alta. La Virginia Woolf, ambiția merge mult mai departe: „Sper să pot considera acest jurnal drept o ramificare naturală a persoanei mele”. Pentru Anaïs Nin, recunoscută pentru cărțile ei plasate la limita indecenței (Delta of Venus, Incest, Little Birds, A Spy in the House of
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
amintire a trecutului imediat. El este o anamneză pe spațiu redus. Un efect de ecou58, rezonanța unui ecou scurt asupra memoriei. Asupra memoriei experienței și a experienței memorate, care nu are sens decât ca autoproiecție, ca autoinventare prin scris 59. Ambiția oricărui jurnal se definește, În cele din urmă, prin dorința de a reduce la o simplă cifră timpul, dominându-l, stăpânindu-l. El dă autorului iluzia că Îndepărtează din el elementul angoasant, care suprimă senzația deplinei libertăți de mișcare, a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sens. Rescriind, din perspectiva prezentului, evenimentele, el le și manipulează, sub presiunea unui viitor incert, dar presimțit. A unui viitor pentru care, În fond, scrie. Legând trecutul de viitor, jurnalul intim tinde să fie, asemenea autobiografiei, o sinteză, sacrificând instantaneitatea ambiției de a instaura o permanență. Un modus vivendi care să Împace fragmentarismul și discontinuitatea cu vocația Întregului și a necontenitului. A concluziei extrase din premise fragile, completând prin imaginație figura retorică a elipsei. Extensiuni temporale Nefiind, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
introdus treptat în povestire termeni de specialitate cum ar fi arheologie, preistorie, secol, Epoca Fierului, Antichitate, Ev Mediu, structură socială, dinastie, formațiuni politice etc. nu neapărat și cu explicațiile corespunzătoare. În fond, ceea ce se reproșează pedagogilor, acuzați de didacticism, este ambiția de a explica la tot pasul. Eliberat de imperativele politice sau ideologice, ca și de rigorile școlare, autorul s-a văzut nevoit să-și atragă cititorul. Axioma didactică pe care s-a construit demersul său este aceea că istoria nu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]