4,800 matches
-
o instituție este mai închisă, cu atît discursul ei oficial este mai sărăcăcios. Slabul contact cu lumea din afară creează, de fapt, două limbaje: unul oficial și unul neoficial. Ceea ce caracterizează limbajul oficial al instituției penitenciare este utilizarea strategică a ambiguității. Exprimarea vagă, generală sau neclară se face în scopul de a permite cel mai înalt grad posibil de experiență comună sau identificare. Nivelînd, aducînd la același numitor comun toate situațiile posibile, limbajul oficial șterge cu buretele acele cazuri specifice putînd
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se face în scopul de a permite cel mai înalt grad posibil de experiență comună sau identificare. Nivelînd, aducînd la același numitor comun toate situațiile posibile, limbajul oficial șterge cu buretele acele cazuri specifice putînd pune în discuție ordinea instituțională. Ambiguitatea se creează prin juxtapunere sau combinare de cuvinte și fraze în modalități uimitoare sau prezentînd problemele dintr-o perspectivă nouă. Bunăoară, sintagma responsabilitatea față de societate a pușcăriei anulează toate abuzurile petrecute în interiorul ei, devenite total nesemnificative prin comparație cu acest
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a limbajului polițienesc, foarte apropiat de ceea ce este cunoscut ca "limbă de lemn"54. Aproape neinfluențat de schimbările politice și de modelele lingvistice, discursul reprezentanților administrației penitenciarelor oferă paradigma poziției oficiale și autoritare, caracterizată de stîngăcia organizării discursive, producătoare de ambiguități sau de tautologii neintenționate. Nu este vorba de rigiditatea firească oricărui stil tehnic, specializat, ci de aceea impusă mai ales de clișee împrumutate din alte domenii nu pentru a denumi obiecte, acțiuni și relații specifice, ci, de multe ori, pentru
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mii etc. nu reușesc să treacă granița oficializării lingvistice, fiind considerate expresii sărace în conținut, cu nuanțe marcate doar de intonație și context). Utilizarea argoului presupune anumite abilități; el se învață, se exersează prin variații, prin jocuri de cuvinte, prin ambiguități. Întrecerea în "poante", sinonimii și formule cu dublu înțeles pare esențială pentru apartenența la comunitatea deținuților; e oricum un criteriu pentru dobîndirea unei superiorități între arestați ("Mormînt. Mă știți pe mine că umblu cu "jetul"? Eu n-am să vă
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
anumite roluri. Simbolismul constituie substanța ritualului. Condensarea se referă la calitatea simbolurilor individuale de a unifica și reprezenta o diversitate de conotații. Plurivocitatea reprezintă varietatea conotațiilor conferite fiecărui simbol. Același simbol poate fi înțeles de oameni diferiți în feluri diferite. Ambiguitatea arată că simbolul nu are o conotație exclusivă. Conservatorismul arată că formele de ritual tind să se schimbe mult mai lent decît alte forme de cultură. Cu toate că sîntem înrădăcinați în lumea materială și influențați de forțe fizice, le percepem și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
persistă. După Durkheim, "ritualul este un mijloc prin care ne exprimăm dependența socială; valoroase în ritual sînt implicarea emoțională și participarea noastră în comun, nu explicațiile pe care le dăm acestor rituri". Această solidaritate în lipsa unui consens este dată de ambiguitatea simbolurilor utilizate. "Simbolurile sînt "recuzita" ritualului, ele dau naștere unor sentimente comune de simpatie și identitate. Prin recuzită înțelegem acele elemente simbolice precum sloganul, cîntecele, încurajările, gesturile expresive, uniformele etc. Deoarece aceste simboluri capătă o semnificație sentimentală care simbolizează sentimente
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
interpretate ca o formă de perpetuare a sistemului, ca supape de siguranță care îngăduie oricărei opoziții să se disipe, fără consecințe nefaste. Pentru oficialități, existența acțiunilor contestatare se datorează faptului că regulamentele au conotații diferite pentru diferiți indivizi, nu datorită ambiguității acestora, ci bagajului intelectual al membrilor instituției. Pe de altă parte, crizele apar pe fondul inevitabilelor competiții dintre indivizi, urmările traiului în comun într-un spațiu îngust, precum și ale existenței alăturate a două stiluri de viață (a cadrelor și a
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
forțelor speciale, pe etape: 1. crearea unei atmosfere tensionate pe secții (spaima transferurilor iminente); 2. aplicarea severă a regulamentelor (sancționarea excesivă a deținuților și a cadrelor); 3. introducerea unor decizii arbitrare (mai ales legate de liberarea înainte de termen); 4. generalizarea ambiguităților (în ce privește programul zilnic, permanent modificat); 5. lansarea zvonurilor (despre gravele deteriorări ale vieții care vor urma curînd); 6. pregătirea din timp a cadrelor de rezervă; 7. utilizarea presei pentru amplificarea grevei la întreg sistemul carceral; 8. stimularea libertăților de comunicare
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
decît alte instituții publice la apariția în presă a unor relatări despre ea. Dacă deținuții îi evită ei înșiși pe jurnaliști, fără să fie supuși unor constrîngeri, cadrele sînt obligate să refuze interviurile sau să se mențină în limitele unei ambiguități sau ale unui discurs despre respectarea legii și duritatea condițiilor de muncă. Pentru a-și îndeplini funcțiile, închisoarea tinde să dezvolte o autonomie față de societate, să evite discuțiile cu persoane publice (cele mai multe percepute ca fiind interesate sau neprofesioniste), care o
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ascuns niciodată admirația pentru el, considerîndu-l printre modelele sale spirituale (alături de Hasdeu), admirația devenind chiar o posibilă sursă de inspirație. Astfel, similitudini între prozele celor doi mari autori sunt manifeste nu doar la nivel tematic, ci și al tehnicii narative - ambiguitate temporală, universuri paralele, rupturi în plan ontologic etc., precum între nuvela lui Eliade La Țigănci și povestirea eminesciană Ioan Vestimie. Dacă spiritul viu și curiozitatea experimentală a cercetătorului au preferat să păstreze mereu un ușor decalaj critic, o neutralitate firesc
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
geniu polar” prin excelență, Eminescu desfășoară o dialectică a contrariilor în care regăsim marile teme ale gândirii eliadești: misterul camuflării sacrului, transcenderea Timpului, reintegrarea Eternității. Luna este simbolul cunoașterii indirecte, conceptuale, raționale. Deși astrul nopții evocă în plan metaforic frumusețea, ambiguitatea temporală, lumina ei nu e decît o reflectare a luminii soarelui, o răsfrîngere, o realitate secundară, dacă se poate spune așa. Imaginile lunii la Eminescu sunt infinit variate și ar fi utopic să încercăm aici o hermeneutică selenară; însă, chiar dacă
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
în Franța și la Paris, unde a fost una dintre gloriile Operei, în timpul marii epoci Rolf Liebermann! — Ce mezzosoprane vă plăceau încă de pe vremea când erați în țară? — O urmăream pe Giulietta Simionato, o admiram pe Christa Ludwig, îmi plăcea ambiguitatea vocală a Giannei Pederzini, care a cântat inclusiv Fedora, ca și mine... — Dar Fedora Barbieri? — Era mai degrabă contraltă și... nu. Îmi pare rău, era vul gară, chiar dacă avea vocea de două ori cât a mea. Era vulgară și ca
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
acoperindu-le le dezvălim” - recunoaște “nevinovat”, dar ironic autorul, care scrie în acest fel un roman de intrigă politică ce acuză o întreagă lume coruptă din preajma lui 1700. Pur capriciu “ritoricesc”, alegoria îi permite autorului jocul cu aparențele și cu ambiguitățile, îi justifică excesul deformant, îi motivează limbajul cel mai excentric și facilitează fantezia cea mai debordantă, în stare de metamorfozele cele mai neașteptate, de hibridările cele mai ciudate, de ironiile cele mai mușcătoare. încercând să conducă cititorul în sensul inculcat
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
marile proiecte de infrastructură"351. Dacă multimodalitatea 352 se prezintă ca o cheie a dezvoltării politicilor de deplasare urbană care trebuie să respecte mediul și exigențele mobilității, impresia care domină, atunci când observăm politicile publice locale, este aceea că ele cultivă ambiguitatea în loc să înfrunte realitatea. Inaugurarea unui tramvai, care înseamnă luptă contra "atotputernicului automobil", face pereche cu mari investiții în clasica infrastructură rutieră care, atunci când se realizează într-un mediu slab controlat, favorizează un mai mare recurs la automobil. Or, s-a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ale realității școlii. Întâlnirea vechiului cu noutatea, contrar aparențelor de necongruență, sunt inevitabile și, nu de puține ori, problematice. Probabil acesta este și motivul pentru care inițierea și promovarea procesului de schimbare educațională au fost uneori marcate de disfuncționalități și ambiguități funcționale. Situarea educației între paradigma tradiționalistă și cea postmodernistă este responsabilă de apariția unor tensiuni valorice, riscul major fiind acela ca școala să își piardă reperele. Mai mult, delimitarea tranșantă între tradițional și modern devine periculoasă. În fond, procesul schimbării
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
strategiilor intelectuale, substituția, manifestată prin înlocuirea unei noi probleme cu una deja cunoscută, retenția selectivă prin care sunt admise doar ideile care corespund opticilor preconcepute etc.), bariere personal-emoționale (capriciul, dependența și conformismul, teama de risc și incapacitatea de a tolera ambiguitatea de obicei ne simțim în siguranță când avem certitudini etc.), bariere de mediu (lipsa sprijinului, neacceptarea criticii, " Șefii care știu tot" etc.), bariere culturale (tabuurile, presupozițiile intelectualiste etc.). O perspectivă interesantă de analiză a rezistențelor în calea schimbării ne oferă
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
pentru promovarea schimbării, acest instinct se pierde. În general, costurile neutilizării strategiilor schimbării sunt imense pentru ceea ce se așteaptă de la organizația școlii în condițiile dinamicii sociale actuale. Ea va fi incapabilă să-și identifice și conștientizeze nevoile, va pluti în ambiguitate și, treptat, își va pierde calitatea de instrument de control social. Deși lista efectelor negative ar putea fi mult mai mare, ne-am oprit doar la dezavantajele cu impact major asupra evoluției organizației școlare. Considerăm însă că acestea nu se
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în calculele scriitorului. Autorul Desperado asigură un confort al lecturii, deși sensul lui nu e nici pe departe evident, ca o consecință a folosirii unui limbaj mai mult decât accesibil, un limbaj familiar, fără fraze alambicate sau simbolistică încifrată. Încifrarea, ambiguitatea au pierdut tot terenul pe care l-au câștigat în jurul anului 1922, fiind înlocuite cu o complicare a ordonării detaliilor, care ține de organizarea intrigii, dar se reflectă la nivelul stilului într-o înțelegere aparent fără obstacole, în fond mult
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
era mai puternic ca niciodată. Diferența era că în vest el apărea ca o îndepărtare de obscuritatea modernistă, pe când în est era terorizat de o aparentă claritate inofensivă și previzibilă a intenției, care de fapt a adus după ea nesfârșite ambiguități de limbaj. Autorii Desperado din vest au imaginat o mulțime de fețe ale cortinei de fier. Iată câteva dintre ele: * Răsturnări imaginare ale confortului occidental: Huxley și Lessing închipuie o criză a civilizației, fără a se axa pe politic. Alasdair
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alta decât cea oficială, general acceptată pe măsură ce inventează fiecare gest cu aparență umană. Iată deci că epoca Desperado are două laturi politice, la dreapta și la stânga cortinei de fier, dar rezultatul literar este în ambele același în final. Vestul ascunde ambiguitatea după sloganul accesibilității; literatura luptă să-și recâștige publicul și reușește, cu toate că sofisticarea mascată începe în ultima vreme să-i plictisească pe lectori. Estul e redus la un limbaj rudimentar de clar și se zbate să înghesuie ambiguitatea în fraze
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Vestul ascunde ambiguitatea după sloganul accesibilității; literatura luptă să-și recâștige publicul și reușește, cu toate că sofisticarea mascată începe în ultima vreme să-i plictisească pe lectori. Estul e redus la un limbaj rudimentar de clar și se zbate să înghesuie ambiguitatea în fraze simple. Atât estul cât și vestul exprimă o neclaritate în limbaj clar. Diferența este că în est trebuie să citești printre rânduri dacă vrei să ai acces la sens. Vestul citește, vizitează, aude de est, dar nu ajunge
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trebuie să citești printre rânduri dacă vrei să ai acces la sens. Vestul citește, vizitează, aude de est, dar nu ajunge să descifreze în literatura lui tortura obligației politice de a minți. Numai că și minciuna e o formă de ambiguitate. Mai ales dacă autorul reușește să stârnească subversiv îndoiala lectorului. Lectorul vestic nu știe să răstălmăcească spusele scriitorului estic. Reversul însă e posibil. Prin urmare, dacă există și în literatură o cortină de fier, aceea e una ce ține de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a omenirii se scufundă în noapte... Suntem cu toții în întuneric... Dyer recunoaște că își înalță bisericile în piatră și umbră, cu țelul neclintit de a învălui în "derută". Bisericile lui trebuie să conducă înspre întunecime. Întunecimea răului, ignoranței, necunoscutului. Domnește ambiguitatea. Ackroyd nu dorește să clarifice, ci să neliniștească. Capitolele comunică între ele. Nu numai că fiecare începe cu ultimul cuvânt al celui precedent, dar și incidentele sunt paralele, trecutul e actualizat. Partea a doua (capitolul 6) îl introduce pe Hawksmoor
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
universitarii, dar înainte de toate este scriitor. Cuvântul clar îl înfrânge pe cel specializat în ierarhia lui Lodge. Textele lui sunt scrise pentru a fi ușor înțelese; el a conchis din lecția Modernismului că un text care mizează prea mult pe ambiguitate poate ucide un autor, un întreg gen literar uneori. Luptă cu excesele lingvistice ale criticii (teoria fiind unul dintre acestea), folosindu-se de arma clarității. Triunghiul iubirii (sexului) e pretextul folosit de Lodge în acest roman pentru a-și ironiza
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de acesta din urmă fiind și foarte atașat literar) e un mare maestru al conversației concentrate la sânge în cele mai banale idiosincrazii dar e un și mai mare maestru al tăcerii. Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: Eu știu absolut tot ceea ce nu se spune pe scenă. Tot atunci declară că deține cu siguranță 'controlul', că nimic nu-i scapă. Iată deci că misterul lui nu e unul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]