67,494 matches
-
semnat de Marta Petreu însăși: "Poate din aprilie, poate din mai, când și alți copii de pe uliță începeau să lipăie desculți pe pământul răcoros și abia zbicit al cărărilor, ceream și noi voie mamei să ne descălțăm. Tălpile mele își amintesc și acum senzațiile pe care le-au încercat pe pământul bătătorit al curții, pe iarbă, pe troscoțel, pe uliță ori pe miriștile triste de august, pe arătura de primăvară și pe aceea de septembrie. Îmi amintesc roua de dimineață udându
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
descălțăm. Tălpile mele își amintesc și acum senzațiile pe care le-au încercat pe pământul bătătorit al curții, pe iarbă, pe troscoțel, pe uliță ori pe miriștile triste de august, pe arătura de primăvară și pe aceea de septembrie. Îmi amintesc roua de dimineață udându-mi gleznele și prundișul cald de pe malul Someșului, pe care călcam precaut." La capitolul eseuri se remarcă: Dumitru }epeneag - punct și de la capăt de Irina Petraș, Acasă printre străini. Fără virgulă (despre Gabriela Melinescu) de Nicolae
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
voit/ sortir sans hâte, tel du fourreau le glaive,/ quand une turgescence miroite dans l'acier/ infirme, quand tout est imminent et que le noir/ ressemble ŕ une porte d'or qui crčve.") și cu versiuni românești din Baudelaire ("Iubito, amintește-ți aceea ce văzum/ În ceas de vară blând,/ În zori: o mortăciune, la cotul unui drum,/ pe-un pat de prund zăcând.// Cu pulpele în lături ca târfa în călduri,/ În otrăvite spasme,/ Ea își rânjea placidă nerușinații nuri
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
chiar dacă timpul și depărtarea au făcut ca imaginea unor chipuri să devină voalată. Este și cazul lui Ovid S. Crohmălniceanu, la a cărui moarte autoarea face un consistent portret, din care însă, așa cum recunoaște, în final, lipsesc datele fizice: "Îmi amintesc atîtea discuții cu el. Știu, la modul rațional, cum era: slab, cu fața lungă, mustăcioară, bărbia ascuțită. Dar mi-e cu neputință să-l văd, să-l evoc în concretețea lui fizică. Asta mi se întîmplă și cu alți oameni
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
al președintelui în jenanta chestiune a casei din strada Mihăileanu nu e un semn tocmai bun pentru ceea ce ne așteaptă. E evident că ex-premierul urmărea să prevină amplificarea unui caz care-ar fi putut conduce la alte cazuri (vă mai amintiți: "Năstase, enșpe case"?) Dar e la fel de evident că unul din oamenii cu influență din PSD încearcă să stabilească punți spre noua putere. Ca element psihologic, gestul nu e de neglijat. Chiar dacă prin asta Năstase și-a creat o problemă suplimentară
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
citesc cu plăcere și interes. Ele oferă prilejuri de meditație și, lucrul cel mai important, inspiră cititorului dorința de lectură aa cărților la care se referă. Citindu-l pe Dan Cristea simți în suflet o undă de regret și îți amintești cu nostalgie de acel good old time al criticii de întîmpinare cînd, alături de semnătura sa în revistele literare le puteai întîlni și pe cele ale unor Șerban Cioculescu, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Valeriu Cristea, Eugen Simion sau Lucian Raicu.
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
consideră un monstru, Richard Strauss vede în ambițiile și performanțele estetice ale Almei doar expresia complexelor de inferioritate ale unei "muieri cu toane". Scriitoarea Claire Goll credea că cine se căsătorește cu Alma este condamnat la moarte, Elias Canetti își amintește de făptura ei uriașă, invadatoare, împodobită cu un surîs dulceag și cu ochi mari, albaștri, sticloși. Cînd farmecele au început să pălească, Alma își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de struț, semănînd ba cu un d
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
musical-ului Hollywoodian, pentru a dezvălui promiscuitatea care dospea în culisele din dosul scenelor puritane. Este mimată chiar și o orgie sexuală, care pare astfel mai obscenă decât ar fi fost una "pe bune". Conglomeratul de femei din jurul lui Joe amintește de 8 ˝: fosta soție, Audrey (Leland Palmer), fiica lui (Erzsebet Foldi), amanta (Ann Reinking) și muza (Jessica Lange). Cu excepția ultimei, toate se comportă ca niște staruri de pe Broadway. Reprezentările evenimentelor majore din viața lui Joe sunt contaminate de kitschul tipic
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
cred că influențează opinia publicului, mai satisfăcut de un mesaj clar și supra-simplificat. La nivelul scenariului, punctul forte al lungmetrajului nu e acțiunea sau narațiunea, ci dialogul dintre personaje, pentru ele ironia devenind o formă de viață. E laconic, dar amintește de David Mamet, după cum au observat și alți critici. Un exemplu? Interpretarea desenului animat Doamna și vagabondul, făcut - în opinia unui personaj - pentru a înrădăcina în psihicul femeilor ideea că ar trebui să se îndrăgostească de ticăloși. Din punct de
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
în aromânistică și, iată, așa a rămas. Sanda Golopenția îi surprinde unele momente de oboseală, de slăbire a optimismului, dar identifică lesne resorturi salutare: "Timpul, o disciplină ereditară grațios conținută îl ajutaseră să-și construiască o voioșie secundă". Andriana Fianu amintește urgia ce se abate asupra lui Cher Ami în 1952. Acuzat că a încălcat preceptele staliniste, devenit peste noapte "cosmopolit", "latinizant" și, pe deasupra, cu "origine nesănătoasă", este înlăturat de la Catedră. Convins că va muri, Al. Rosetti își redactează "ultimele dorinți
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
Maiakovski dintotdeauna - de la început până la sfârșit. S-a născut la periferia gruzină a imperiului rus și moartea prematură a tatălui său l-a făcut să trăiască toate suferințele unei copilării fără un părinte, de care nu-i plăcea să-și amintească. S-a alăturat de timpuriu mișcării revoluționare, a stat chiar și un pic la închisoare dar, mai ales, nu s-a instruit, n-a absolvit școala, și complexul semidoctului l-a urmărit toată viața, manifestându-se printr-o relație dificilă
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
a aburit Suflarea unui om ce n-a murit. Cristalul ne pîndește. Între patru Pereți de-alcov oglinda de apare, Nu-s singur. Mai e unul. Duplicare. Reflex ce iscă-n zori un tainic teatru. Se-ntîmplă tot, nimic nu ne-amintim În aste cabinete cristaline, Precum rabini fantastici, tomuri fine, Din dreapta înspre stînga urmărim. Claudius, rege de o zi, visat, Că-i vis nu a simțit pînă-n chindia Cînd un actor pe scenă mișelia Cu artă silențioasă i-a jucat. Ciudat
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
se lasă peste mare? Cum știm, viața noastră schimbătoare Să fie poate, uneori, frumoasă, Și au fost și seri cînd, mire și mireasă, Te-am contemplat, o, lună, cu-ncîntare. Mai lesne ca de luna-adevărată De cea din vers să-mi amintesc îmi este: Vrăjita dragon moon care uimește Și a lui Quevedo lună-nsîngerată. De altă lună aprinsă, stacojie, Vorbit-a Ioan în cartea-i cu bizare Minuni și lucruri înfricoșătoare; Răsar și luni de aur în tărie. Pitagora cu sînge (povestește
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
ca fundal, în vreme ce în prim- plan se află psihologia și conștiința umană, reacția individuală și subiectivă, pentru a căror revelare scriitorul recurge la tehnici și modalități nerealiste - fantasticul, onirismul sau fluxul de conștiință -, proprii esteticilor simboliste ori suprarealiste. Abordarea dualistă (amintind de vocația spiritului hispanic pentru sinteza contrariilor), care combină realismul și idealismul, raționalitatea și iraționalitatea, epicul și liricul, consonează cu dualismul presupus de însăși tema tratată, memoria fiind și ea un amestec de realitate și imaginație, de adevăr și "minciună
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
unor aspecte esențiale, transcendentale ale existenței umane și la o meditație asupra comportamentului omenesc în situații excepționale, adesea limită și asupra condiției umane în general. Primul roman al lui Julio Llamazares, Luna lupilor, apărut în urmă cu douăzeci de ani, amintea un episod al Războiului Civil spaniol: refugierea în munții din Cordiliera Cantabrică a republicanilor învinși pe frontul din Asturias în toamna lui 1937, care inițiază o mișcare de rezistență armată (sp. maqui) și apoi, grupurile mari fiind destrămate, încearcă doar
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
asupra mecanismelor memoriei, a modului în care "se iluminează și se manifestă". În fața unor fotografii de album din perioada copilăriei sale în acel sat Olleros, mărturii fragmentare și limitate la realitatea clipei, autorul își mobilizează memoria voluntară pentru "a-și aminti - sau a inventa? - acei ani". Căci memoria are spații goale sau întunecate, pe care scriitorul le sugerează în metafore realizate pe baza amintirilor concrete din copilărie: memoria este o "mină ascunsă în creierul nostru", asemenea minei de cărbuni explorate de
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
afișul, sînt stimulate imaginația și invenția. Amintirile sînt și ele "secvențe izolate", ca și imaginile transmise pe hîrtia fotografică sau pe afișul filmului. Invenția suplinește imaginea interzisă sau absentă, și de fapt, a inventa este "o formă de a-ți aminti". Romanele lui Julio Llamazares, încă netraduse în limba română, valorifică ficțiunea pentru consolidarea memoriei în înfruntarea cu forța distrugătoare a trecerii timpului și își susțin pledoaria pentru memorie pe dezvăluirea semnificațiilor profunde și a ultimelor consecințe ale atitudinilor opuse, de
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
au scris împreună scenariul filmului. După turnarea peliculei, Răsvan Popescu a transformat scenariul într-un roman de o factură cu totul specială, în care se regăseau cu stridentă vizibilitate și cîteva dintre motivele cinematografice specifice brand-ului Lucian Pintilie (îmi amintesc, am mai scris-o, scena cu grupul de petrecăreți care intră într-un compartiment de navetiști - scenă care apare și în alt film al lui Pintilie, Balanța -; la nivelul unui film o astfel de scenă reprezintă o excelentă pată de
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
de prea multa exactitate - 90 de ani. Totuși, cum se întîmplă că memorialistul are amintiri perfecte despre discuțiile sale cu Gheorghiu Dej sau despre împrejurările în care a scris articolul din Scînteia împotriva lui Tudor Arghezi și nu-și mai amintește întîmplări de familie, cum ar fi ascensiunea poetului A. Toma, tatăl său. Sau ce alte articole în care erau executați cu preaviz și alții au apărut în ziarul pe care îl conducea. Același tip de memorialistică parțială au produs și
Scăpările de memorie cu antidoturi plicticoase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12016_a_13341]
-
și, mai ales, momentului cînd pleci la drum. De aici nevoia de "revizuiri". Iconoclaștii care am devenit îi răzbună pe iconodulii care am fost. Despărțirile necesare, modelele lăsate în urmă (și, uneori, privite de sus) pe măsură ce ajungi să te "pricepi" (amintindu-mi, fără să fie vreo legătură, de "creșterea" intelectuală, deodată cu "descreșterea" afectivă a lui Charlie, din Flori pentru Algernon) sînt teme ce revin în "istoria" criticii literare ori culturale. Despre "marja" de flexibilitate a propriului "sistem", condiționat, fără scăpare
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
mamei care-l "ogoia" și-l alinta cu pitorești vorbe: "ŤProcurorul mamii! Procurorul mamii!ť, carieră supremă în ochii ei". Decepțiile pe care le suferă în școlaritate nu-l descumpănesc (întîlnim acum un ton de relaxare fin persiflatoare ce ne amintește de biografiile lui G. Călinescu): "Astfel, cînd, ajuns adolescent, Narcisul familiei se împiedică de corijențe și repetenții, imaginea sa nu suferă prea mult, pentru că Ťdexteritățileť (respectiv desenul), la care e premiant, i-o restabilesc". Concluzia lui Constantin Călin e de
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
sex, religie, cultură sau naționalitate. Dar, flerul de a depista existența sau lipsa acestei pudori psihice, ele sunt răspunzătoare de toate diferențele.. sta doar în puterea fiecăruia de a ne crea frumusețea personală. Ori nu ar avea legătură cu frumusețea? Amintind de ‘’mitul fecioarei’’(C.G.Jung) ce sălășluiește în sufletul oricărui bărbat (anima, fecioara), femeia având corespondentul pentru un el prin ‘’animus’’. Dacă s-ar urmări anumite aprecieri la adresa unei femei frumoase, tot timpul se fac trimiteri la puritate (ori mă
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
loc la întrebări Suntem departe, dar ne știm aproape Prin mine circulă sânge de tată În timp, noi vom muri, dar mii de ape Nu vor spăla din doruri niciodată De-aceea eu te rog să nu fii trist Doar amintește-ți cum eram odată Tu să te bucuri că încă exist Iar eu voi plânge azi dorul de tată. 28 decembrie 2015 Focșani Referință Bibliografică: DOR DE TATĂ / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2193, Anul VII
DOR DE TATĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382772_a_384101]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FĂR’ DE SUSPINE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Îți amintești, iubire, cum dansam, Cu plete-n vânt și tălpi desculțe, Cu mintea-n multele văpăi Și trupul plin de năbădăi? Îți amintești, cum mai zburdam, Cu dorul prins în altă lume, Cu îndrăcitele mișcări Imună la justificări? Îți amintești, cum
FĂR’ DE SUSPINE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382771_a_384100]
-
DE SUSPINE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Îți amintești, iubire, cum dansam, Cu plete-n vânt și tălpi desculțe, Cu mintea-n multele văpăi Și trupul plin de năbădăi? Îți amintești, cum mai zburdam, Cu dorul prins în altă lume, Cu îndrăcitele mișcări Imună la justificări? Îți amintești, cum ne iubeam, Uitând de vremea de afară, Cu-mbrățișări și lungi săruturi, Și-ncolăciți în așternuturi? E-o noapte plină de-amintiri
FĂR’ DE SUSPINE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382771_a_384100]