7,050 matches
-
în cele menționate), care sunt operații logice în sens restrâns, reducția și reconstrucția, deși sunt și ele operații "logice", au un sens mult mai larg; ele sunt, de fapt, tipuri de analitică și de dialectică, nu de raționamente (demonstrație, argumentare, analogie etc.). Operarea lor nu este posibilă decât pornind de la întreaga bogăție a dictaturii judicativului și țintind către ceea-ce-este aceasta: către timp. Reducția are chiar acest sens de restrângere regresivă a sensurilor elementelor dictaturii judicativului, până se ajunge la timp. Reconstrucția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
devine regulativ pentru funcționarea facultății umane de cunoaștere. Desigur, intelectul intuitiv devine, prin ceea ce produce și produce principiile științei (și pe cele ale artei) -, constitutiv cunoașterii și oricărei "metode" de dobândire a acesteia. Nu este vorba aici despre o simplă analogie între inteligența divină și cea omenească. Aristotel pune problema puterii acesteia din urmă de a ajunge la știința veritabilă, care este filosofia primă. Or, în această privință, puterea omului de a cunoaște devine, totodată, o limită; sau, mai bine zis
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândire care are și alt obiect decât pe sine va fi lucrat (preluat și prelucrat) după regulile celei dintâi. Așadar, gândirea omenească lucrează ca și cum ar fi însăși gândirea care se gândeșe pe sine; și aceasta cu necesitate, nu accidental. Asemenea analogii funcționale mai sunt îngăduite de Aristotel, pe ici, pe colo. Să ne amintim de ideea sa după care Divinitatea este fericită contemplându-se pe sine, iar omul poate fi fericit repetând acest act: al contemplării divinității (fără a fi el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și topica transcendentală (diferită de dialectica transcendentală). Aceasta din urmă se ocupă sau ar trebui să se ocupe cu determinarea "locului" unui concept în intelectul pur sau în sensibilitate (operație posibilă prin "reflecție transcendentală")104; ea este concepută, cumva, în analogie "formală" cu cercetarea "locurilor comune" din Topica lui Aristotel. Rostul ca atare al topicii transcendentale poate fi lămurit numai printr-o cercetare aplicată asupra structurii proiectului critic ceea ce nu constituie scop pentru studiul de față -, însă poate fi observat fără
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
află multe probleme, care, pe de o parte, vizează "empirismul kantian" eventual, de natură humeană -, iar pe de alta, "raționalismul" său condiționant în explicitarea constituirii cunoștinței veritabile și a diferenței dintre faptul de a cunoaște și faptul de a gândi. Analogiile experienței constituie o dovadă pentru cele afirmate mai sus în privința sensului constituirii fenomenale. Dar ceea ce este important acum ține de sensul de judecată, pe care îl impune apercepția originară. De fapt, cunoștința nu este posibilă doar prin aceată apercepție; dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
priori a schemelor conceptelor pure ale intelectului, ca o condiție a sintezei transcendentale a imaginației; (determinare transcendentală de timp); c) raport în conștiință (a priori) referitor la sintezele necesare cunoștinței, îndeosebi la unitatea sintetică aperceptivă ca temei al celor trei analogii ale experienței (în genere, al principiilor sintetice ale intelectului pur: axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice). Aprioritatea timpului este, poate, cea mai clară proprietate a acestuia, la o primă vedere. Dar dacă lucrurile stau astfel, atunci
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
determinare transcendentală de timp); c) raport în conștiință (a priori) referitor la sintezele necesare cunoștinței, îndeosebi la unitatea sintetică aperceptivă ca temei al celor trei analogii ale experienței (în genere, al principiilor sintetice ale intelectului pur: axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice). Aprioritatea timpului este, poate, cea mai clară proprietate a acestuia, la o primă vedere. Dar dacă lucrurile stau astfel, atunci calitatea sa de formă, "substanțialitatea" sa formală, constituie aspectul său originar. Nu sunt interesat, aici
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
recunoscută în judecata sintetică a priori. Iar ipostaza cunoștinței, corespunzătoare apercepției originare, este ceea ce Kant numește experiența posibilă. Timpul ca raport în conștiință (a priori) referitor la sintezele necesare cunoștinței, îndeosebi la unitatea sintetică aperceptivă ca temei al celor trei analogii ale experienței (în genere, al principiilor sintetice ale intelectului pur: axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice). Timpul se află peste tot, în proiectul critic, acolo unde este vorba despre constituirea cunoștinței. Această prezență este încununată prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
numește experiența posibilă. Timpul ca raport în conștiință (a priori) referitor la sintezele necesare cunoștinței, îndeosebi la unitatea sintetică aperceptivă ca temei al celor trei analogii ale experienței (în genere, al principiilor sintetice ale intelectului pur: axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice). Timpul se află peste tot, în proiectul critic, acolo unde este vorba despre constituirea cunoștinței. Această prezență este încununată prin "lucrarea" timpului în sistemul principiilor pure ale intelectului. Principiile respective sunt reguli de aplicare a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Axiomele intuiției și anticipațiile percepției, numite de Kant "principii matematice", proprii categoriilor cantității (unitate, multiplicitate, totalitate), respectiv celor ale calității (realitate, negație, limitație), posedă o "certitudine perfectă intuitivă", pentru că au o relație directă cu intuițiile pure de spațiu și timp. Analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, numite principii dinamice, proprii categoriilor relației (substanță, cauzalitate, comunitate), respectiv celor ale modalității (posibilitate, existență, necesitate), care sunt, de asemenea, necesare și a priori, posedă o "certitudine perfectă discursivă", însă, nu intuitivă asemenea celor dintâi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principiul. Acest fapt este cu totul semnificativ pentru aplicarea acestor principii, ceea ce înseamnă: pentru constituirea cunoștinței, a tipurilor de cunoștințe veritabile, mai bine spus (toate cunoștințele veritabile fiind, desigur, judecăți sintetice a priori). Totuși, dintre aceste patru categorii de principii, analogiile experienței au cea mai clară legătură cu timpul, ele fiind, de fapt, raporturi de timp în funcție de ceea ce Kant înțelege prin cele trei moduri ale timpului: permanența, succesiunea și simultaneitatea. De asemenea, analogiile experienței scot în evidență sensul de "experiență posibilă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
priori). Totuși, dintre aceste patru categorii de principii, analogiile experienței au cea mai clară legătură cu timpul, ele fiind, de fapt, raporturi de timp în funcție de ceea ce Kant înțelege prin cele trei moduri ale timpului: permanența, succesiunea și simultaneitatea. De asemenea, analogiile experienței scot în evidență sensul de "experiență posibilă", interior, adică subordonat, conceptului de "raport de timp". Cele trei analogii ale experienței au legătură cu categoriile relației: substanța, cauzalitatea, comunitatea, și exprimă raportul de timp propriu fiecărei categorii, dintre cele trei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de fapt, raporturi de timp în funcție de ceea ce Kant înțelege prin cele trei moduri ale timpului: permanența, succesiunea și simultaneitatea. De asemenea, analogiile experienței scot în evidență sensul de "experiență posibilă", interior, adică subordonat, conceptului de "raport de timp". Cele trei analogii ale experienței au legătură cu categoriile relației: substanța, cauzalitatea, comunitatea, și exprimă raportul de timp propriu fiecărei categorii, dintre cele trei tocmai amintite. Acestea, susține Kant, nu se pot aplica direct la obiect; pe de altă parte, ele își capătă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un obiect corespunzător; mai mult, corespondența este adâncită formal- tehnic, de Kant, prin formularea unor reguli ale aplicației sintezei imaginative și unității apercepției, printr-un concept, la un anumit obiect: de fapt, toate principiile intelectului pur (axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice) au funcție de condiționare formal-tehnică a judecății sintetice a priori; 3) timporizarea este operația logică de bază, iar operatorul logic principal este "eu gândesc", ca unitate aperceptivă în act (în aplicație), care condiționează orice cunoștință, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu putință "aplicarea" categoriei la fenomene. Altminteri, această operație nu ar interveni și, astfel, nu ar fi constituită cunoștința (veritabilă). Tocmai prin schema transcendentală categoria capătă "semnificație", nefiind o formă goală a intelectului. Potrivit sistematicii kantiene, în chestiunea constituirii cunoștinței analogiile experienței stabilesc principii "dinamice", adică principii care își pot dovedi necesitatea numai "sub condiția gândirii empirice într-o experiență", asemenea postulatelor gândirii empirice în genere.135 Spre deosebire însă de axiomele intuiției și de anticipațiile percepției. Este clar, pe baza
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
percepției), au un rol constitutiv direct, fiindcă ele fac posibilă orice cunoștință empirică, directă, pe baza (timporizării) timpului, ca formă a simțului intern. Problema constituirii cunoștinței care este, totodată, la Kant, problema constituirii fenomenale se concentrează, cred, în discuția despre analogiile experienței, din "Analitica transcendentală". Sunt și alte rațiuni pentru care axiomele intuiției și anticipațiile percepției, deși au un rol constitutiv necesar, își trimit sensurile către problematica tocmai amintită; unul dintre acestea se referă la faptul că "lucrurile" pe care le
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensurile către problematica tocmai amintită; unul dintre acestea se referă la faptul că "lucrurile" pe care le am în vedere, în această lucrare, sunt elementele dictaturii judicativului, iar constituirea acestora și scoaterea lor în lumina înțelegerii țin de "principiile dinamice" (analogiile experienței și postulatele gândirii empirice), în mod direct, și indirect de "principiile matematice" (axiomele intuiției și anticipațiile percepției). Refacerea constituirii fenomenale kantiene trebuie să se bizuie pe un fapt evident, la Kant: principiile din toate cele patru categorii sunt, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a intelectului prin categorii, în așa fel încât abia prin aceasta să se constituie fenomenul (și cunoștința veritabilă, ca judecată sintetică a priori). Fiindcă trebuie să fie constituite pe baza unor "forțe" constituționale diferite ca putere, principiile numite de Kant "analogii ale experienței" se întemeiază ele însele pe un principiu: "Experiența nu este posibilă decât prin reprezentarea unei legături necesare a percepțiilor".136 Pentru contextul de față nu este cu totul semnificativă ierarhia principiilor de constituire, însă principiul tocmai formulat trebuie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a percepțiilor".136 Pentru contextul de față nu este cu totul semnificativă ierarhia principiilor de constituire, însă principiul tocmai formulat trebuie avut în vedere mai departe, în orice evaluare a forței altor principii de constituire a "experienței", de exemplu, a analogiilor experienței. Pe de altă parte, trebuie luat seama la funcția formală a acestui principiu: el este, fenomenologic vorbind, corelatul operațional (ca act al conștiinței) al obiectului experienței (va fi vorba, până la urmă, despre orice experiență posibilă). Ne amintim că, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ansamblul timpului (în funcție de categoriile modalității).137 Înțelegem că determinările de timp a priori sunt condiții de posibilitate a sintezei diversului empiric, însă ele însele nu ar avea nici o petere fără anumite reguli ale determinării generale de timp, identificate tocmai cu analogiile experienței. Precizarea aceasta, cu un sens constitutiv clar, are mare importanță pentru ceea ce vreau să arăt aici: anume că analogiile experienței au cea mai semnificativă intervenție constitutivă dinspre intelect. Și aceasta datorită tocmai faptului că ele sunt "reguli ale determinării
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
empiric, însă ele însele nu ar avea nici o petere fără anumite reguli ale determinării generale de timp, identificate tocmai cu analogiile experienței. Precizarea aceasta, cu un sens constitutiv clar, are mare importanță pentru ceea ce vreau să arăt aici: anume că analogiile experienței au cea mai semnificativă intervenție constitutivă dinspre intelect. Și aceasta datorită tocmai faptului că ele sunt "reguli ale determinării generale de timp" și, astfel, ele reglează "determinările empirice de timp", care sunt determinări ale timpului ca formă a intuiției
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
empirică la nivelul formei sensibilității. Totuși, fenomenul nu poate fi decât ceea-ce-este; iar aceasta presupune o relativizare a determinărilor de timp care operează constitutiv până să avem "totul", adică fenomenul ca atare. Faptul acesta indică un sens al constituirii fenomenale: analogiile experienței, fiind reguli ale intelectului, nu au de-a face cu constituirea "obiectului" ca atare, ci a experienței, spune Kant, care presupune "obiecte", nu doar un obiect. În vreme ce principiile "matematice" (axiomele intuiției și anticipațiile percepției) constituie ca atare obiectul, principiile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiind reguli ale intelectului, nu au de-a face cu constituirea "obiectului" ca atare, ci a experienței, spune Kant, care presupune "obiecte", nu doar un obiect. În vreme ce principiile "matematice" (axiomele intuiției și anticipațiile percepției) constituie ca atare obiectul, principiile "dinamice" (analogiile experienței și postulatele gândirii empirice în genere) constituie experiența. Precizarea aceasta este cu atât mai importantă cu cât este vorba, în ambele niveluri de constituire, despre timp: ca formă a intuiției pure, ca schemă a imaginației transcendentale, ca determinare generală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cât este vorba, în ambele niveluri de constituire, despre timp: ca formă a intuiției pure, ca schemă a imaginației transcendentale, ca determinare generală în forma regulii sau principiului intelectului. Principiile care ne interesează acum, potrivit celor stabilite mai sus, sunt analogiile experienței. Iată-le, în formularea lui Kant: 1. (în legătură cu categoria substanței) Substanța persistă în orice schimbare a fenomenelor și cunatumul ei în natură nu crește, nici nu scade; 2. (în legătură cu categoria cauzalității) Toate schimbările au loc după legea legăturii dintre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
categoria comunității) Toate substanțele, întrucât pot fi percepute în spațiu ca simultane, sunt într-o acțiune reciprocă universală.138 Obiectul corelat al operațiilor de timp are el însuși o anumită dinamică de constituire. Instanțele obiectuale pe care le "determină" prima analogie sunt: substanța, durata, schimbarea. Cele determinate prin a doua analogie sunt: cauză și efect, succesiune obiectivă a fenomenelor. Iar cele determinate prin a treia analogie apar astfel: acțiune reciprocă, compus real (compositum reale). Obiectul corelativ al tuturor acestor principii, luate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]