8,976 matches
-
reușească perfect. - Sancționare: sentimentul de intoleranță, de nerăbdare, critică adresată celorlalți și propriei sale persoane. Dobândirea schemelor precoce Schemele precoce neadaptate sunt dobândite prin intermediul frustrării în ceea ce privește nevoile emoționale fundamentale postulate asociate unui temperament predispozant. Ele reprezintă, într-o oarecare măsură, amprenta dureroasă a condiționării traumatizante inițiale care se reactivează în timpul evenimentelor resimțite ca fiind asemănătoare în prezentul trăit de subiect. In plan cognitiv, se regăsește noțiunea de contract stabilit în copilărie: pacientul adult rămâne supus imaginii unui univers construită de copilul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este biblioteca”, în vreme ce Vara pierdută adună multe dintre textele anterioare, fără a aduce un reviriment al lirismului, dimpotrivă, uzând mai mult formule deja încercate, devenite manieră. În pofida unor momente inegale, lirica semnată de N. respiră vitalitate, într-un discurs cu amprentă personală, nuanțat și fastuos. SCRIERI: Cuvintele, frumoase flori, București, 1972; Biciul albastru, Cluj-Napoca, 1974; Inorogul alb, București, 1976; Mai mult pasăre decât înger, București, 1978; Boala crinilor, București, 1980; Obiectele verii, București, 1980; Existența poetului, București, 1982; Vara pierdută, București
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
Attias-Donfut, 1988, 11; Attias-Donfut, 1991, 22-23). Semnificațiile simbolice ale conceptului de generație includ trei dimensiuni: a) raportarea la memoria colectivă și la contribuția acesteia la construirea continuă a timpului social; b) conștiința de generație ca element al perceperii timpului; c) amprenta de generație prin care se construiesc modelele de gândire (Attias-Donfut și Segalen, 1998, 52). Modurile În care a fost folosită noțiunea de generație În științele sociale pot fi grupate din patru mari categorii. În primul rând, În cadrul unui demers demografic
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de antropologia clasică a rudeniei; b) o a doua semnificație se referă la generația istorică, ce desemnează „un ansamblu de persoane, născute În aceeași perioadă, Împărțind aceleași experiențe, referințe și influențe sociale și care, prin timpul comun, Își formează o amprentă istorică și o identitate generațională”. Conștiința apartenenței la aceeași generație, subliniază Attias-Donfut, se construiește pe baza reperelor sociale și culturale care definesc grupurile de vârstă și care sunt circumscrise diverselor etape ale vieții: școală, timp liber, serviciu militar, asociații de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de antropologia clasică a rudeniei; b) o a doua semnificație se referă la generația istorică ce desemnează un ansamblu de persoane născute În aceeași perioadă, Împărțind aceleași experiențe, referințe și influențe sociale și care, prin timpul comun, Își formează o amprentă istorică și o identitate generațională: c) a treia definiție atribuită generațiilor este mai recentă și apare ca o rezultantă a procesului de instituționalizare a cursului vieții, organizat secvențial În funcție de momentele consecutive de educație, de muncă și de pensionare. II. Datele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a posteriori aparține deja trecutului. Fiecare generație care atinge existența socială nu are alt sprijin decât generația precedentă, prin care ea se va defini sau, mai precis, În contra căreia se va defini, pentru că identificarea presupune diferențierea. În al treilea rând, amprenta timpului Înscrie o generație În suita generațiilor și, totodată, o distinge prin experiența sa unică și durata sa concretă. Generația e o realitate de ordin temporal, ea este imaterială și simbolică. Profund Înscrisă În ordinea socială, ea se Înrădăcinează În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fiecărei generații” este sinonimă cu yemot olam care semnifică „zilele lumii” și desemnează istoria (Manheim, 1928/1990, 41-43). Referindu-se la cele trei dimensiuni simbolice ale generației ce fac parte din imaginarul social - respectiv memoria colectivă, conștiința de generație și amprenta timpului -, Claudine Attias-Donfut explorează simbolistica generației, plecând dinspre nivelul colectiv spre nivelul individual, evitând capcana de a confunda o generație cu mitul referitor la aceasta. În ceea ce privește memoria colectivă, ea trebuie diferențiată de memoria comună asupra unor perioade sau evenimente efectiv
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
structurarea continuă a timpului social prin distingerea trecutului, prezentului și viitorului, incarnate de generațiile succesive. Conștiința de generație este o dimensiune a conștiinței timpului, cea prin care se realizează adaptarea individuală a timpului social, condiție de bază a vieții sociale. Amprenta timpului asupra generațiilor privește nivelul producției sociale a cunoașterii și a modurilor de gândire, la interfața dintre timpul individual și timpul social (Attias-Donfut și Segalen, 1998, 52-61). Treizeci de ani reprezintă durata fazei sociale - de la vârsta de 30 la cea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
marxistă - condiționează existența unei generații istorice de prezența unor evenimente fondatoare inopinate sau de perioade „speciale” ale istoriei În care generația istorică Însăși se autoidentifică, luând cunoștință de ea Însăși. Conform schemei elaborate de C. Attias-Donfut, „ceea ce caracterizează generațiile este amprenta timpului” (1988, 81). Este evident că aceste aparențe diferite de la o generație la alta coexistă și se Îmbină În identitatea de a fi „la plural”, după cum observă Lahire (1998). Fiecare individ se Înscrie În același timp Într-o filiație familială
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
coexistă și se Îmbină În identitatea de a fi „la plural”, după cum observă Lahire (1998). Fiecare individ se Înscrie În același timp Într-o filiație familială pe baza căreia parcurge toate treptele sociale ale generațiilor, Într-o epocă a cărei amprentă o primește și Într-un context economic care Îi determină Întreg cursul vieții. Raporturile dintre generații se stabilesc după aceste trei dimensiuni: familială, istorică și a „welfare-ului” și necesită pentru studiul lor metode capabile să realizeze această multitudine de dimensiuni
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o largă aplicabilitate. Fiecare element prezenta un spectru specific care putea fi văzut, întregistrat și măsurat. „Rezultatele lor”, notează Abraham Păiș, „erau de cea mai mare importanță”. Fiecare element sau compus are un spectru distinct, la fel de unic pe cât este o amprentă umană. Bunsen și Kirchhoff puteau să scrie la scurt timp după aceea că analiza spectrala face posibilă „explorarea unui domeniu care până acum era complet interzis”. Ei nu numai că au analizat elementele cunoscute, dar au și descoperit unele noi
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
augmentată de inserturi din românul pe care unul dintre aceștia l-a scris, Efemeriada e o construcție inegala în primul rând datorită carentei în focalizarea tramei și în ajustarea anecdoticului. Reușite sunt fragmentele, relativ autonome față de angrenajul narativ, în care amprenta vocală a primului narator, scriitorul aspirant Sergiu Varnali, „semnează” partiturile unui discurs cinic, sarcastic, plin de umor. O amprentă asemănătoare lasă personajul-narator Virgil Mihalcea din celălalt român, Bălul fantomelor (2000). Identitatea lui retorica trimite la un San-Antonio privat de background
PARASCHIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288689_a_290018]
-
primul rând datorită carentei în focalizarea tramei și în ajustarea anecdoticului. Reușite sunt fragmentele, relativ autonome față de angrenajul narativ, în care amprenta vocală a primului narator, scriitorul aspirant Sergiu Varnali, „semnează” partiturile unui discurs cinic, sarcastic, plin de umor. O amprentă asemănătoare lasă personajul-narator Virgil Mihalcea din celălalt român, Bălul fantomelor (2000). Identitatea lui retorica trimite la un San-Antonio privat de background-ul voluntar-donjuanesc- eroic, înghesuit în datele psiho-corporale ale unui profesor de engleză la un liceu bucureștean. Compus după rețetă
PARASCHIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288689_a_290018]
-
Sf. Efrem Sirul. Cea mai mare parte a textului e scris în stil și metru popular. Luându-și drept model lirica populară sau versurile lui Anton Pann și I. Tincovici, P. creează imagini de o accentuată plasticitate, ce poartă fie amprenta trăirii dramatice, fie a emoției și admirației, ca în ciclul închinat naturii. Macabeii, de pildă, sunt asemănați eroilor neamului, care își apără limba și credința. Poezia naturii (Viersul de primăvară și Cântarea lui Avel) are o cromatică puternică, atestând un
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
-o mai cu atenție/ și m-au surprins/ ochii ei încercănați enorm/ și buzele palide de femeie/ și glasu-i moale ca o deschidere de petale -/ am întrebat-o: cine ești? tu ești?/ și mi-a răspuns: eu sunt!” Exasperat de amprenta telurică a condiției umane, într-o lume în care perfecțiunea și concretul senzorial se exclud reciproc, poetul închipuie ca refugiu împotriva angoasei existențiale un tărâm fabulos, Baaadul, locul „transcendenței desăvârșite a morții”, în care devenirea este abolită. În cetatea imaginată
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
anului 1942, în Transnistria și închis în mai multe lagăre. Abia în primăvara anului 1944, înaintarea armatelor sovietice îi permite întoarcerea la Cernăuți. Cele trăite în lagărele de muncă, consemnate chiar în acele împrejurări sau evocate mai târziu, își pun amprenta asupra substanței poetice din versurile ulterioare, începând cu placheta sugestiv intitulată Hungermarsch und Stacheldraht (1956). În toamna lui 1945 K. se mută la București și lucrează în cadrul bibliotecii ARLUS și al bibliotecii Institutului pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea; temporar, colaborează
KITTNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287718_a_289047]
-
în spațiul public sau privat. Orășenii sunt totuși mai puțin religioși decât ruralii. M. Voicu, analizând „valorile și comportamentele religioase în spațiul urban românesc”, este tranșantă atunci când spune că „tranziția a generat insecuritate existențială și acest fapt și-a pus amprenta pe orientarea populației către religie”. Religia și religiozitatea oferă șansa construcției unui echilibru psihologic personal și facilitează reciclarea opțiunilor comunitariste în forma construcțiilor identitare. Religiozitatea a ajuns să fie complementară cu construcția identității individuale în perioada de tranziție, echilibrând prin
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
expresie pe măsură decât în registrul unei poezii apte să-i preia nu doar ruralismul, ci și să răspundă unui anume spirit mimetic, ce îi era structural. Apropriindu-și motive, ritmuri și imagini caracteristice unui climat literar pe care își puseseră amprenta V. Alecsandri, G. Coșbuc, O. Goga, St. O. Iosif, M. va căuta să le imprime câteva nuanțe ținând de propriile trăiri. Demersul său va avea efectul scontat fie în rememorarea unor prezențe tutelare (Mama), fie în creionarea unor peisaje care
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
majoră prin valoarea pe care el i-o atribuie: uitarea pe noptieră a propriei pălării; a mima neștiința echivalează cu posibilitatea de a da sens existenței, iar odată regăsit obiectul, la insistențele Balerinei, o fostă iubită, protagonistul moare. Cu aceeași amprentă personală, scriitorul își folosește sensibilitatea de observator direct, de „martor ocular” al prestației „caracterelor” în registrul prozei scurte. Nici aici el nu acceptă comparația cu alții: ceea ce scrie îi aparține cu totul, nu este consecința vreunei influențe ori a încercării
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
dorință a defunctului, aceea de a scuti copilul de frecventarea unei instituții școlare, urmează ea însăși studii, la Universitatea din Geneva, apoi la Paris, astfel încât prima copilărie a scriitoarei se desfășoară într-un mediu poliglot, saturat de cultură și purtând amprenta artei. La nouă ani își însușise suficiente cunoștințe de greacă veche, germană, engleză, franceză pentru a-i putea citi în original pe Homer, Goethe, Shakespeare și pe clasicii francezi. Uimea prin precocitate, inteligență și sensibilitate artistică, la doisprezece ani îndrăznea
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
a vederii într-un accident grav, petrecut în 1924. Gestația îndelungată a scrierii și experiența dureroasă a cinci ani de spitalizare într-un sanatoriu din Nantes, cu speranța zadarnică a vindecării, se traduc într-o metamorfoză interioară care își pune amprenta asupra felului în care va înțelege să facă literatură. Cu același nucleu narativ, M.-V. scrie romanul Une Âme s’ouvre à la vie (Blandine) direct în limba franceză; încredințat Emiliei Șt. Milicescu, va apărea postum, în traducerea acesteia. În
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
grupare ce și-a continuat întâlnirile și după 1950, a fost arestat în 1958 și condamnat la douăzeci de ani de închisoare. O neliniște care fisurase adânc mai toate certitudinile, specifică primelor decenii ale secolului al XX-lea, își pune amprenta dramatică asupra conștiinței personajului principal din prima carte a lui M., romanul Oamenii nimănui (1937). Este un traseu al experiențelor, nedumeririlor, căutărilor unui adolescent cu o minte activă, cu un acut simț al observației și care aspiră la claritate, coerență
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
ideală” (Nicolae Manolescu). Bombasticismul stilului ori calitatea insuficientă a reflecției filosofice nu mai pot fi reproșate autorului, pentru că relatarea o face acum un narator cu identitate clară (locotenentul Ragaiac), cu un anume nivel cultural, cu o profesie ce își pune amprenta asupra comportamentului lui, cu o anume formă mentală, toate acestea exprimate fidel în stilul relatării. În plus, atunci când se aude „vocea autorului” se lasă sesizată și distanțarea ironică față de personajul-narator, ceea ce face improprie așezarea semnului de egalitate între autor și
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
matricei, poezia își proclamă brutal incompatibilitatea cu literatura. Cel de-al treilea volum al Biografiei... este primul dintre cele consacrate veacului al XX-lea - epocă a marilor reducționisme, a opțiunilor-limită, marcate de o retorică a excesului. Spiritul vremii își lasă amprenta asupra destinului ideii de literatură. Reflex literar al intoleranței și al totalitarismului, radicalismul agresiv ia locul relativismului, contrazicând în aparență logica internă a matriței. Ca și în epocile precedente, ideea de literatură face joc dublu pe cele două planuri principale
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
primului volum. În al doilea rând, cartea include pledoarii și argumente la care se întâmplă să țin și astăzi la fel de mult. Desigur, formulările adesea pripite, confesive sau pur și simplu inelegante mă nemulțumesc. Pe alocuri, tonul moralist și patetic, tributar amprentei studențești a primului manuscris, mă stânjenește. Este bine totuși să reamintesc faptul că aceste pagini au fost scrise între optsprezece și douăzeci și cinci de ani. N-aș vrea deloc ca cititorul prezentei ediții să rețină doar discursul „deconstructivist” al primei părți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]